1,723 matches
-
creatori în domeniul teatrului: Giglio, revenit la București cu boli de ficați, a repurtat unul din cele mai frumoase succese. Mihai plecat la Borsec en belle compagnie. Ion reîntors de la Vatra Dornei, însă la cuțite cu Vally... Mircic robotind cu ardoare la punerea în scenă a lui Richard al III-lea... Amândoi, și eu, și el, am făcut rost de câte un pisic siamez și ne bucurăm, în lipsă de altceva... (Petele și mâzgâliturile de cerneală de la el sunt!) Atât despre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fost urmată, la scurtă vreme, de o restaurație. Ion Iliescu a profitat din plin de disponibilitatea lingăilor partidului de a sprijini oricând un nou conducător și un nou regim. Gazetarul Darie Novăceanu, de exemplu, a sprijinit și lăudat, cu aceeași ardoare ce l-a caracterizat în vremurile construcției socialismului, noul regim Iliescu. În anul tulbure 1990, în ziarul Adevărul, acesta a încurajat măsurile dure și nedemocratice ale lui Ion Iliescu împotriva opoziției. O parte însemnată a foștilor lingăi de partid nu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
jură pe ființa acestui pământ, când spune Pace - el vede siguranța pâinii noastre de toate zilele, când spune Comunism - el vede viitorul nostru, viitorul României. Trebuie să spun că n-am cunoscut scriitori, poeți, vizionari crezând în cuvinte cu atâta ardoare; Ceaușescu trăiește literatura actului politic. Nimeni nu mai poate contesta adevărul în plină lumină. Este tocmai ceea ce se întâmplă cu adevărurile rostite de Nicolae Ceaușescu, după ce ochiul său, inteligența sa, bărbația sa le au rostit. Acum, după ce ne-a spus
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
contemporane, cei care dau poemelor și romanelor de azi substanță ideatică și prospețime stilistică, precum și șansa de a dura în timp.“ („Marile idealuri - permanențe ale scrisului românesc“, Scînteia, 20 ianuarie 1984) „Țara și poporul, noțiuni pe care le cultivau cu ardoare oamenii de cultură ai celui de-al 19-lea început de veac, sunt astăzi noțiuni concrete, unitare, la a căror nouă înflorire contribuie, sub conducerea PCR, toate forțele constructive ale româniei socialiste, și oferă scriitorilor, prin marile și profundele transformări
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a lui Dumitru Popescu, Ateneu, septembrie 1971) POPESCU Dumitru „Cel mai fervent cercetător și promotor al identității naționale s-a revelat a fi însuși conducătorul partidului și statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a cărui bogată și fertilă operă este impregnată de ardoarea edificării unui adevărat monument menit să întruchipeze contemporanilor și viitorimii statura impozantă a poporului român, fizionomia sa de o expresivitate impresionantă.“ („Împlinirea aspirațiilor poporului român în Epoca Nicolae Ceaușescu“, Scînteia, 22 noiembrie 1988) POPESCU Dumitru Radu „...lupta pentru perfecționarea spirituală
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
grai Pe dreapta fiică a acestui plai. Sub limpede, mândru tricolor Să-i fie anii aripi mari de zbor.“ („Poem în dulce grai“, România literară, 4 ianuarie 1979) GEORGESCU Florian „Dragostea luminoasă de patrie pe care o cultivăm cu toată ardoarea, implicând cunoașterea istoriei poporului român și a naționalității conlocuitoare de pe cuprinsul țării, se conjugă și se întregește cu devotamentul pentru partid, cu prețuirea pe care o acordăm jertfelor ce le-au dat din belșug comuniștii pentru independența țării și progresul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al promisiunilor și viselor noastre, un imens teritoriu al viitorului. Este ogorul fertil în care semănăm sămânța speranței și a încrederii, cu gândul la recoltele viitoare. Ne place să le privim și să ne punem nădejde în ele, sperând cu ardoare belșugul, frumusețea și mărirea patrie pe culmile socialismului și comunismului.“ (Tribuna, 13 octombrie 1977) ȘTEFAN Ion C. „Spre piscul păcii ce vital ne cheamă, Sculptând un ideal pe tricolor; Ni-i patria de a pururi bună mamă, Ne e partidul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
luat în calcul comportamentul oamenilor. Socialismul a adus la putere pe foști muncitori și foști țărani oprimați altă dată, oameni care la un moment dat au ajuns în nomenclatura PCR și în aparatul de Securitate, poziție de pe care ,,apărau cu ardoare valorile socialismului”, iar după 1989 au devenit cei mai aprigi jefuitori ai țării. ,Lupta de clasă” a însemnat aducerea la putere a celor oropsiți care erau considerați automat și oamenii ,,buni”, și pedepsirea ,,exploatatorilor” , adică a oamenilor ,,răi” din societate
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Cercetări istorice“, 1978-1979. La titlurile menționate mai sus se adaugă zecile de note, articole și studii publicate în reviste de istorie. Ca istoric a văzut adevărul ca principală armă în susținerea marilor cauze, între care cea națională. A promovat, cu ardoare, ideea că istoricul adevărat este doar cel animat de o mare cauză. I-a plăcut să spună „un istoric fără cauză ar fi ca un preot fără credință, neputând profesa decât în deșert.“ Prof. univ. dr. Vasile Russu a trecut
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
să nu se mai ostenească în a le mai arunca vreo privire sau vreo jucărie. Apoi vor dori să creadă că într-o bună zi vor putea zbura destul de sus neștiind că aripile le sunt atât de frânte. Cu câtă ardoare vor asculta și vor rosti cuvântul „mamă”, când va fi auzit de prima voce care printre zăbrelele vieții le va povesti secretul ei și câți dintre ei vor fi binecuvântați de Dumnezeu prin cea dintâi ființă care va încerca să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
folos, iar mâinile se legănau la întâmplare, căutând înfiorată la lumina unui felinar de stradă chipul lui Alin, aerul pe care-l respira și o ținea în viață, lumina ochilor săi. Era aurul pe care și-l dorise cu atâta ardoare în toți anii din urmă. Aruncă priviri rapide de jur împrejur și constată că domnea o liniște totală. Își strecură mâna prin păr cu un gest de disperare. Se apropie de un copac, îl măsură din priviri apoi lovi cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stau două fete în blugi, și una dintre ele îmi zâmbește cu simpatie. — Sunt foarte drăguți, spune. — Nu credeți că, dacă oamenii ar avea lângă ei familiile, s-ar face bine de o mie de ori mai repede? zic cu ardoare. Spitalele ar trebui să aibă camere de oaspeți la fiecare etaj. Cred că, în felul ăsta, oamenii s-ar duce acasă de două ori mai repede! — E un punct de vedere foarte interesant, aud un glas plăcut din spatele meu. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de 2 și 3 Mai când va avea un spectacol la Huși”. b.n. Dezorganizare, descentrare și alte catastrofe Maria Vagreich trecuse destul de repede la capitolul cel mai dureros: cel al neputinței de a canaliza evreimea spre scopurile dorite cu ardoare de partidul comunist. Iată ce a scris la secțiunea „greutăți”: „Biroul CDE-ului este dezorganizat, din această cauză munca culturală se duce În condițiuni grele. Ajutați de Partid se va lichida În cel mai scurt timp această lipsă. Munca tehnică
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Dedic această carte cu pioasă recunoștință părinților mei, Elena și Simion PREFAȚĂ Caz fericit în istoria culturii noastre, apariția unui nou volum în seria Personalități ieșene (volumul X) ne pune în fața unui efort susținut decenii în șir cu ardoare și perseverență, însuflețire și avânt. După volumul I Personalități ieșene, Omagiu, publicat în 1972 de Ionel Maftei, cuprinzând între scoarțele unei cărți de 650 de pagini o falangă de oameni de seamă legați într-un fel oarecare de Iași, căruia
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
luminase pașii vieții până atunci, nu mai era același! Orizontul larg al meleagurilor natale rămas departe se diminuase în așa măsură, încât mă văd condamnat să trăiesc între zidurile mari ale școlii pe care mi-am dorit-o cu atâta ardoare. Oare cum mă voi descurca în noile condiții ale existenței mele? Voi reuși eu, cel care zburdasem pe spații întinse să mă acomodez cu noul meu mediu de viață? Eram în situația unei flori răsărită și crescută într-un pământ
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru ca acum să mă aflu într-o situație din care nu vedeam nici o ieșire... și mai ales eram departe de cei dragi mie! Nu știu cum a putut să încapă atâta deznădejde într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă sfâșia și mai tare, iar în mine își făcea loc și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
schimbării, ce constituie pen- tru români coordonata fundamentală, nu a așezării timpu- lui în matca sa, ci a ieșirii acestuia din orice matcă posibilă, a curgerii sale infinite și echidistante care face ca orice moment să fie dorit cu aceeași ardoare cu care este imediat distrus.” În lumina acestor explicații sensul celor afirmate de Nae dobândește o semnificație cu caracter emblematic. El se extrage din acest circuit al istoriei ca succesiune vertiginoasă de calamități, gravitatea sa este contrafăcută pentru că acest lanț
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sunt deloc dispuși s) accepte realit)țile, trag prea mult de timp. Cu cat așteapt) mai mult, cu atat lucrurile se vor Înr)ut)ți. Forță arabilor crește continuu, În timp ce Israelul devine tot mai slab. Între lips) de claritate și ardoare, uneori vag, alteori dogmatic, Abu Zuluf bate cu palma În birou și spune: Tot mai mult r)zboi, mai multe pierderi de vieți omenești, tot mai mult) dependent) fâț) de țară dumneavoastr). În timp ce națiunile arabe devin mai bogate, mai moderne
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vizibil. În Anglia, În lumea teatrului, se pune Întrebarea cine trebuie să plângă: actorul sau cel ce a plătit biletul? Răspunsul e clar. Dacă actorul se complace fericit În lacrimi, șansa e ca spectatorul să rămână indiferent. În cazul meu, ardoarea inițială de a fi actor a fost repede sufocată de inhibiții de tot felul: În voce, În respirație, În ritmul mersului - totul părea nenatural. Noaptea aveam coșmaruri că sunt un cântăreț de operă care apare În fața unui public erudit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua să zvâcnească fără astâmpăr din marile aripi, și eu l-am dorit cu atâta ardoare cum nu mai dorisem nimic până atunci. Sprintenul Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se din turnul cel mai înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i bântuia nemilos, nopțile... Nu s-a liniștit decât atunci când Roman, fiul lui Iliaș cel Orb, l-a răzbunat tot cu ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria ta... și îi pipăie ca orbii fruntea, obrajii, pieptul. Sfânta Fecioară, cât m-am rugat -, mi te-a adus sănătos... Ștefan o învăluie cu o privire caldă, o strânge la piept, o sărută în creștet. Voichițo!... rostește el cu ardoare și îi desface legătura, lasă părul să cadă numai valuri de aur. Mi-era un dor... Voichița își șterge lacrimile: De la Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
monolog furtunos se asociază cu senzația de netezime și mai ales de plăcută, reconfortantă răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea „luptei”, de efortul acelui duel verbal interminabil. * Figura cea mai strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut-o vreodată a fost aceea de a mă transforma într-un mic... securist. Și asta tocmai în vara care a urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dreptului de autor”? Posibil. Mai important e însă să menționez că monstruosul fapt mi-ar fi scăpat, poate, și mie, așa cum le-a scăpat altora, dacă nu aș fi fost dintotdeauna înclinat spre religie, dacă nu aș fi „simpatizat” cu ardoare creștinismul. Despre ce este vorba? În una din interminabilele sale cuvântări, „conducătorul”, mare amator de versuri, cum îl știm, după ce a confundat pentru a mia oară bigotismul cu mistica (de parcă o obtuză precupeață bisericoasă ar putea avea ceva în comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui bădia Pătru care nu mai este printre noi și până la moartea sa În anul 2000 a condus Filiala „Ginta Latină” de la Bor și revista „Curcubeul Timocean”. Vocea lui a răsunat mobilizatoare dezvăluind piedicile oficialilor În acordarea drepturilor pentru Timoceni. Ardoarea sa În apărarea cauzei naționale o simțim și În versurile Închinate „Fratelui Ilie Ilașcu”: „Eh, Ilie, dacă ucideai o mie de ostași, erai erou, erai eliberat! Chiar decorat! Dar tu ești doar român și-atât ... Deci mai periculos decât chiar
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]