8,708 matches
-
indic, poate că nu. N-ar fi profitabil să eliminăm total posibilitatea comunicației culturale, anterioară expediției lui Alexandru Macedon. Ar fi putut să existe "influențe subterane, întîlniri subterane", presupune Demetrio Marin. Ele sînt însă greu de identificat, comunicația culturală în antichitate, de neignorat, fiind totuși altă paradigmă decît aceea din timpurile mai noi. Bariera lingvistică și, asemeni ei, chiar la fel de tare, esoterismul, închiderea culturală, adică mentalitatea castei, erau principalii factori care vor fi individualizat comunicația culturală în antichitate. Nu zic că
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
comunicația culturală în antichitate, de neignorat, fiind totuși altă paradigmă decît aceea din timpurile mai noi. Bariera lingvistică și, asemeni ei, chiar la fel de tare, esoterismul, închiderea culturală, adică mentalitatea castei, erau principalii factori care vor fi individualizat comunicația culturală în antichitate. Nu zic că au împiedicat-o. Pentru aceasta ar trebui să nesocotim presupunerile celor vechi, nu chiar vane. Ba, cîteodată, dacă e să ne luăm după Plutarh (și de ce n-am face-o?) asemenea bănuieli, ca și miturile, de altfel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și a celui roman antic, la aceeași familie lingvistică indoeuropeană releva o anume comunitate conceptuală: comunitatea lingvistică reflecta tocmai o astfel de comunitate a concepției despre viață. Cu această platformă comună, și soluțiile la diversele probleme care se puneau în antichitate în legătură cu limba indiană, greacă și latină trebuiau să fie în mod necesar, dacă nu identice, cel puțin asemănătoare. De aceea Tucci are dreptate cînd afirmă: "În rest, în totalitatea lor, cele două mari curente ale gîndirii, cel european și cel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
indianistică" nu sînt încă determinate de o mai bună cunoaștere a limbii sanscrite și nici nu produc o asemenea cunoaștere, nicidecum nu reprezintă o aprofundare a lumii spirituale indiene străvechi, cu toate că ies hotărît din cele mai neclare întîlniri culturale din antichitate și sînt atribuite vădit unei influențe evidente a culturii și gîndirii Indiei antice asupra culturii și gîndirii europene: din întîlniri subterane se transformă în întîlniri de suprafață, chiar dacă nu se poate vorbi încă de efectele unui studiu conștient și aprofundat
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a doua Renaștere sau Renașterea Orientală) s-a datorat aproape în întregime descoperirii lumii spirituale orientale, adică, în primul rînd, cea veche indiană. Mult apreciata frază a lui L. von Schröder (reluată de Winternitz și de alții): "Indienii sînt romanticii antichității, germanii sînt romanticii timpurilor moderne", ce pare exagerată în ochii lui Renou [55] și pe bună dreptate include în formularea sa o parte de adevăr. Aceasta nu constă în excluderea cu care L. von Schröder îi considera "romantici" pe germani
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la fel încă de la intrarea lor în istorie sau, oricum, puțin după perioada vedică. Cert este că orientarea literar-filozofică a Romantismului are loc după descoperirea sanscritei și, implicit, a gîndirii indiene vechi, adică a poporului recunoscut ca "poporul romantic al antichității" [56]. O metodă istorică și comparată în același timp, decît să studieze o posibilă evoluție paralelă și independentă a spiritualității respective, ce reprezintă postulatul studiului comparat introdus de romantici, mai degrabă ar putea foarte simplu demonstra că Romantismul popoarelor germanice
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Renaștere a comorilor literaturii grecești și aceasta "a coincis clar cu mișcarea romantică germană" [68]. Friedrich Schlegel a avut "marele merit de a prevedea și de a spera că Germania trebuia să egaleze Italia cu ajutorul unei noi renașteri a cunoașterii Antichității ariene" [69]. Un interes și mai mare îl prezintă pentru indianistică fratele lui Friedrich, August Wilhelm Schlegel (1767-1845) [70], care a urmat cursurile de sanscrită și persană veche ale lui Chézy la Paris în 1815; el publicase deja o ediție
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
evidențiată destul. Profesor la Bonn, el și-a îndreptat atenția în special asupra literaturii indiene: a fost primul profesor de sanscrită în Europa. În afară de Bhagavad-gītă a publicat și Rămăyana (1829-1846); s-a dedicat cu grijă publicării textelor, minuțioaselor cercetări asupra antichității indiene (a avut și sarcina de a fonda o tipografie sanscrită). În 1832 a scris Reflecții asupra studiului limbilor asiatice și doi ani mai tîrziu Cugetări despre originea indienilor. Așa cum se observă, a desfășurat o asiduă activitate de pionierat pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că în Orient există o strînsă legătură între filozofie și religie: în religii, "popoarele au arătat, fără îndoială, cum își reprezintă ele esența lumii, substanța naturii și a spiritului și raportul omului față de acesta" [149], [22 td]. De aceea, "în antichitatea orientală religia și filozofia sînt considerate ca neseparate, în sensul că conținutul care ia forma filozofiei a fost dat în prealabil... Religia posedă miturile ei, în reprezentările ei provenite din imaginație, în istoriile ei pozitive gînduri generale, ca și conținut
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
forme lipsite de spirit și de sentiment. Ei nu au, precum chinezii, o superstiție distinctă, alături de restul activităților, ci în întregime modul lor de a fi este o continuă visare. Privitor la înțelepciunea índică, în special, India are încă din antichitate un mare atú. Se pretinde că Pitagora ar fi fost aici și că ar fi ajuns să-i cunoască filozofia. El a fost pus în corelație mai ales cu "gymnosofiștii". Dar aceștia se situează pe un teren asemănător. Ei trăiau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
oricare alt aspect al vieții, aspectul spiritual e acela care definește caracteristic, original, poporul indian, adesea în contrast cu tot ceea ce sîntem obișnuiți a crede sau a practica în Occident. Desigur, acest contrast așa de hotărît, între Orient (India) și Occident, în antichitate nu va fi fost atît de simțitor ca acum. Nu trebuie să pierdem din vedere că spiritualitatea antică indiană și greco-romană trebuie să fi avut, în realitate, multe trăsături fundamentale comune. Dar, prin răspîndirea creștinismului cu spiritualitatea sa specifică asupra
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
atît de simțitor ca acum. Nu trebuie să pierdem din vedere că spiritualitatea antică indiană și greco-romană trebuie să fi avut, în realitate, multe trăsături fundamentale comune. Dar, prin răspîndirea creștinismului cu spiritualitatea sa specifică asupra întregii lumi cunoscute din antichitate, vechea spiritualitate păgînă a fost inundată, luîndu-ni-se astfel posibilitatea de a înțelege în mod mai imediat însăși spiritualitatea indiană. De aceea, ni se pare mai folositor a se face efort pentru cunoașterea spiritualității indiene, transmisă peste secole și milenii, adesea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
caste; acestora din urmă li se turna plumb topit în urechi, dacă s-ar fi lăsat seduși să asculte adevăruri ce aparțineau exclusiv tainicei "științe" a Realității supreme. Negreșit, înțeleptul este prețuit și la greci, chiar din cea mai îndepărtată antichitate. Xenofan din Colofon (născut pe la 656 a.Hr.), de pildă, proclamă cu îndrăzneală superioritatea înțelepciunii asupra forței fizice: "Mai bună decît forța cailor și a oamenilor este înțelepciunea mea" deoarece înțelepciunea e mult mai utilă pentru Stat decît forța atletului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
istoriei și instituirea memoriei ca adevăr științific și ideologic. Inconvenientul istoriei românești apare dintr-o contradicție a reprezentării timpului. Tradiția cronicarilor secolului al XVII-lea, apoi a istoricilor și a filologilor din secolele următoare impune o continuitate a povestirii din Antichitate pînă în era contemporană. Însă această continuitate afirmată se izbește de lipsa izvoarelor, de o dispariție a românilor, de o tăcere de mai multe secole. Această ruptură este negată, acoperită, explicată, dar, cu toată logica demonstrației și cu toată forța
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la cunoștință a acestui fapt, că, fără încetare, tot ceea ce era gata să se împlinească, în ciuda tuturor sacrificiilor și a oricărui fel de eroism, este condamnat de istorie pentru că se găsește la răscrucea invaziilor (nenumăratele invazii ale barbarilor de la sfîrșitul Antichității pînă în miezul Evului Mediu) sau în vecinătatea puterilor militare dinamizate de fanatismele imperialiste. Nu există apărare militară sau politică eficace în fața acestei "terori a istoriei". Și aceasta prin simplul fapt al inegalității zdrobitoare între invadatori și popoarele invadate. Modestele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este de dată recentă, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, și că istoricitatea subiectului dovedește o intenție politică precisă a ideologilor maghiari: negarea drepturilor națiunii române. Istoria originilor și a continuității provoacă a provocat deja numeroase studii ale specialiștilor în antichitate privind Dacia preromană și romană. Contribuțiile arheologice s-au transformat, după cel de-al doilea Război Mondial, în știința care tinde de atunci încoace să acorde o atenție aparte istoriei Daciei. Descoperirea Daciei ca un spațiu populat, organizat politic și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
numeroase și a unei societăți diferențiate, găsindu-se în zidul acestei necropole cuptoare de pîine. Aceste concluzii reiau informațiile oferite de lucrarea Histoire de la Roumanie, publicată în Franța, în 1970, la Editura Horvath, unde Hadrian Daicoviciu semnează paginile privitoare la Antichitate. Urmărirea descoperirilor arheologice este confirmată de cercetările Ligiei Bîrzu, publicate în 1980 la București Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul vechii Dacii. Autoarea reia informațiile în legătură cu descoperirea cimitirului Brăteiu și dezvoltă o teză care asociază creștinismul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sub o formă latentă în conștiința tuturor marilor domnitori români". Eliade redă în varianta sa povestea instituită de romantici și de Mihail Kogălniccanu care, în 1843, făcînd trimitere la luptele anti-otomane ale moldovenilor și valahilor, le asimila marilor victorii din Antichitate ale lui Alexandru. Însă relațiile și confruntările moldo-valahe cu turcii sînt mai tensionate decît lasă să se vadă o asemenea schemă semnificativă și reductoare. Istoria Moldovei și a Țării Românești este marcată de înaintarea otomanilor în Rumelia (1393-1396), de căderea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
plasează istoria Moldovei și a Țării Românești în orientul Europei și, în același timp, reflecțiile despre putere, domnitor, originile națiunii sînt alimentate de influențe aduse prin contactele cosmopolite cu Polonia, Italia și o Grecie strălucind între geografia orientală și amintirea Antichității clasice. Istoricii români se împart în susținătorii unei memorii orientalo-bizantine și cei ai unui umanism occidentalizant. După 1989, un nou curent începe să se afirme, pentru a evoca nașterea omului european... CAPITOLUL IV Rezistență și filiații europene Ortodoxie, Reformă și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care ar fi heralzii națiunii. Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior întruchipează coerența construcției identității naționale. Formați la Blaj, la Viena și la Roma, ei sînt istorici, lingviști, juriști. Ca istorici, ei regăsesc originile romane și continuitatea latină a Antichității românești. Ca lingviști, ei impun o latinitate a limbii române. Ca juriști, ei participă la reflecțiile inteligenței Vienei privind dreptul natural. Micu publică la Sibiu, în 1800, o lucrare intitulată Legile firei, inspirată de filosofia lui Baumeister care alimenta, pe la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
-o cuvînt cu cuvînt". Această confesiune a lui Crainic revelează idealizarea tînărului erou legionar și a atracției exercitate de intelectualii dreptei antidemocratice prin forța curentului militant legionar. Italia mussoliniană îl fascinează pe Crainic pentru că este întreprinzătoare, pentru că se bizuie pe Antichitate și exaltă tinerețea. Tinerii legionari întruchipează, fără îndoială, acest transfer al modelului. Obsesia antisemită îi unește pe studenții în drept de la Universitatea din Iași, care se organizează încă din 1919. Mișcarea se intitulează Garda conștiinței naționale. Între 1919-1920, acțiunile cuprind
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
voturi, cu importanța unei fuziuni de partid. Centrul, dacă a existat vrodată, s-au fuzionat cu partidul guvernamental; cel puțin persoanele acelea cari pretindeau că un Centru există constituiesc azi sângele nou din vinele guvernamentalilor. Nou nu tânăr, căci și antichități descoperite sânt pentru omul ce le vede pentru prima oară, ceva nou. Confrații de la "Steaua Romîniei" ne vor concede desigur că direcțiunea centrală a partidului conservator nu e în posibilitatea de-a cunoaște foarte amănunțit toate împrejurările locale sau toate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
p. 63). Această corelație este însă privită cu reticență de Gadamer care-i reproșa lui Heidegger lipsa de "demnitate teoretică" a conceptului pământ preluat din "cetatea poeziei" lui Hölderlin.43 Într-adevăr, sensul heideggerian nu diferă de vechile scrieri ale antichității pe care Eminescu le cunoștea din Rig-Veda (" Însă în pământul acesta întins și bun mama noastră, moale ca lâna e pământul feciorului pentru cel dornic de jertfă ..." X, 18, 10) sau Sakuntala " Să fiu pământ de-a pururi, atunci când n-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
adriatice și cele nordice ale Mării Negre, Caucazul, regiunile centrale și vestice ale Asiei, Asia Mică cu prelungirea spre est până în Egipt, inclusiv. Nu lipsesc unele opinii extravagante prin abaterea de la sensul propriu al problematicii, care coboară începuturile chestiunii orientale în Antichitate. Unul din aspectele controversate ale temei noastre se referă, după cum spuneam, la însăși deslușirea esenței sale. Expresia de chestiune orientală a intrat accidental în uz; în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, mai precis, după bătălia de la Lepanto
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în stare să se opună nu numai Europei, dar nici măcar unei singure mari puteri europene. După cum se vede, considerațiile lui Soloviev nu puteau constitui o platformă pentru o concepție cu viitor. Și alți istorici au coborât începuturile chestiunii orientale în Antichitate, dar accepțiunea pe care i-o atribuiau era foarte largă, imprecisă sau, dimpotrivă, foarte limitată. De exemplu, pentru marele istoric George Brătianu, strâmtorile au constituit punctul central al chestiunii orientale, al conflictelor, dintotdeauna, din vremea îndepărtată a hegemoniei Atenei în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]