4,072 matches
-
OK, spune Connor, părând mai rănit ca niciodată. Bine. Am Înțeles mesajul. Îl privesc, incapabilă de a respira, cum Închide poarta În urma lui și se Îndepărtează pe stradă. Hai, mergi, mergi... nu te opri... Abia a dat colțul, când mașina argintie a lui Jack apare din celălalt capăt al străzii. — O, Doamne, spune Lissy, cu ochii lipiți de ea. — Nu te mai zgâi atâta ! spun, prăbușindu-mă pe zidul grădinii. Lissy, eu una am clacat. Simt că-mi tremură picioarele. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai zgâi atâta ! spun, prăbușindu-mă pe zidul grădinii. Lissy, eu una am clacat. Simt că-mi tremură picioarele. Cred că am neapărată nevoie să beau ceva. Și n-am rimel decât la un ochi, Îmi dau brusc seama. Mașina argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întârziat cumva ? — Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care stă. Aș putea să mă urc și eu cu el În mașină și să... Nu. Nu. Derulează banda Înapoi. Imaginile astea nu au existat În mintea mea. Când ajungem la șosea, văd că lângă bordură ne așteaptă două mașini argintii. Sven e postat lângă una dintre ele, și e evident că mașina cealaltă mă așteaptă pe mine. La naiba. Mă simt de parcă aș fi devenit brusc membră a familiei regale sau așa ceva. În clipa În care șoferul Îmi deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la pământ, eram mânioasă și... pur și simplu mi-a scăpat. Și a fost o mare greșeală. Dar... și tu ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lângă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sunt așa, spun Înnebunită. Nu sunt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul în stație la Apaca. Afară poartă mănuși negre, dar în metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
circumferință apreciabilă când stă în picioare; sub formele astea rubiconde vin niște picioare surprinzător de lungi, terminate cu degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu i se-nchide bine peste dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rece pentru septembrie, mă umple de la prima oră, prin geamurile uriașe atât de curate de parcă nici n-ar fi (în lipsa mea mama adusese și femeie la curățenie), de o lumină nesănătoasă. În zece minute cronometrate pe secundarul ceasului cu brățară argintie, au trecut pe sub fereastra chiliei mele douăzeci de inși, o măturătoare de frunze, cu basmaua uriașă în culorile toamnei înfășurată de mai multe ori peste gură, arătând întocmai ca un morman de frunze arse, pe urmă un grup de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scrie că-s fără părinți! - Da’ ce, ai părinți? a privit-o pătrunzător bătrâna după o pauză lungă. - N-am. - Ai văzut? a rânjit baba cu dinții îmbrăcați, a luat hârtia de cincizeci cu mâna ei acoperită de inele groase argintii și s-a topit spre spatele tramvaiului supraîncălzit pentru luna octombrie). Fii atent, îmi spusese Zina în noaptea întoarcerii, lăsând gravă cartea la o parte, dac-o să mă faci la tine-n carte babă bătrână să știi că-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
alte ornamente. La naiba. O s‑o împachetez. Costă doar 7,50 dolari; și o să fie frumos să am ceva de despachetat când mă întorc la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia aceea argintie, vă rog, și niște panglică roșie... și un mănunchi din acesta de fructe de pădure argintii. Doamna ia hârtia și începe să‑mi împacheteze geanta cu gesturi sigure - mai frumos decât am împachetat eu vreodată ceva în viața mea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
frumos să am ceva de despachetat când mă întorc la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia aceea argintie, vă rog, și niște panglică roșie... și un mănunchi din acesta de fructe de pădure argintii. Doamna ia hârtia și începe să‑mi împacheteze geanta cu gesturi sigure - mai frumos decât am împachetat eu vreodată ceva în viața mea. Dacă vreți să știți, e chiar amuzant! Poate ar trebui ca de‑acum să‑mi dau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O haină de piele fantastică, de culoarea untului, care e un pic cam strâmtă, dar sunt sigură că o să slăbesc curând un kil‑două. (Și, oricum, pielea se lasă). Plus o bluză de șifon imprimată absolut fenomenală, și niște pantofi argintii și o poșetă! Și totul n‑a făcut decât 500 de dolari! Dar asta nu e tot. Am făcut cunoștință cu o fată foarte drăguță pe nume Jodie, care mi‑a spus că există un site care îți trimite informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se apropie. E îmbrăcat cu un tricou negru și pantaloni foarte strâmți - complet argintii, cu excepția zonei inghinale, care e din blugi și e foarte... Da. Proeminentă. — Bună ziua, spun, încercând să par cât pot de în largul meu și mai ales să nu mă uit la partea din față a pantalonilor lui. — Toate bune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și, în Japonia, așa se fac afacerile. — E un cec? zice John Gavin. — Ăă... nu, zic, colorându‑mă ușor. E o... felicitare făcută de mână. John Gavin îmi aruncă o privire, apoi rupe plicul și scoate o felicitare tipărită cu argintiu, cu pene roz‑bombon lipite la colțuri. Acum că mă uit la ea, parcă trebuia să nu aleg una chiar așa, de fată. Sau să nu‑i aduc nici una. Dar mi s‑a părut atât de potrivită cu ocazia. — „Prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ascunzătoare de pe raftul de sus. Una după alta, ies la lumină. O izbesc pe Suze în cap, aterizând pe podea, revărsându‑se și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S C‑S gravate cu argintiu în partea din față. Cam patruzeci. — Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
țărm, umăr lângă umăr. Miroase vag a pește stricat și apă sărată. Fluturat de vânt, părul lui Yunhe atinge ușor obrajul lui Yu Qiwei. Vin din nou seara, să privească luna. Să vadă cum oceanul își pune rochia de seară argintie și dansează. În depărtare clipesc luminile vapoarelor aflate în trecere. În fața lor, noaptea se întinde fără sfârșit. La început, conversația e despre cărți și piese de teatru interzise - Nora, Visul din camera roșie - și apoi despre viitorul țării, despre inevitabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nedespărțit de ea. Fata din Jinan. Strălucitorii ochi migdalați. Simte o dulce răscolire înăuntrul său. Brusc, se dezlipește de ea și aleargă spre valurile din noapte. Se scufundă în apă, înoată, stropește cu brațele. Sub lumina albă a lunii, apa argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește, ștergându-și fericită lacrimile. Prin el, ea învață să se simtă bine cu ea însăși. Învață că propria-i judecată contează, că se poate încrede în ea însăși. Nu mai este neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ascundă bucuria. Rezistența este evidentă, începe ea. Vocea ei este bine controlată. Asta e o tăcere organizată. Soțul meu se întoarce spre fereastră și privește afară. Lacul Zhong-nan-hai e scăldat în lumina lunii. Marea de copaci e drapată în raze argintii. Umbrele sunt de catifea neagră. Nu la mare depărtare, printre aburii ceții, se înalță pavilioanele Yintai și Pasărea Pheonix, unde fiecare fir de iarbă, fiecare lemn, cărămidă și țiglă deapănă o poveste. Aici a fost ținut ostatic împăratul Guang-xu de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe spate și înoată cu burta în sus. Arată de parcă ar ține o minge. Își închide ochii și continuă să plutească. După un răstimp, înoată spre marginea bazinului. Îl privesc cum iese din piscină. Apa cade de pe el în șiroaie argintii. S-a îngrășat enorm. Mușchii de pe piept și brațe sunt umflați și moi. Sub pântecul rotunjit, picioarele îi sunt extrem de subțiri. Ia de jos un prosop și își pune niște pantaloni scurți gri. Sună-l pe premierul Zhou să convoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe dreapta, ne-am înțeles? De acord! Dè-le dracu de femei, e plinè lumea de ele! N-ai decât sè întinzi mâna! Uneori îți sar ele în brațe, uite, o elevè de-a mea, vine la ore cu o blanè argintie, de sub blanè nu i se mai vèd decât picioarele goale de ai crede cè n-are nimic pe ea, isi dè jos blană și-o aruncè pe bancheta din spate și rèmâne într-o fustè, pe frigu’ èsta, mamè, ține-mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
esențe ușor lichefiabile, În surdinè, fie în restaurant, fie în mintea mea alertatè de pericolul iminent, rèsunè rafinate macrameuri muzicale, învèluindu-mè în sonoritèți baroce, ample, Ioana vorbește drept și frumos, construind în jurul meu, din alese cuvinte, catedrale aeriene din pânze argintii de paianjen, sunt conștient de faptul cè, dacè aș face o miscare bruscè, arhitectura goticè de mètase diafanè s-ar destrèma, prèbușindu-se în aer, dar pe Matei îl încântè dânsul de seducție femininè pe care, ca o pèunițè dulce, Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lângè lac, Corinei i-am promis cè îi voi aduce un brad că sè-l împodobim împreunè, bradul promis mie de tatèl lui Ilarie, omul s-a ținut de cuvânt și mi l-a adus plocon la Institut, un brad frumos, argintiu, mamei i-am promis cè voi ajunge și acasè în vacanțè, poate a doua zi de Crèciun, iar când mama m-a întrebat ce fac în ajun i-am spus un adevèr pe jumètate, Voi fi cu o fatè, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în parte, din cauza embargo-ului impus chiar de mine, sè nu mai vii, Matei! Vino, Matei! Pe Corina o sun că sè-i spun cè am deja bradul, sè fie liniștitè, Matei exagerându-i calitèțile, nu cè bradul n-ar fi argintiu, bogat și frumos, dar adevèrul nu e niciodatè de ajuns că sè convingè, uneori mai e nevoie și de stil că sè ne placè, apoi, închei asigurând-o de conștiinciozitatea cu care joc rolul soțului, rolul tuturor vlazilor din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe alta, știam cè nu e voie și cè nu se face dar, în mod obișnuit, în acea zonè, mulți șoferi, când au nevoie sè scurteze drumul, întorc pe linia continuè, Parcasem regulamentar în fața Institului, venisem că sè iau bradul argintiu, bogat și frumos și sè-l pun în mașinè, portarul, tatèl lui Ilarie, m-a ajutat sè-l stabilesc pe scaunul din dreapta, pe care, ca sè încapè bradul pe toatè diagonală mașinii, l-am dat mult pe spate, dupè ce totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de ce sè nu ies cu mașina mea? Da, ar fi fost mai bine sè fi chemat un taxi! Veniți cu noi la secția de poliție! Sè dați o declarație! Mi-am lèsat mașină la locul crimei, vizavi de Institut, bradul argintiu, bogat și frumos, strâns bine cu o frânghie în jurul ramurilor, a rèmas acolo pe scaunul din dreapta șoferului, nici bèuturè n-am mai apucat sè cumpèr, oare de ce mè duc la secție?! Dupè ce mi se pune fiola, care din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Hai, domnule, scrie declarația aia și-ți dau drumul! mè îndeamnè el cu cèldurè, Mi-o închipui acum pe Corina sunând la infinit pe telefonul meu mobil, întrebându-se de ce nu rèspunde Matei, Alo, aici, Corina! Matei rèspunde! Dar bradul argintiu, frumos și bogat nu aude telefonul sunând! îmi lasè nenumèrate mesaje vocale! întrebând în eterul fèrè miros, Matei, unde ești? Alo, aici, Corina! Bradule, rèspunde! Acuzându-mè de toate pècatele, dar, dincolo de orice, de îngrijorare sè nu mi se fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]