10,938 matches
-
fratele său vitreg făceau parte dintr-o ligă de posesori ai itonga, care a cerut viața fiului lui Mpenza. Dorind cu orice preț să stingă conflictul, cei doi lideri au interpretat verdictul lui Chikanga ca o dovadă a faptului că apărătorii din Igamba au chemat străini (inclusiv pe fratele vitreg al lui Mpenza) ca să-i ajute În lupta lor mistică Împotriva celor din Ibala. Astfel, ei au acumulat o datorie pe care a trebuit să o plătească prin moartea unui membru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
patriotică, care mediază Între interesele populare. Cultura populară reprezintă un ansamblu de interese specializate, care Își trag rădăcinile din părțile Întregului. Aceste interese sunt diverse și variabile și pot fi reformulate din când În când, atunci când apar noi unități sociale. Apărătorii acestei culturi sunt numeroși, iar scopul lor este să protejeze valorile și reprezentările despre realitate care s-au născut din experiențe directe, mai degrabă În comunități mici, decât În marea „comunitate imaginată” a națiunii În ansamblu (J. Bodnar, 1994, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
parte componentă a bisericii creștine. Dar nu toți zeii vor fi fost uitați. V. Pârvan considera că starea de nesiguranță, ivită după încetarea protecției imperiale (275), i-a făcut pe daco-romani să-și încredințeze soarta în mâinile zeilor "păstrători" și "apărători" (conservatores), "sărbătoarea dedicată lor (dies conservatoria) devenind dintr-o zi de odihnă, bucurie și petrecere, una de îngrijorată și smerită reculegere și închinare a sufletului către zeii nemuritori pentru salvarea din primejdiile fără sfârșit". El a demonstrat, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai ales cea ariană, încât aceasta a divizat episcopiile sud-dunărene: cele de Sirmium, Singidunum (Moesia Prima), de Ratiaria (Dacia Ripensis) au fost luate de arieni, iar altele ( de Viminacium, Oescus, Aquae) au păstrat comuniunea cu Athanasie de Alexandria și alți apărători ai ortodoxiei. Abia la conciliul de la Aquileia (381), la care a participat episcopul Ambrosius de Mediolanum, arianismul illyric (sud-dunărean) a fost învins definitiv, prin condamnarea ultimilor săi susținători. Controversele doctrinare din Imperiu (spațiul sud-dunărean) au avut efecte și în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca și lucrări dogmatice, De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia ș. a. Nu se cunoaște când a survenit sfârșitul său-este amintit ultima dată în 414, într-o scrisoare a papei Inocențiu I, fiind apoi canonizat. Sf. Niceta a fost un apărător al ortodoxiei, cf. deciziilor primelor două concilii (sinoade) ecumenice și un teolog cunoscut al vremii sale.31 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila Pe parcursul secolului al IV-lea, în teritoriile extracarpatice, au existat mai multe nuclee ortodoxe în interiorul triburilor de vizigoți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latine și grecești, episcopia de Tomis depindea de scaunul de Constantinopol. Aceste episcopii numeroase, fiecare cu teritoriul ei, reprezentau o populație latină foarte densă-ele întruchipau ordinea imperială ca și viața locală, deoarece episcopul era omul locului ales de credincioși și apărătorul locuitorilor din dioceza sa. Viața romană la Dunăre era puternică și înfloritoare, episcopatele numeroase o dovedesc.34 Răspândirea creștinismului printre barbari este opera misionarilor, astfel, Sf. Niceta de Remesiana a contribuit la creștinarea bessilor traci. După apariția ereziei ariene, populația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scaun episcopal, Tomis, devenit arhiepiscopat autocefal subordonat Patriarhiei de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor nestoriană și monofizită, în 449, Alexandru, care a condamnat erezia lui Eutihie și a semnat actele de condamnare ale acestuia. În 458, thronosul tomitan era ocupat de Theotim II, care apăra cu fermitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul al V-lea, pe vremea lui Attila, și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng (nordic) al Dunării, sub stăpânirea trecătoare a unor elemente germane (gepizii). Cronicarul bizantin Suidas, citat de Iorga, elogiază pe Chilbudios, apărător al Dunării, viteaz și dezinteresat, strateg al Traciei, care a oprit pe barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
elementelor locale (geto-dace) au fost recrutate, încă din vremea lui Traian, unități auxiliare de infanterie (cohortes) și cavalerie (alae), numeroase la un moment datdupă douăzeci și cinci de ani de armată, ei își însușeau limba latină și modul de viață roman, fiind apărători ai ordinii romane.32 Un rol însemnat în romanizare l-au avut orașele -existente și înainte de 106, orașele propriu-zise apar după cucerire, sub forma coloniilor și municipiilor. Începând cu Ulpia Traiana și continuând cu Drobeta, Napoca, Apulum, numărul lor a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
decursul secolelor, pe pământul transilvan, s-au așezat, din inițiativa regalitățiii, unele grupuri etnice. Secuii Problema originii secuilor este complexă. În această privință, s-au conturat două tabere: una susține că secuii sunt de origine maghiară, numele lor (Szekely) însemna apărător (păzitor) de graniță, iar cealaltă afirmă că secuii erau o populație diferită sau doar înrudită cu ungurii. Cercetările cele mai recente susțin că secuii sunt rezultatul unui amestec de populații diferite: turcice, orientale și maghiare. Pentru a identifica originea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
modul de viață, au întemeiat așezări (sate) și locuințe, au construit biserici, papa binecuvânta, în 1229, pe cei ce vin în Cumania "pentru a construi biserici și locuințe". Avem și urme arheologice ale stabilirii pecenego-cumanilor aici: coifuri de fier aurit, apărători metalice, două exemplare de căști cumane în județele Prahova și Covurlui (Galați) și vase cumane lângă București. Nume de locuri cumane pe pământ românesc sunt într-o serie de regiuni (vezi mai sus), Vadul Cumanilor, lângă Calafat, loc de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de cruciată, ei pot duce mai bine lupta contra păgânilor (cumanilor) decât în orient. Aduși aici în 1211, teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în acest fel, Transilvania de sud-est ajunge în mâna teutonilor. Lor li se datorește colonizarea intensă a Secuimii, unde cultul Sfintei Marii, în Marienburgul de la Feldioara, poartă pecetea prezenței și stăpânirii lor. Pentru teutoni, regele Ungariei era ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confirmate de scrisoarea papei Ioan XXII trimisă din reședința sa de la Avignon, în februarie 1327: Aflând de credința ta, ca principe catolic și favorabil sediului apostolic al Romei..., ești ca un stâlp neclintit ce susține credința adevărată, turn al puterii, apărător al evlaviei...Ne bucurăm când ne gândim la faptele tale cele pline de laudă (...) pentru nimicirea neamurilor păgâne" (DRH D, I, p. 39-40). Păgânii erau, în acest context, tătarii și despre învingerea lor de către Basarab a mers vestea până la curtea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
muntenii, erau români. Dacă domnia lui Dragoș era o "stăpânire patronată", cea a lui Bogdan era o "stăpânire liberă" românească. Întemeierea Moldovei, concluziona și Panaitescu, n-a însemnat "nici emigrare, nici cucerire a noilor veniți, ci alegerea lui (Bogdan) ca apărător și domn al țării est-carpatice". În privința momentului pătrunderii lui Bogdan în Moldova, istorici renumiți au susținut (afirmat) că aceasta s-a petrecut (întâmplat) în anul 1359, dată cvasiunanimă, oficializată prin manuale școlare, cursuri universitare, lucrări de popularizare. Alți istorici, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
metode intuitive, care induc „costuri” relativ modeste, în special la nivelul timpului și resurselor. Practica actuală sugerează două direcții de abordare a segmentării și a grupurilor strategice. Dacă se adoptă o atitudine conformistă, care ar corespunde unui comportament de tip apărător sau analist, în sensul dat termenilor de Miles și Snow (1978), atunci ar trebui să se ia act de segmentare și de grupurile existente „oficial” la un moment dat, într-o industrie și într-o zonă geografică. Pentru multe industrii
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie ocupația, condiția materială, socială, proveniența regională, sunt ele însele mici „caractere”. O noapte furtunoasă sau Numărul 9 (1879), care la premieră a stârnit reacția iritată a unor puritani apărători ai moralei, surprinde crâmpeie din viața unei familii din mica burghezie, în timpul unei guvernări liberale. Pripa adaptării la rosturi noi are efecte din cele mai ilare asupra acestor indivizi turmentați de o frazeologie sforăitoare despre popor, libertate, progres. Cap de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
prospețime și autenticitate stilistică remarcabile, construiește din câteva replici personaje precum Capmare, țăranul care s-a întors mutilat de la Cotul Donului, Ghimpău, polițaiul satului, și, bineînțeles, Ristea, devenit și aici din primar președinte de „ceape”. SCRIERI: Punct căzut, București, 1969; Apărătorul se apără, Cluj-Napoca, 1974; Poeme, București, 1975; Flori de mac, Craiova, 1977; Apărătorul în derută, Timișoara, 1979; Clar de pământ, București, 1979; Apărătorul acuză, Craiova, 1981; Vorbele vântului, București, 1981; Stihuri, București, 1982; Ristea împărat, Craiova, 1984; Împărații, București, 1985
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
care s-a întors mutilat de la Cotul Donului, Ghimpău, polițaiul satului, și, bineînțeles, Ristea, devenit și aici din primar președinte de „ceape”. SCRIERI: Punct căzut, București, 1969; Apărătorul se apără, Cluj-Napoca, 1974; Poeme, București, 1975; Flori de mac, Craiova, 1977; Apărătorul în derută, Timișoara, 1979; Clar de pământ, București, 1979; Apărătorul acuză, Craiova, 1981; Vorbele vântului, București, 1981; Stihuri, București, 1982; Ristea împărat, Craiova, 1984; Împărații, București, 1985; Nunta, București, 1986; Întoarcerea, Craiova, 1987; Poveste de dragoste, București, 1988; Părinții, București
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
satului, și, bineînțeles, Ristea, devenit și aici din primar președinte de „ceape”. SCRIERI: Punct căzut, București, 1969; Apărătorul se apără, Cluj-Napoca, 1974; Poeme, București, 1975; Flori de mac, Craiova, 1977; Apărătorul în derută, Timișoara, 1979; Clar de pământ, București, 1979; Apărătorul acuză, Craiova, 1981; Vorbele vântului, București, 1981; Stihuri, București, 1982; Ristea împărat, Craiova, 1984; Împărații, București, 1985; Nunta, București, 1986; Întoarcerea, Craiova, 1987; Poveste de dragoste, București, 1988; Părinții, București, 1989; Apărătorul și zeița, Craiova, 1992; Femeia, precum un șarpe
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
derută, Timișoara, 1979; Clar de pământ, București, 1979; Apărătorul acuză, Craiova, 1981; Vorbele vântului, București, 1981; Stihuri, București, 1982; Ristea împărat, Craiova, 1984; Împărații, București, 1985; Nunta, București, 1986; Întoarcerea, Craiova, 1987; Poveste de dragoste, București, 1988; Părinții, București, 1989; Apărătorul și zeița, Craiova, 1992; Femeia, precum un șarpe, Craiova, 1992; Noaptea lupilor, București, 1993; Pasărea albă, Timișoara, 1997; Cuibul de rândunică, București, 1998; Duminica Floriilor, Timișoara, 1999; Gura lumii, Drobeta-Turnu Severin, 2000; Telurice, Craiova, 2001; Poezii, Drobeta-Turnu Severin, 2002. Repere
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
acestei practici interpretative, ci și un anumit tip de comparatism intertextual, folosind opera unui autor drept grilă de referință pentru comentarea altor opere, din timpuri și din spații culturale diferite. Hermeneutical Desire and Critical Rewriting pornește de la tensiunea beligerantă dintre apărătorii hermeneuticii tradiționale și adepții lecturii orientate către cititor. Unii vor să întemeieze comentariul critic pe un corpus de evidențe textuale, situate deasupra oricărei posibilități de controversă. Ceilalți, dimpotrivă, sunt partizanii unei critici argumentative, ghidate de tehnici de persuasiune abile. Declarată
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
with Disabilities Education Act, IDEA) evaluarea funcțională a comportamentului și planurile de intervenție comportamentală au devenit obligatorii la elevii cu probleme emoționale. Deși se cer în continuarea teste de aptitudini sau performanță pentru încadrarea în programele de educație specială, mulți apărători ai drepturilor copiilor văd o mare victorie în introducerea analizei funcționale a problemelor copilului în contextul în care acestea se manifestă. De reținut Eforturile actuale în ceea ce privește cea mai recentă reautorizare a legii privind educația persoanelor cu disabilități (2004) au vizat
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pionierești, literatura științifico-fantastică (Fantastica aventură 2101, 1975) sau se inspiră din lumea sportului (Ultima repriză, 1989). În afara unor scenarii radiofonice, confecționează și scenarii pentru televiziune, Prescripția (1969) fiind primul serial polițist românesc. În conflictul permanent dintre „oameni” și „neoameni”, între apărătorii legii și răufăcători, din dramaturgia lui B., nu prea e loc pentru variații de scriitură, chiar dacă autorul încearcă pe alocuri să încurce ițele ( Cine a ucis?, Oameni și umbre, Acuzarea apără, Hipnoza sau Contraspionaj, Insula spionilor, Șantaj, Regele pungașilor, Cercul
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
din limba latină; pe întreaga durată a domniei sale a încercat să arate clementa față de toate cultele religioase. Neoficial, regele Iacob Întâiul a avut inclinații homosexuale, deși, soția sa a dat naștere la noua copii. De asemenea, deși era un aprig apărător al drepturilor protestanților, a scris o scrisoare secretă Papei de la Romă, asigurându-l de îngăduința sa față de supușii catolici. La moarte a fost înhumat între cei doi iubiți ai săi: ducele de Lennox și ducele de Buckingham. Regele Carol Întâiul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
față de Austria și Spania. Această atitudine a creat o stare de tensiune în familia regală. Ludovic al XIII-lea se află în conflict deschis cu Maria de Medici, dar și cu fratele său, ducele Gaston d'Orlèans, se transformase în apărătorul cauzelor aristocrației, dar în secret speră că va reuși să acceadă la tron. Înflăcărat de aceste gânduri, ducele d'Orlèans s-a implicat în mai multe conspirații care vizau fie asasinarea, fie detronarea regelui. Fiind deconspirat, a fost nevoit în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]