1,827 matches
-
atunci erau atât de proaste încât m-am convins singur că n-am nici o șansă de a fi, măcar o clipă, cel mai mare poet român. Așa că am renunțat și pentru totdeauna. Și intenția și bănuiala dvs. sunt nedrepte. (Revista "Antiteze", nr. 11, 2002) Nicolae COANDE Un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește... Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a provocat poezia? Dacă nu erai poet, ce altceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proiect, lucrez de ceva timp la el, dar mai am și altele în lucru. O carte necesită un anumit timp... Nu sunt dintre cei care își scot cărțile pe bandă rulantă. E totuși un risc... Prefer calitatea, nu cantitatea. (Revista "Antiteze", nr. 12, 2002) Mircea A. DIACONU Cu literatura română în Europa suntem pe unde suntem și cu geografia: undeva la margine De ce nu te-ai făcut poet, dragă Mircea A. Diaconu? Sau măcar prozator...! De ce, critic literar? Te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
duc de mult cu mine. Dacă voi trăi, în acest deceniu al vieții mele, voi scrie până la epuizare la romanele care m-au însoțit de când mă știu, unele dintre ele stând în mintea mea așa cum stau cărțile în rafturi. (Revista "Antiteze", nr. 3, 2003) Gellu DORIAN la 60 de ani Orizonturile mele literare au fost și sunt cărțile. În afara lor, ca scriitor, aș rătăci...! Dragă Gellu Dorian, la 60 de ani, pe care tocmai i-ai împlinit, ești un scriitor care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu au nevoie de încurajări... Vă rog frumos, în încheiere, să dați un răspuns la o întrebare pe care nu v-o pun... Fraza dumitale pare a fi un enunț zen. Iată răspunsul: Ha! 20-25 martie, 2000/ București Iași (Revista "Antiteze", nr. 3-4, 2000) O notă târzie despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... Despre Cezar Ivănescu nu poți să scrii oricum. Adică neimplicat, adică de circumstanță. Dacă o faci riști să-l vezi pe don' Cezar ieșind de după colțul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de el mijotată, în care sunt ademenite, pentru a fi capturate, maimuțele valahe (cum te exprimi tu așa de frumos, că nu degeaba, după ce îți vei fi tocit pixul încrustând aforisme lirice pe arborii județului baștinal, te-or făcut rectorul "Antitezelor"!). Una la mână: Dacă acceptăm speculara ta metaforă in praesentia, apoi în oglinda-capcană or pătruns mai cu seamă Muntenii, ceva Ardeleni și prea puțini Moldavi, reținuți, aceștia, în mrejele Pescarului din Ipotești, unde consumă balade populare și se îmbată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
merită să încerc și eu genul acesta de operație, autotelică și moebiană; pe urmă... îmi voi instala în birou chiar și un aparat de tras șuturi în fundul personal, ca pentru a ilustra, încă o dată, our romanian proclivity to masochism. (Revista "Antiteze", nr 11 și 12, 2002) Ioan Es. POP Literatura poartă cu sine, în modul cel mai neostentativ și mai discret cu putință, conștiința autorului ei Într-o poveste asiatică viața e imaginată ca o intersecție la care stă Dumnezeu. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
POTCOVIT INOROGI. În încheierea acestei discuții (maraton?) te rog să dai un răspuns la o întrebare pe care nu ți-am pus-o...! Răspunsul la întrebarea ta ne(spusă) este: "?!". Îți mulțumesc fratern. Iași, ianuarie 2003 MUZEUL LITERATURII ROMÂNE (Revista "Antiteze", nr. 13, 2002) Matei VIȘNIEC Când mă întorc la Rădăuți mă izbesc de o persoană care sunt tot eu și care continuă să trăiască acolo și care îmi surâde ironic în față și-mi spune: chiar nu îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mai mânca, nu dormea și slăbea pe picioare. În primul an al ocupației, din statura lui, din fire măruntă și subțire, pierduse 17 kg. Devenise diafan și foarte puțin comunicativ, nevoind să zdruncine optimismul nostru persistent. Mariuța îi era antiteza: nimic nu o demonta, vedea toate în bine, nu credea nici o știre rea, întemeia speranțele cele mai iluzorii pe toate cele bune. Această mentalitate s-a menținut până la sfârșit și i-a ajutat mult ca să îndure câte era să aibă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Florența, scrisă în prima jumătate a secolului al XIV-lea, si Istoriile florentinilor a lui Leonardo Bruni, finalizată în 1442. Într-un mod tipic pentru viziunea creaționista a Evului Mediu, Villani (1990-199, 1:3-6 ) situează cronică să despre Florența în antiteza cu o cronică biblică care cuprinde Nimrod, Potopul lui Noe și Turnul Babel (Clarke 2007). Istoria lui Bruni (2001-2007, 1:6) care este în general considerată prima narațiune istorică în stil renascentist respinge "opiniile populare, dar fantastice" găsite în Villani
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ar fi fost deosebit de accidentat. Într’un cuvânt, planeta ar fi fost un exemplu tipic de “conservă” de entropie scăzută, stare pentru care sunt caracteristice toate aspectele discutate până acum; Într’o astfel de “conservă” nu se Întâmplă nimic. În antiteză, Viața conservă un nivel entropic scăzut doar În organisme, provocând Însă creșterea entropiei În exteriorul lor, deci În mediu. Apariția Vieții a declanșat un proces oxidativ continuu; motivul e simplu: Viața are nevoie de energie, iar extragerea ei din mediu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o lume entropizată, adică agitată, murdară la propriu și la figurat, dezordonată. Că frumosul Înseamnă negentropie, adică informație, iar urâtul dimpotrivă, entropie sau lipsa informației, e că despre frumos se poate vorbi mult; urâtul nu poate fi discutat decât În antiteză cu frumosul, astfel Încât tot despre frumos se discută. Să recunoaștem că, atunci când ieșim În natură, mai mult decât orice, rezonăm la formele de viață: admirăm Întotdeauna un arbore ori un animal și mai rar formele de relief, care necesită poate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de nuanță În ceea ce privește acel “ceva”. Zică cine ce vrea, căci problema acelui “ceva” nu va putea fi probabil niciodată tranșată, dar el e În primul rând ordine, informație, adică negentropie. Cel puțin ca aspect general. Iar ordinea are și o antiteză, dezordinea sau altfel spus entropia. În paranteză fie spus, termenul “entropie” vine de la grecescul entropos - schimbare -, iar omul, tot În grecește, se cheamă antropos. O asemănare zguduitoare, ca și efectele În planul mediului, a asocierii dintre om și schimbare. Asta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
termenul “entropie” vine de la grecescul entropos - schimbare -, iar omul, tot În grecește, se cheamă antropos. O asemănare zguduitoare, ca și efectele În planul mediului, a asocierii dintre om și schimbare. Asta vreau să detaliez astăzi. Noțiunea de entropie și desigur antiteza sa negentropia, are un evident caracter integrator și este, prin urmare, atât controversată cât și speculată filosofic. Totuși pot fi stabilite câteva corelații utile discuției de față. Lăsând deoparte deocamdată aspectul informațional pe care-l integrează entropia, putem discuta un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din punct de vedere chimic, se poate stabili o paralelă Între ordine, negentropie adică, și caracterul reducător al mediului, dar și Între dezordine, adică entropie, și caracterul oxidant al mediului. Tot așa, negentropia presupune polarizarea, adică existența concomitentă a unor antiteze: munte−vale, plus−minus, deci o forță motoare, iar entropia e caracterizată de lipsa antitezelor, deci a forței motoare. Adică, Încă, negentropia Înseamnă Viață, nu neapărat biologică, iar entropia moarte. Dar, În decursul evoluției mediului nu asistăm la o menținere
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
caracterul reducător al mediului, dar și Între dezordine, adică entropie, și caracterul oxidant al mediului. Tot așa, negentropia presupune polarizarea, adică existența concomitentă a unor antiteze: munte−vale, plus−minus, deci o forță motoare, iar entropia e caracterizată de lipsa antitezelor, deci a forței motoare. Adică, Încă, negentropia Înseamnă Viață, nu neapărat biologică, iar entropia moarte. Dar, În decursul evoluției mediului nu asistăm la o menținere constantă a nivelului entropic, ci la o creștere continuă a sa, deci a gradului de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ar fi Marea explozie sau, mai aproape de noi, formarea Terrei. Ei bine, starea inițială a planetei a fost negentropică. Adică, un mediu reducător, fără fir de oxigen În atmosferă și un relief cumplit de accidentat. Elementele filosofice erau separate, creând antiteze: Apa, Aerul, Focul - adică magma - și Pământul - pe atunci stânca - stăpâneau zone bine diferențiate ale planetei. Dar Viața, nonbiologică Încă, a planetei, Întreținută de forța motoare de care abia am amintit, a purces deîndată la entropizare, adică la nivelare, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și al protecției lui. Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți: marea, a cărei negentropie se manifestă prin zbucium; muntele, a cărui negentropie rezidă În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea fiecăruia dintre cele două elemente primordiale. Păi, dacă se Întâlnesc două negentropii, de unde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
scurg prin fisurile unui sistem economic dușmănos naturii. Din acest punct de vedere, natura are nevoie a i se aloca părți din profit, iar nu doar procente. “Radiosfera”, 15 iulie 1996, ora 11,44 90. Grâu și mac sau utilitatea antitezei Dacă tot suntem În plină lună a lui Cuptor, În care se coace, eufemistic vorbind, pâinea, adică grâul, să ne aplecăm puțin asupra lui, cu atât mai mult cu cât el dă un exemplu cât se poate de elocvent de cum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unic, oricâte probleme de mecanizare și chimizare ar ridica. Pentru natură e mai bine așa, cu condiția ca toate acele ogorașe să fie Îngrijite corespunzător. Căci varietatea de culturi și mod de abordare, specific fiecărui proprietar, sunt ele Însele, ca antiteză a uniformității, un alt nivel de negentropizare. Evident, așa cum nu te poți angaja, cel puțin moral, să-ți aduni pe lângă casă un pisoi ori cățel dacă nu ești sigur că-i vei asigura Întreaga viață, nu putem doar trage foloasele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mitologii. Un zeu primordial al perșilor dă naștere personificărilor a două forțe, benefică și malefică, care abia ele purced la crearea lumii, adică la Însuflețirea ei. Mitologia română procopsește, după o vreme de exclusivitate inertă, pe zeul primordial, Fărtatul, cu antiteza sa, Nefărtatul, moment În care Începe Creația. În sfârșit, vechii indieni divid pe primordialul și nemanifestatul Purusha În doi zei ce purced la Creație, culmea, un El, Shiva și o Ea, Shakti. Hm! Intră În scenă sexualitatea. Dar să coborâm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar gratuită, se vede că ecologia are un domeniu de lucru cu mult mai vast decât se acreditează de obicei, stricto senso. Ea coboară din ceruri, pentru a da sens și viață chiar duplexului femeie- bărbat, implicând Întotdeauna colaborarea unor antiteze pe care le numim În extensie chiar bine-rău, dar greșit, pentru că e vorba de relativitate. Iar lipsa antitezelor Înseamnă moartea, de la individ până la Univers, dar și somnul, potențialitatea ce caracterizează un salt calitativ. Și, revenind la ecologia Ea-El, nu strică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de obicei, stricto senso. Ea coboară din ceruri, pentru a da sens și viață chiar duplexului femeie- bărbat, implicând Întotdeauna colaborarea unor antiteze pe care le numim În extensie chiar bine-rău, dar greșit, pentru că e vorba de relativitate. Iar lipsa antitezelor Înseamnă moartea, de la individ până la Univers, dar și somnul, potențialitatea ce caracterizează un salt calitativ. Și, revenind la ecologia Ea-El, nu strică a medita și la protecția mediului, așa, cu ghilimele... “Radiosfera”, 23 septembrie 1996, ora 11,41 100. O
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
păstra neutralitatea, și-a rezervat doar rolul lui Mefisto: de a ridica probleme, lăsându-vă să concluzionați singuri, doar să atragă atenția asupra unora dintre ele. Acum aș căuta doar semnificația acelor alternative oscilante: Între dulcele și amarul vieții, Între antitezele de orice nivel ce Îi dau sens, nici noi, nici natura, nu putem sesiza modificările de nuanță. Spre nenorocul nostru, natura reacționează doar la atingerea unui extrem, iar atunci o face prin mijloace de asemenea extreme. Dar Viața e iubire
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acele valuri. Și au generat altele, În suflet. Refugiat pe o stâncă, ferit de ele, dar nescăpându-le din ochi, am aflat răspuns la o obsesie de o lună: Bendis, zeița tracă, simbol al regenerării, dar și al morții, o antiteză interioară, dar atât de profundă prin extremele ei, adică negentropia cea mai curată; adică acel element care conferă viață la orice nivel, În opoziție cu entropia, dezordinea și degradarea. Și am asociat-o cu marea care, din când În când
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
săgeata de aur a Mamei Ocllo. Locul ales de Viracocha: Cuzco. Iar aici, În mijlocul unei procesiuni baroce a Zeului Cutremurelor, „o imagine maro a lui Hristos“, găsesc o amintire eternă a nordului care nu poate fi văzută decît din America de Sud, antiteza sa fatală, revelatoare: „Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă impresia că este (și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]