8,321 matches
-
nu se declară. "Sunt tânăr", repetiția aproape incantatorie cu care debutează fiecare strofă, indică, mai mult decât o realitate biologică incontestabilă și o stare de spirit construită pe ea, o spaimă secretă a ființei. Eroul liric, atât de combativ în aparență, își face curaj în forul său interior, încercând să amâne scurgerea nemiloasă a nisipului din clepsidră și întâlnirea cu... o Doamnă cu mâna încleștată pe coasă. Departe de a figura și ilustra ipostaza de zeu tânăr, cu o suverană indiferență
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
întinsa analiză a cărții publicate de Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oubli du fascisme (2002). Et pour cause! În opul editat la PUF și tradus ulterior în românește, vedem - la plural - o culme a distorsionării critice. Cu pretenții și aparențe de studiu științific (bine documentat, blindat cu date precise și referințe exacte, nu-i așa?), volumul "cercetătoarei" cercetate și scuturate de Mircea Iorgulescu este de fapt un rechizitoriu construit pe o teză aberantă. În conformitate cu aceasta, Cioran și Eliade ar fi
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
Fiind o construcție artificială, născută într-un anumit context și alimentată din rațiuni și ele conjuncturale, era inevitabil ca acest fenomen să dispară, fie prin suspendarea lui voluntară, fie prin erodare naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Și totuși, dincolo de aparența acestei fatalități pe care cei cincizeci de ani de comunism au acreditat-o, instituția salonului avea o istorie glorioasă. În toată perioada interbelică, ba chiar și cîțiva ani după încheierea oficială a celui de-al doilea război mondial, Salonul Oficial
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
DVD. Din nefericire, nu mă pot lăuda decît în proporție de 15% cu calitatea lungmetrajelor vizionate. Căutam o vacanță a cerebelului, dar n-am obținut-o decît pe jumătate. În schimb, mă mîndresc cu faptul că aceste filme, deși în aparență îndemnau la un consumerism pașnic, împănat cu floricele, suc și stagnatul pe canapea, au constituit un prilej excelent de teoretizare. Primul exemplu care îmi vine în minte este "Harry Potter și Pocalul de Foc", actualmente bun de închiriat. Să fie
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
titlul, prezumțios, nu păcătuiește prin modestie), aflată deocamdată la numărul 1, pare o compoziție serioasă, inteligentă și de bună calitate; ea își propune să fie lunară și tematică. Numărul 1 are în centru Obscenitatea (mai ales culturală). în ciuda temei de aparențe provocatoare, găsim doar cîteva articole închinate noțiunii de bază; restul - ca la orice revistă de cultură - este format din cronici literare, plastice, ale filmului și spectacolului, din cronici muzicale și comentarii politice, puțină poezie și un extrem de interesant interviu cu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
interimară. Doctorul Oprescu, unul dintre creatorii lui Vanghelie, s-ar putea să fi căpătat ambiții mari în ierarhia PSD. Altfel nu se explică de ce el, apropiatul lui Iliescu, l-a contrariat pe marele fondator cu această opțiune. Dacă însă sub aparența că îl supără pe Iliescu, doctorul a mizat acum pe Vanghelie, pentru a submina poziția lui Geoană, cu aerul că e de partea lui? Acest ultim scenariu, ceva mai complicat, nu infirmă ipoteza că lui Sorin Oprescu i-a crescut
Ce ascunde soluția Vanghelie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10710_a_12035]
-
demnitate la lumină în perioada convențional numită a destinderii, publicând o magnifică enciclopedie a artelor sud-americane, iar după risipirea negurilor, mai multe, ample tomuri, esențiale pentru o epocă și actanții acesteia. Cartea prietenilor mei (Edit. Universal Dalsi, Buc., 2005), de aparență testamentară, cuprinde bilanțul unei existențe, la adâncă și senină senectute, cântecul de iubire și de speranță al unui pământean care a crezut și mai departe crede în capacitatea omului de a trăi întru frumusețile și roadele vieții, fără a deveni
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
a alăturat al IV-lea volum: Van Gogh, poetul (2010), editat la „Aius”. Printr-o compunere de tip ludic, am zice că două cărți la „Scrisul Românesc”, două la „Aius” pun în cumpănă inspirația și formele ei de manifestare. În aparență, un echilibru, în realitate, Virgil Dumitrescu fuge de sub modele - clasice și moderne și într-un caz și în celălalt. Devierea începe de la volumul din 1988. Creditul acordat cunoașterii prin simțuri, ochiul deținând primatul (83%, după J.A.Comenius), nu i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Cu siguranță există mai multe sensuri ale termenului, dar mă refer la cel care i-a fascinat pe greci și care a dat naștere sfintei treimi a vremii lor (kalokagathia) și continuă să prindă la sociologi sau psihologi. Faptul că aparența estetică agreabilă te determină să îi atribui purtătorului și alte calități. Plus reversul medaliei: faptul că cei ce inspiră acest efect au și alte daruri implicite - capătă mai multă atenție, bașca interacțiune socială, deci - într-o societate normală - schimb de
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
zona obligațiilor sociale. Iar chestia care chiar m-a surprins post factum (vizionare) este că nu țin minte ca personajul Kiki, etalonul emancipării urbane, să aibă alți amici sau cunoștințe în afară de Alex și de Sandu, fratele ei (Tudor Chirilă). Așa că aparența de sofisticare parcă e drapată pe un umeraș gol, în urmă rămînînd doar "cool-ul" hainelor, mai puțin cele ale lui Sandu - aici am comasat și parafrazat afirmațiile a doi critici de film, să văd dacă se recunosc - iar sentimentele
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
de teamă că i s-ar fi astupat izvorul! Însă nu cauți durerea, vine ea spre tine. Cadrele contemplative ale lui Saba, peisajele văzute de la fereastră, peisajele văzute în interior conțin această durere, și atunci cînd ea se ascunde sub ,aparențe potrivnice" ce par să o dilueze. Saba ajunsese să considere că i s-a rezervat chiar un ,privilegiu al durerii". A scris poeme pe această temă, iar când a văzut că ceilalți nu înțelegeau, a compus și un studiu critic
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
președinte Emil Constantinescu. Cât despre institutul de cercetare a revoluției mult lăudat de ,emanație", vorba lui Nenea Iancu ,a se slăbi", căci așa cum a fost el statuat de guvernarea PSD va fi o bună modalitate de ascundere a adevărului sub aparența cercetării obiective. Cred că nu s-a pus încă întrebarea esențială care poate conduce la rezolvarea tuturor enigmelor: cine a participat la partida ,La kilometru", partidă obligatorie în preajma revoluției? Care a fost clasamentul final? Care a fost performanța câștigătorului? Sigur
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
care, între altele, a intrat în conflict și cu "puterea"." (Radu Filipescu; p. 132); , Pentru foarte multă lume a fi prost dispus, a vedea lucrurile în negru înseamnă o formă superioară de inteligență: domnule, eu nu mă las prostit de aparențe. Toată lumea trăiește într-o nesimțire care rezultă din mediocritate: nu e cazul meu!" (Andrei Pleșu; p. 161); , Pe mine m-a obsedat episodul relatat de Noica, privitor la acel țăran care, deși martor la un incendiu la căpițele de fân
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
bucură, că se chinuie, că aude sunete, că naște lumi fabuloase care înfruntă timpul, că dincolo de ignoranța lor există și peste sute de ani adulație și adorație. Nemuritoare. Mult mai evoluați, poate, contemporanii noștrii se manifestă la fel însă. În ciuda aparențelor sau eforturilor punctuale. În alt plan, dar tot lîngă noi trăiesc, cu totul altfel decît normele mele, poate, oameni care nu se intersectează concret aproape în nici un punct cu mine. Nici ziua, nici noaptea. Singura intersecție este contemporaneitatea. O noțiune
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
cunoaște scindarea, iar altele cad în apatie, în schimb elemente ale vechii lumi date bine pe lângă noua putere, măgulită de a fi agreată de noii veniți intră spornic în joc, exploatând punctele slabe ale noilor cunoștințe, într-un echilibru de aparențe, pe care mizează, odată ce alte soluții nu se întrevăd. Și unii și alții mimează deplina normalitate, tăinuindu-și spaimele într-o nesecată poftă de petreceri, unde asemenea cerculețe se întrunesc, punând cap la cap mesele de restaurant, chemându-se pe
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
Tulpina firavă a intrigii se rupe. Nu mai contează ceea ce apărea în versiunea primă a romanului scris de protagonist. Lumea ficțională nu era și nu poate fi turnată în calupuri incasabile, în forme indestructibile; ea reprezintă un permanent joc al aparențelor, o nebuloasă în care autorul însuși se pierde. Cel mai confuz dintre toți ne apare artistul care a ,plăsmuit" o lume, nefiind acum în stare să o fixeze în memorie - și pe hârtie. ,Nici eu nu mai știu ce e
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
a impresionat modul în care realitatea alunecă în ficțiune, făcând ca aceasta din urmă să o concureze până la a i se substitui. Pe bună dreptate apreciază Oana Soare că textul Realitatea în căutarea ficțiunii (în vol. I, p. 836-853), în aparență un reportaj pe urmele personajelor din Ion, este o ,artă poetică indirectă" (vol. II, p. 1094). O realitate miraculoasă a câmpiei dunărene a găsit în Ștefan Bănulescu un scriitor capabil să o reinventeze într-o ficțiune salvatoare și durabilă. Ediția
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
franțuzirea lui (uneori într-o parodie extinsă a pronunțării în manieră franceză). Nu cred că se mai folosesc azi alte forme citate de Graur, ca pardeuse și poften. Materialele mai vechi despre argoul românesc atestau și alte locuțiuni populare cu aparență franceză: pe nevé, a la fonfé; dintre acestea, doar prima se mai folosește, fiind simțită mai curînd ca o siglă. În ultima vreme, am întîlnit ceva mai des, mai ales în forumurile din Internet, transcrierea franțuzită sau hibridă a argotismului
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
a intrat din română, ci direct din romaně, și unde ocupă o poziție destul de marginală; în Dictionnaire de l'argot (Larousse, 1990), cuvîntul apare cu forma michto și cu varianta misto. Dintre maximele și proverbele care creează în mod intenționat aparența apartenenței la alte limbi, o formulă amuzantă și rezistentă este ,C'est la vie, toujours parchive!" (România liberă, 2232, 1997). Cuvîntul final parșiv se integrează destul de bine, sonor și grafic, contextului - doar că nu are nimic francez, fiind de origine
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
Baletului Național din Marsilia. în spectacolul La cité radieuse, propunerea sa tematică este cât se poate de interesantă, cu infinite posibilități de punere în pagină. Totul pleacă - ne spune coregraful - de la un text din Jorge Luis Borges despre imagini și aparența lor, despre lumea reală și cea reflectată de oglinzi, ultima putând invada și supune, la un moment dat, lumea reală. Tot atât de interesantă și promițătoare ca imagine scenică era și coabitarea dansatorilor de pe scenă cu o serie de panouri mobile din
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
un simplu capriciu: ,E visul vieții mele și, dacă nu-l realizez, nu îmi văd scopul existenței." Sceptic, gelos, soțul se împotrivește: la Medicină e ,un mediu libertin" și refuză plata taxelor școlare. Și într-un caz, și în celălalt, aparențele joacă un rol decisiv, încât, constrânși de evenimente, parcă împotriva voinței lor, soții se despart. Perspectiva unică și unitară nu îngăduie cunoașterea punctului de vedere al tinerei femei. Fiecare încearcă să-și refacă existența. Gabi se recăsătorește de două ori
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
el trăiește și altcineva decît miliardarul nostalgic sau decît copilul pentru care toate verișoarele sînt la fel. E îndrăgostitul de-un trecut palid și trist, amăgit, mereu, cu partituri. Jucate (și scrise...) de-adevăratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparența, fie-ți dragă - și ție, cititorule... - De-adevăr și joc se leagă...
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
Piesa lui Beckett, scurtată de regizor, are în spectacol un tip de montaj cinematografic. Un traseu din timpi scurți, sacadați, care marchează mult mai evident devierile spre ficțiune, spre vis, spre imaginația celor doi. Spre pendularea halucinantă între esențe și aparențe. La bătaia unui gong, par că se trezesc. Se revine brusc pe drumul inițial, la ritmul și intonațiile de dinaintea distorsiunii din poveste, se înnoadă firul acolo, perfect, și se merge firesc mai departe spre realitatea palpabilă, spre rutina acelorași gesturi
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc adevărul, ci coruperea lui prin anamorfoze. Sofismul însă se bucură de o judecată rece abia cu Immanuel Kant: „Raționamentul care este fals după formă, chiar dacă are aparența unui raționament corect pentru sine, se numește înșelător (fallacia). Un astfel de raționament este un paralogism, dacă prin el ne înșelăm pe noi înșine, sau un sofism, dacă prin el încercăm în mod intenționat să-i înșelăm pe alții” (Logica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nou pământul sub picioare. O dată cu seva ce năvălea spre ramurile copacilor, urcau și în mine puteri nebănuite, puteri ce zăcuseră îngropate adânc în suflet...” „Ultima piruetă” este un roman realist, deși are o tentă de poveste. Opoziția dintre esență și aparență, precum și permanenta actualizare a trecutului, fac ca viața reală, precum și percepția lumii să fie invadate de tragic. De exemplu, episodul violului, întreruperile de sarcină, relația cu Alin și apoi cea cu Sever, reluarea neașteptată de către Laura, a legăturii cu cea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]