17,970 matches
-
tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația... Vrea să urle, dar pășește încet spre rafturile de cărți, scoate lucrarea, o pune într-o mapă pe care o pregătise de mult și intră în baie. Face un duș fără să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cuprinși de flacăra sfântă a eroismului, atâta vreme reprimat. Să ardem trecutul, spuneau cu toții într-un glas, să ardem trecutul. În piețele publice au înălțat ruguri înalte, au golit bibliotecile și muzeele, au devastat sediile de partid, în sate au aprins grajdurile și au omorât animalele, au rupt barajele, au dat foc la benzinării, și s-a încins o horă a purificării cum nimeni nu mai văzuse până atunci. În furia generală, criminalii s-au amestecat cu eroii, binele cu răul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa, și dacă mă doare, și dacă mă răzgândesc, am să văd atunci, pot coborî la cină, pot cocheta cu unul dintre oaspeți, poate cu cel mai chipeș, mai bine cu cel urât, am șanse mai mari să i se aprindă călcâiele după mine, am să-l storc de pasiune, am să-l târăsc la picioarele mele, am să-l omor cu țârâita, așa cum am murit și eu, puțin câte puțin. Trezește-te, fată, aud vocea mea interioară, mă uit în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mă așez lângă el și rămân cu gălușca în gât. Mă trezesc că nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină stricată. Cobor la restaurant, intru în bucătărie, îmi bag nasul în oale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și pe moarte. Într-una din zile, prietenul meu era în vizită de lucru, a patra oară la aceeași întreprindere din județ, aproape de întreprinderea unde lucra iubita lui. Nu mai împărțise patul cu nimeni de când se sfințise cu ea, se aprinsese atât de tare de-i venea să-și lase copilașii, să plece în lume ori să se spânzure. De acum știau toți directorii ce fel de "nevoi" are tovarășul nostru, iar fătuca noastră ajunsese marfă de preț, și aceasta știa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tradiție, nu e bine să te bagi pe un lucru bine făcut. Să jefuiești o bancă. Dar în țărișoara noastră oropsită fluieră vântul prin visterii, te trezești că ai furat documente bancare de care nu te poți folosi nici să aprinzi focul. Bijuterii. Regimul comunist a topit toate bijuteriile și le-a transformat în secere și ciocane, în furnale și combinate chimice, în schele și în locuințe muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oraș. În timp ce învârte cheia în yală, intră din nou în pielea personajului pe care l-a creat cu câteva minute mai devreme, să o mai distreze pe mama lui, în ultima vreme parcă trage în jug... În creierul lui se aprinde luminița unei idei absolut geniale, dar absolut geeeeeniiiale. Sigur că e o idee teoretică, dar se potrivește perfect personajului pe care l-a creat. Va pune personajul să fure benzină din conductele care trec la doar câteva sute de metri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
persuasiv, intri în lumea comunicării fără bariere, în timp ce la câteva sute de kilometri, într-un trib, aborigenii trăiesc ca acum două mii de ani, fără nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă. Ea se apropie. Lumina este tot mai difuză, dar chipurile lor radiază lumină. Îi vede fiecare mușchi al feței. Are o figură blajină, sub caschetă se aprind doi ochi cărora nu le poate distinge culoarea, are și ochelari cu lentile groase, dar simte că sunt cei mai calzi ochi pe care i-a văzut până acum, sub nas are o dungă oblică, buza de sus e puțin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de toate câte se petreceau în peșteră, s-a trezit dimineața, ca dintr-un somn lung și odihnitor, a văzut-o pe Maria cu zâmbetul acela fericit pe față, s-a apropiat de ea, a mângâiat-o pe față, a aprins o lumânare, așa cum au învățat-o măicuțele și cum a făcut mama ei când maica stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu până la el. - Mulțumesc, flăcăule, dar unde sunt ceilalți? Șatra pare pustie! - Boierule, toată lumea e pornită la treabă: bărbații cu marfa ciocănită de-a lungul săptămânii, babele cu ghiocul, cu cărțile de tarot, cu ghicitul, femeile și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară luleaua și, aprinzând tutunul negru și iute cu mâinile tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea pe cale a se instala. Se aflau aproape de lăsarea întunericului. În scurt timp, noaptea avea să intre cu adevărat în șatră, cu toate ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de gânduri, uitase că are pipa în mână. Când voi să tragă un fum, își dădu seama că pipa i se stinsese de multă vreme. Văzându-l pe Vișinel în preajmă, îl rugă să-i aducă un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aleargă, dar s-ar putea să n-o găsești. E plecată cu mă-sa să vândă bidinele prin mahalaua Podenilor. - Mă duc într-acolo, ce mai... - Du-te cât te mai țin baierele, că precum se vede ți s-au aprins nu numai călcâiele, ci și ficații de dor, mânca-ți-aș cerul din ochii tăi albaștri, mintosule! Vișinel se despărți de Diamanta, colindă toată mahalaua Podenilor și întrebă în dreapta și în stânga dacă nu văzuse cineva două țigănci cu bidinele de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
A murit de bătrânețe cu discreție, așa cum discretă i-a fost și viața, fiind îngrijită de la distanță atât de mine, cât și de sora mea, iar în ultimele săptămâni de viață de soția mea Eugenia, care i-a ținut lumânarea aprinsă împreună cu vecinele Domnica Preutescu și Glicheria Mihalache. Chiar dacă a plecat în lumea veșnică la vârsta de 78 de ani, golul imens rămas în suflet m-a însoțit până la nașterea celei de-a doua fiice, Ana-Maria, în anul 1983. Dumnezeu s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
buni pe cele trei dealuri: Buzăul, Runcul si Barbușca, trasee bogate și-n ciuperci îhribi, vinețele, gălbiori, râșcovi, nicoreți, creasta cocoșului, opintici) pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul și spuza unui foc de cepuri aprins pe malul râului Moldova, împreună cu cartofi noi sau știuleți de porumb. Festinul avea ca desert un ritual original, acela de dat fum pe gură și pe nas, după ce-l trăgeam din coceni aprinși - țigări originale procurate din lanurile cu porumb
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva clipe. Se pregătea să iasă, așteptând să fie dat din nou afară, când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului său. Apoi, plesnind dintr-un băț de chibrit cu Îndemânarea fumătorilor experimentați, aprinse o țigară și Își continuă binedispus convorbirea. Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ocupa de trebușoara aceasta, dar sunase că va Întârzia o oră În dimineața aceea. Se Întoarse să spună ceva, dar constată cu surprindere că pacientul său plecase. Ridică din umeri neputincios si, după ce se reinstală confortabil În scaunul său, Își aprinse o nouă țigară. Pe culoarul mare al spitalului nu mai era nimeni acum. Totul dispăruse Într-un mod neverosimil, dar bătrânul nu se arătă prea mirat. Vru să urce scările care l-ar fi dus spre ieșirea principală, dar văzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de viață ale fiecăruia dintre noi), dar pe care ai mei o păstrau cu sfințenie, fiind „un dar de nuntă” primit de la nașii lor. Deasupra mea, pe perete, au atârnat o icoană aurită, dăruită de nașa Rozica, sub care au aprins o candelă minusculă. Mama venea deseori În timpul zilei (mai ales după-amiaza) și mă privea nesfârșit de mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de zeci de ori Într-o tânguială stinsă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]