2,248 matches
-
punct un virus cu ajutorul căruia vor să distrugă sau să subjuge restul Imperiului, răzbunându-se pentru modul în care sunt tratați de restul galaxiei. Joseph Schwartz, Affret Shekt - savantul care i-a sporit puterile mentale, Pola Shekt - fiica savantului și arheologul Bel Arvardan sunt făcuți prizonieri de către rebeli. Abilitățile lui Schwartz le permit să evadeze și să împiedice lansarea virusului, manipulând un pilot imperial să bombardeze zona în care se păstrau rezervele virusului. Capitolul I - Între un pas și celălalt<br
O piatră pe cer () [Corola-website/Science/301445_a_302774]
-
estimează că, în perioada 1914-1915, clanurile din zona Beer Șeva au trimis aproximativ 1500 de unități de cavalerie care să susțină armata turcă în lupta sa împotriva britanicilor. Tot în această perioadă, celebrul Lawrence al Arabiei a întreprins, deghizat ca arheolog, o vizită la Beer Șeva, vizită despre care a întocmit raportul intitulat "Wilderness of Zin". Cu toate că armatele unite turcă și germană au reușit să respingă două atacuri masive ale britanicilor, la data de 31 octombrie 1917, sub comanda generalului Allenby
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
105, 13 km². Primăria Jidvei este condusă de primarul Trif Alin. Localitatea Jidvei este situată în Podișul Târnavelor, pe râul Târnava Mică. Atestata documentar pentru prima dată în anul 1309 cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
Română, păstrat și astăzi în toponimia locului că "drumul lui Traian". În jurul castrului s-a dezvoltat așezarea civilă. Urmele acesteia ies la iveală peste tot in vatra satului, motiv pentru care așezarea a fost cercetată încă din anul 1847, de arheologul Niegebauer. Vestigiile române descoperite sunt păstrate în parte în colecția școlii, altele în muzeele din Aiud, Albă Iulia, Cluj-Napoca și Turda. Așezarea de la Razboieni-Cetate, probabil antică Salinae, a fost un puternic focar de romanizare a comunităților autohtone de daci din
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
nord-est, Cioaca, numit în vechime Vârvuțul. Până la Arad sunt 32 km, accesul făcându-se pe DJ 792. Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Primele urme de locuire au fost relevate recent de arheologul Ciprian Ardelean în estul satului, la locul numit „Pârâul Agrijului” și constau în locuințe din nuiele lipite cu lut. Urmele materiale ridicate de aici datează din eneolitic (4500-3500 î.Hr) și din epoca timpurie a bronzului (3500-2000 î.Hr.) și constau
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
lui Traian ca oraș minier cu coloniști din Iliria. Era cunoscută sub numele de "Alburnus Maior". Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131. În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba latină și greacă și 50 de tăblițe cerate. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în "Muzeul Mineritului" din Roșia Montană. Din istoria mineritului se mai poate
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatări miniere. Este și locul amplasării cetății Alburnus Maior. Cetatea Alburnus Maior se află pe Dealul Cetății în apropierea fostelor exploatări romane și a reprezentat punctul de apărare al localității și ale exploatărilor aurifere. Aici, arheologii au descoperit locuințe, morminte, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară. Majoritatea din descoperirile arheologice pot fi văzute în "Muzeul Mineritului". Muzeul Mineritului se află în apropierea fostei exploatări miniere. Aici
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
fi văzute în "Muzeul Mineritului". Muzeul Mineritului se află în apropierea fostei exploatări miniere. Aici pot fi vizitate fostele galerii romane, formate din tuneluri lungi de zeci de kilometri, pot fi văzute monumente istorice și unelte pentru minerit, găsite de arheologi în ruinele fostului oraș, și construcțiile folosite pentru separarea aurului de piatră, numite „șteampuri”. Acestea erau alimentate de lacuri artificiale de acumulare numite „tăuri”. Casele vechi din secolele XVIII-XIX (monumente de arhitectură populară). Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
epoca israelita de acum circa 3,000 ani. Arad este menționat și în Cartea Judecătorilor 1,16, ca fiind o fortăreața canaaneană al carei rege îi împiedică pe israeliți să înainteze dinspre Neghev către Munții Iudeei. Țel Aradul găsit de arheologi, s-a dovedit distrus cam cu 1,200 ani înaintea venirii israeliților. Totuși cronicile faranonului Sheshonk I par să menționeze existența unei localități în zonă. În epoca bronzului localitatea antică se întindea pe o arie de circa 10 hectare și
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
o perioadă a preistoriei în care oamenii foloseau cu precădere unelte din piatră. Perioada a durat aproximativ 3,4 milioane de ani, sfârșindu-se între 8700 î.Hr. și 2000 î.Hr., odată cu apariția metalurgiei. Termenul "Epoca Pietrei" a fost folosit de arheologi pentru a denumi vasta perioadă premetalurgică din care uneltele din piatră au supraviețuit mult mai mult decât uneltele fabricate din alte materiale. Este prima dintre cele trei epoci și este împărțită în trei perioade: Aceste trei perioade au și ele
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
acțiune fiziologică asupra organismelor animale. În grupa alcaloizilor se găseau astfel unele amine, amide, aminoalcooli, aminoacizi, purine etc. Acțiunea toxică sau curativă a plantelor medicinale a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri, încă din vremurile preistorice, dupa cum consideră arheologii Arlette Leroi Gourhan și Ralph Salecki. Aceștia au descoperit într-o zonă situată la nord de Bagdad, alături de rămașițe umane, de tipul celor din Neanderthal, urme de plante cunoscute pentru proprietățile lor medicinale. Or, după cum se știe omul din Neanderthal
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
Remetea Mare, Foeni. Astfel, numărul de obiecte arheologice a crescut vertiginos, ajungând în prezent la peste 350.000, incluzând piese din paleolitic până în epoca modernă, provenind în special din situri de pe teritoriul Banatului. În ultimii ani, temele de cercetare ale arheologilor secției de istorie vizează cu precădere probleme majore ale neoliticului, epocii bronzului, epocii fierului și ale celei romane, ale epocii migrațiilor și epocii medievale timpurii. O parte din obiectele muzeale ale colecțiilor sunt prezentate în cadrul următoarelelor expoziții permanente (găzduite în
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
descoperit în nord vestul Transilvaniei. Acolo s-a descoperit un sanctuar care era frecventat de comunitățile din perimetrul satelor respective. La Oarța de Jos s-au făcut săpături arheologice în două locuri și anume: Valea Rusului și Alac. În atenția arheologilor se află și un al treilea loc numit Troian. Cea mai importantă așezare arheologică rămâne cea de pe Valea Rusului descoperirea ei datorându-se istoricilor dr. Carol Kacso și dr. Eugen Comșa. Cercetările au început în anii 1971 în scopul informării
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
În cea mai mare parte locuitorii sunt fermieri o mică parte a acestora lucrează în orașul Vânju Mare sau Drobeta Turnu Severin. Primele urme de locuire descoperite aici sunt datate în Epoca Bronzului după cum a arătat în lucrările sale ilustrul arheolog Dr. Gabriel Crăciunescu, care a susținut mai multe campanii de cercetări arheologice în localitate. Alte descoperiri sunt datate în Epoca Fierului și în perioada medievală. Prima atestare documentară este datată în 1652 pe timpul domniei lui Matei Basarab. Despre numele localitații
Orevița Mare, Mehedinți () [Corola-website/Science/301610_a_302939]
-
Runcușoru, Sărdănești și Vidimirești. În localitatea Bala au fost descoperite câteva urme române, fapt care arată că aici a existat o populatie băștinașa pe care românii au cucerit-o. Ruine române s-au găsit și în satul Cârșu, după cum sublinia arheologul Dumitru Tudor: Cârșu (com. Bala.) se semnalează aici urme de ruine antice din care s-a scos sesterț de bronz de la Traian (Moisil Creșt colect în an Ac. Rom. 1939-1940, p. 144). Monede române și resturile unor albii din lemn
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
unor albii din lemn de stejar au fost descoperite în zona băilor, semn că acestea erau cunoscute încă de pe timpul românilor. În satul Dâlma, care aparține comunei, în locul numit Dealul Vâlculeștilor , a fost localizat un cimitir român, după cum menționa același arheolog. Locul este menționat și de către revizorul școlar N. D. Spineanu în timpul căruia s-a făcut descoperirea unei pietre inscripționate cu litere latine. Această piatră se află la bisericuța din satul Dâlma și locuitorii n-au vrut s-o doneze sub
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
lângă dealul Hindău azi cunoscut sub numele de Ghindău. Faptul că aceste locuri au fost locuite cu mult înainte de 1574, o demonstrează săpăturile arheologice efectuate în anul 1980-1981 în vatra satului Netezi pe terenul aparținând familiei Toma Arsene efectuate de către arheologii Lia și Adrian Bătrână. Ei au identificat o casă din piatră, si o biserică din zid, ambele datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Aceste structuri forma un complex feudal alcătuit dintr-o locuința și capelă să, complex identificat că
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
vechi , cel puțin de prin secolul al XV-lea , daca nu chiar din secolele XIII-XIV , fapt constatat și în urma cercetărilor întreprinse de istoricii Mircea D.Matei și Emil I.Emandi și a săpăturilor arheologice , din anii 1981 -1982 , efectuate de către arheologii Lia Bătîna , Adrian Bătrînă , Ion Vatamanu și Ștefan Scorțanu . Cercetările au scos la iveală o temelie a unei biserici ce avea în interior o necropola și o curte feudala între satele Orțești (com. Drăgănești,Neamț) și Giulești (com.Boroaia ,Suceava
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
județean de istorie din Sibiu. Altă descoperire arheologică este cea din anul 1974 când în pietrișurile extrase din Olt s-a găsit un ciocan confecționat din piatră șlefuită datat la sfârșitul epocii neolitice, a cărui vârstă a fost apreciată de către arheologul sibian prof. Iuliu Paul, la 3600 ani. Vestigii din epoca bronzului au fost descoperite de-a lungul timpului și adunate de către familia de preoți Florianu după 1855, dar s-au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat. Dr. Petre Beșliu Munteanu
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
literare. Dar atât pentru el, cât și pentru ceilalți scriitori care rămăseseră în Rusia, au urmat vremuri mai grele decât ar fi putut prevedea. În 1918, Anna Ahmatova îi cere să divorțeze pentru a se mărita cu Vladimir Șileiko, un arheolog renumit. Personalitatea lui Șileiko, preocupat de cultura Egiptului antic, a Asiriei și Babilonului, era cu totul incompatibilă cu cea a Annei Ahmatova. Era cunoscut ca un om autoritar, neinteresat de preocupările domestice zilnice. După unele relatări, Șileiko nu o încuraja
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
din epoca bronzului și prima vârstă a fierului, descoperite pe terenul din apropierea bisericii ortodoxe. S-a descoperit întâmplător în 1869, într-un ogor, de către un țăran, un tezaur format din 200 piese, din care 198 monede dacice schyphate, încadrate de arheologi în grupa III-a monedelor dacice "tip Petelea", precum și două tetradrahme ale Macedoniei Prima. Monedele din tezaur, emise în jurul sec. I. î. Cr. se păstrează la diferite muzee: Brukenthal din Sibiu, Budapesta, Viena. În 1939 s-a descoperit o monedă romană
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
complet de țigani. Movilele de teren, șapte la număr, din stânga șoselei, la ieșirea din localitate spre Tg. Mureș, sunt formațiuni naturale, create prin alunecări de teren și nu prezintă interes arheologic, fapt atestat de cercetările din 1950 ale colectivului de arheologi Cristești. Rețeaua hidrografică este bogată și e formată din râul Mureș și cei doi afluenți, râul Beica și Râul Habic. Pe râul Mureș se făcea o intensă activitate de plutărit între Lunca Bradului și Arad, începând din 1780, în zonă
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
încă din perioada neoliticului. Se presupune că ar fi fost locuită și în perioada stăpânirii romane a Daciei, ținând cont că în apropiere se afla castrul roman de la Brâncovenești, făcând parte din provincia romană Dacia Porolissensis; de altfel, profesorul și arheologul Valeriu Lazăr menționează următoarele: "„De pe teritoriul satului provin trei monede romane imperiale: un follis de la Constans și două follis-uri de la Constantinus.”". Piesele erau în posesia profesorului Traian Feier (Jabenița). Nu se cunosc împrejurările descoperirii (informație V. Lazăr). Vizitatorii mai pot
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
piatră cioplită, fragment dintr-un ciocan de piatră lustruită, bolas, fusaiole, etc. Acestea se află în prezent în Muzeul Satului Stroești - Argeș. Mărturiile din perioada dacică sunt bogate: Pe Valea Ciorii din Telman prof. Ion Nania a descoperit ceramică dacică. Arheologul Eugen Comșa a fost uimit de așezarea stranie a poienii numită Ogrezele. Pe ambii versanți ai râului Vâlsan sunt amenajate asemenea poieni stranii, adevărate platforme pentru amplasarea locuințelor, identice cu cele de la Blidaru, Sarmizegetusa, Fețele Albe, etc. Aceste terase de
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
ale perioadei stăpânirii romane în satul Livadia și în împrejurimi, astfel: - un drum situat lânga sat, “Drumul Troianului”, - pe ulița satului “Prunduri”, paralelă cu râul Strei, numită încă de săteni “la cazarme”, sunt urme ale unui castru roman (1). Istoricul arheolog A.Diaconescu, care și-a desfășurat peste 20 de ani activitatea în situl arheologic al cetății Sarmizegetusa romană, ne-a furnizat date privind modul de oprire a desfășurării lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă. Astfel, organele locale, din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]