2,718 matches
-
asculți sfatul, prietene, De bogății să nu-ți pese. Ci cât ești încă tânăr Cruță clipa prețioasă. De-s florile bune de cules, Strânge-le cât încă poți. O, nu aștepta până-i floarea ofilită Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo, Li, Mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
observat cînd Madlen se lăsase în furou. Sprijinindu-și talpa de genunchi, cu o mișcare bruscă își trase triunghiul roz de dedesubt. Ovidiu schimbase placa la pick-up. Cu o reverență, o invită pe fată în spatele unui paravan. Cînd reapăru, toți aplaudară perechea. Am prins în treacăt remarca lui Madlen: - Bă, Ovidiule, cum iubești tu, parcă ai face pipi... Dar dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aicea despre mine. Mă tem că personajului închipuit de aceste prea amabile cuvinte îi voi rămîne dator multe. Eu unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să se facă ascultat și admirat. „Tot cinste din partea mea, că eu nu mă uit la bani când e să chefuiesc. Țigane, bagă tare, nu lâncezi! Hai, fă, sus cu voi!” Muți de băutură și de surpriză, bețivanii Începură să aplaude și să tropăie când cele două curve urcară pe masă În ritmuri de manea. Directorul trimisese mașina după ele Într-un sat vecin și-l pusese pe șofer să se tocmească el și să le plătească dinainte, ca să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
loc și adu-le în țară și vor îmbogăți cultura cu o calitate nouă. În acest moment, se aduc, în sfârșit, din apus și din mările sudului, tot felul de lucruri. Pătrunderea lor în răsărit nu poate fi oprită. — Vă aplaud toleranța, stăpâne, iar adoptarea acestui mod de gândire ar fi, cu siguranță, de mare ajutor pentru afacerile noastre, desigur. Dar mă întreb dacă n-ar fi bine să ne mărginim la atât. — Ar fi bine, nu încape îndoială. Aduceți toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reprezentații, „unchiul cel interesant“ intră în cabinele actorilor, îmbrăcă un costum și ieși pe scenă. — Ia uite! E unchiul! strigă una dintre fete. — Măi, dar ce comic arată! Neluând în seamă prezența celorlalți, cele două prințese mai mici începură să aplaude și să arate cu degetul, neputându-se opri din râs. Așa cum era de așteptat, sora lor mai mare, Chacha, le dojeni: — Nu-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu cumva tu erai Traiane, acel înfocat luptător postdecembrist, care ai condamnat comunismul, citind în fața Parlamentului cele scrise de un comunist notoriu, un fost neica nimeni oarecare, devenit peste noapte din jidanul Bercovici, „românul” Tismăneanu? Doamne, și ce te mai aplaudau unii fii de foști mari demnitari comuniști, precum limbricul acela de H.R. Patapievic,i cadorisit de tine cu postul de director al Institutului Cultural Român! Cred că în cazul acesta, dacă statul și-a luat mâna de noi, ar trebui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
respecte formatul tradițional de opt pătrățele. Sunt un amestec interesant - o fuziune, dacă vreți - de stafide, cereale crocante, bucățele de blat și desigur..., ne-a aruncat un zâmbet triumfător,... ciocolată. Toată lumea aproape că s-a ridicat în picioare și a aplaudat. —E grozav, nu-i așa? a murmurat Don. Chiar se pricepe! —OK, a zis Eddie convins. Vreau șapte! —Și eu la fel, a strigat Mike. —Scrie-mă și pe mine cu cinci, a urlat și Stalin. —Și eu la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceva lângă mâna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele. Când se termină spectacolul, sunt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zâmbind cu gura până la urechi. Să nu spui nimănui că am plâns, zic, peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surâde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
unei camere de filmat, se aud aplauze. Mă uit șocată și îl văd pe Dave, cameramanul, zâmbindu‑mi și spunându‑mi pe mutește „bravo“. Gareth, regizorul de platou, i se alătură și el... apoi încă cineva... și acum întreg studioul aplaudă, în afară de Emma și de Rory, care par de‑a dreptul interziși și de Zelda, care vorbește inflamată în cască. — Ei! spune Emma, încercând să acopere aplauzele. Ă... Acum vom lua o scurtă pauză, dar vă așteptăm din nou peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
amintesc exact ce cânt. Imit înadins tonul lui prost. El încearcă să mă corecteze. După câteva eforturi, descoperă că am fost neastâmpărată și mă amenință că se supără, și atunci mă port frumos. Iau notele cu o voce perfectă. El aplaudă și râde. Cum are gura larg deschisă, văd o gaură în care nu mai există dinți. Continuăm. În curând, sunt în stare să interpretez pasaje din Istoria celor trei regate, mai ales Orașul gol. Bunicul e încântat. Mă lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cocorul este simbolul speranței. Noua școală e un loc groaznic. Copiii bogați îi bat pe cei săraci oricând au chef. Yunhe îndură atât cât poate, până într-o zi când e lovită de un băiat și un grup de fete aplaudă. Asta o înfurie. Zile în șir după aceea e măcinată de o durere incredibilă. Aș fi îndurat, ca de obicei, de-ar fi fost vorba doar de băieți care profită de fete, zice Doamna Mao mai târziu. Nu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ia fularul de pe capul lui Confucius. Toată săptămâna, nimeni nu răspunde provocării. În cea de-a cincea noapte, cineva ia fularul. Spre uimirea tuturor, e vorba de Yunhe. Cu două codițe subțiri și un rânjet neastâmpărat, fata zâmbește publicului care aplaudă. Fata are sentimentul că domnul Zhao și soția lui îi vor face bine - de exemplu, să o prezinte cuiva sau să-i ofere o șansă. Se bazează pe instinctul ei. Mai târziu, pe parcursul vieții, va face la fel cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
președinte Mao inspectează țara. Refuz invitația de a merge și eu. După ce au dat drumul proiectorului portabil în bucătărie, aud coloana sonoră. Mă lovește o tristețe subită. Nu mă pot abține să nu merg să văd proiecția. Când se termină, aplaud cu mulțimea, cu lacrimi în ochi. Trăiască tovarășul președinte Mao și multă sănătate tovarășei Jiang Ching! ovaționează toată lumea. În vis, aud fluieratul unui motor cu aburi în depărtare. Văd mulțimi care se mișcă precum niște valuri în lumina difuză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încețoșează. Își coboară glasul. Îmi doresc ca totul să fie doar în capul meu. Un bătrân sărit, paranoic fără nici un motiv. Îmi doresc să fi fost doar căderea dinților cea care mă supără. N-ai să crezi că azi-dimineață am aplaudat când am avut un scaun normal. Un lucru prostesc, dar care îmi controlează starea de spirit. Îmi pierd și văzul, Jiang Ching. Acum să-mi spui, te rog, că nu e adevărat ceea ce simt - că sunt bătrân și că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de partea noastră. Festivalul de treizeci și șapte de zile se dovedește a fi un mare succes. Sunt primiți trei sute treizeci de mii de oameni. Pentru a adăuga emoție, Mao și noul său cabinet iau parte la ceremonia de închidere. Aplaud stând lângă Mao, îmbrăcată într-o uniformă nou-nouță a armatei, verde ca iarba. Când se lasă cortina, vărs lacrimi de fericire. Cum „Manualul Revoluției Culturale” e distribuit în fiecare comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-ți calmul și apoi se furișează de pe locul lui. După un scurt răstimp, se întoarce. Îmi dă un bilețel: „Mao e pe drum.” Înainte să apuc să-i spun lui Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă. Este recunoscut imediat. Mulțimea e în fierbere: Trăiască tovarășul președinte Mao! Îmi țin răsuflarea și strig cu mulțimea. Mao nu spune nimic. Nici măcar nu încetinește pasul. Merge și bate din palme tot drumul din partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încâlcită. Poartă un costum de împrumut. Cum pot să vă răsplătesc bunătatea, Doamnă? Plânge cu lacrimi. Hai să lucrăm împreună, îi răspunde Doamna Mao. Între timp, opera s-a terminat. Se lasă cortina, apoi se ridică. Actorii se aliniază. Publicul aplaudă. Zgomotul devine mai puternic. Oamenii de la pază aleargă de colo-colo între scenă și public. Este semnalul pentru urcarea pe scenă a Doamnei Mao. Yu, care varsă lacrimi, se ridică și încearcă să-i facă loc salvatoarei sale. Vino cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu mine pe scenă. Omul este șocat de uimire. Doamna Mao îl ia pe Yu de braț și-l împinge, zâmbind. Bărbatul o urmează. Pe scenă, Doamna Mao Jian Ching se așază în mijloc, cu Yu lângă ea. Cei doi aplaudă și pozează pentru fotografii. Romantismul din compozițiile lui Yu mă mișcă. Să fiu cu el e ca într-un vis. Nu este foarte atrăgător ca înfățișare: nu e nici înalt, nici puternic, are o frunte lată și o bărbie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
amintiri imaginii locului de unde vine el! Și el, care tot insistă. — ...Spuneai, Antonio, că ne mai așteaptă o șampanie Martini? Atunci, să Îmi pregătesc și eu toastul! Capitolul 21 tc "Capitolul 36"Nausicaa În altă ipostazătc "NAUSICAA ÎN DOUÎ IPOSTAZE" Aplaudă. O dată, de două ori, de trei ori. Ajunge. Aruncă o privire nerăbdătoare spre ieșire, dar În dreptul draperiilor vișinii sunt doar plasatoarele; nici un spectator nu s-a mișcat de pe locul lui. Se uită cu coada ochiului la profilul Christei - regulat, sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochiului la profilul Christei - regulat, sever chiar și acum, când pare transportată de muzică. Părul tuns drept, sub linia urechii, tenul nefardat, riduri În colțul ochilor și al buzelor peste care a Întins, grăbită, un ruj palid. Sala continuă să aplaude, reîncepe să aplaude și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Christei - regulat, sever chiar și acum, când pare transportată de muzică. Părul tuns drept, sub linia urechii, tenul nefardat, riduri În colțul ochilor și al buzelor peste care a Întins, grăbită, un ruj palid. Sala continuă să aplaude, reîncepe să aplaude și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
urechii, tenul nefardat, riduri În colțul ochilor și al buzelor peste care a Întins, grăbită, un ruj palid. Sala continuă să aplaude, reîncepe să aplaude și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut prea mult? șuieră Christa. Se uită la el de sus În jos, aplaudând mai departe. —...Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut prea mult? șuieră Christa. Se uită la el de sus În jos, aplaudând mai departe. —...Mă gândesc la tine, care mai ai atât de condus, șoptește el, a scuză. Chipul nemișcat al Christei nu arată prin nimic că l-ar fi auzit. Își aude zgomotul palmelor, slab, netopit În aplauzele ritmice. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]