1,754 matches
-
mișca în potențiale separabile: V(x,y) = U(x) + W(y), atunci nivelul energiei este suma energiilor unidimensionale. Este ușor de văzut că ajustând global valorile lui U și V, aceste pot fi egalate. Ca un exemplu standard, degerenescența oscilatorului armonic tridimensional și a potențialului central este o consecința a simetriei. Energia stărilor proprii formează o bază - și orice funcție de undă poate fi scrisă ca o sumă a tuturor stărilor discrete sau ca o integrală a tuturor stărilor energetice continue. Aceasta
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în timp a unei ecuații stohastice. W ar trebui să crească la infinit, astfel încât, funcția de undă să aibă o integrală finită. Cea mai simplă forma analitică este: cu constanta arbitrară formula 232, care dă potențialul: Acest potențial descrie un oscilator armonic cu starea fundamentală a funcției de undă: Energia totală este zero, dar potențialul este schimbat printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
forma analitică este: cu constanta arbitrară formula 232, care dă potențialul: Acest potențial descrie un oscilator armonic cu starea fundamentală a funcției de undă: Energia totală este zero, dar potențialul este schimbat printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă formă simplă dar folositoare este: unde W este proporțională cu coordonata radială. Aceasta este starea fundamentală a două potențiale diferite, în funcție de dimensiune. În unidimensional, potențialul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Antimoniul. Cuprul. Magneziul. Mercurul; metalele feroase; Cromul, Manganul, Nichelul; Bumbac. Lână. Mătase naturală. Fibre textile sintetice. În prefața lucrării, Mitiță Constantinescu relevă integrarea României în economia mondială și consecințele asupra economiei naționale în perioade de criză: România integrată, în chip armonic, în activitatea economică internațională, prin schimbul de mărfuri cu celelalte țări, precum și prin dezvoltarea factorilor săi interni de producțiune, a trebuit să înregistreze și ea evoluția problemei materiilor prime și să resimtă, cu toate vicisitudinile, dificultățile și importanța ei mereu
Mitiță Constantinescu () [Corola-website/Science/306219_a_307548]
-
avarii și defecte. Rămâne însă spatiupentru a discuta dacă elementul rulant provoacă frecvente naturale ale rulmentului când trece prin avaria cursei exterioare. Așadar trebuie să identificăm frecvență naturală a cursei exterioare și armonica acesteia. Defectele rulmentului creează impulsuri și rezultă armonice puternice ale frecventei de defect în spectrul de vibrație al semnalelor. Aceste frecvente de defect sunt uneori mașcate de frecvențele adiacente din spectru datorită energie lor mici.Asadar, o rezoluție spectrala foarte ridicată este deseori necesară pentru a identifica aceste
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
lor fiu este percuționistul Adrian Ciceu. În 1943, Teodor Ciceu este numit preot la Catedrala din Cluj și profesor la Facultatea de Teologie. Eugen vede pentru prima dată un pian în 1944 și începe să cânte corect ritmic, melodic și armonic o piesă pe care a auzit-o la radio. Urmează lecții de pian cu Aurelia Cionca. În 1949 familia se mută la București, unde este înscris la Școala de Muzică. A fost coleg cu Ileana Cotrubaș. Profesoară care i-a
Eugen Ciceu () [Corola-website/Science/304876_a_306205]
-
decenii de carieră să compun. Pentru a Marenzio, fiecare text Madrigal a prezentat propriile sale probleme, pe care a rezolvat în ceea ce privește acest text singur: prin urmare, nu există nici un singur "Marenzio stil, și el a folosit întregul repertoriu de dispozitive armonice, texturale, si retorice disponibile pentru un compozitor de la sfârșitul secolului al șaisprezecelea în munca să. Fiecare text Madrigal, la el, a fost o provocare de traducere: cuvântul tipărit în muzică. Până la sfârșitul carierei sale el a fost pur compozitor Madrigal
Luca Marenzio () [Corola-website/Science/306290_a_307619]
-
merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum ar fi locul de articulare (labial, coronal, velar, sau glotal), modul de articulare (ocluziv, nazal, sibilant, aspirat) pentru consoane și iotația (un sunet i precedent), i-mutația sau clasa armonică pentru vocale. De exemplu, ㅌ este compus din trei liniuțe, fiecare având o semnificație aparte. Liniuța de sus indică faptul că ㅌ este o consoană ocluzivă la fel ca ㆆ, ㄱ, ㄷ, ㅈ care au fiecare câte o liniuță de
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
cuantică momentul și poziția funcției de undă sunt perechi de transformate Fourier, până la un factor constant al lui Planck. Luând în considerare această constantă, inegalitatea de mai sus devine principiul de incertitudine al lui Heisenberg . Fie un set de polinoame armonice omogene de grad "k" pe R notate A. Setul A conține armonice sferice solide de grad "k". Armonicele sferice solide joacă un rol similar pe spații n-dimensioanle așa cum sunt polinoamele Hermite pe unidimensional. În mod special, dacă "f"("x") = "e
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
până la un factor constant al lui Planck. Luând în considerare această constantă, inegalitatea de mai sus devine principiul de incertitudine al lui Heisenberg . Fie un set de polinoame armonice omogene de grad "k" pe R notate A. Setul A conține armonice sferice solide de grad "k". Armonicele sferice solide joacă un rol similar pe spații n-dimensioanle așa cum sunt polinoamele Hermite pe unidimensional. În mod special, dacă "f"("x") = "e""P"("x") pentru unele polinoame "P"("x") din A, atunci formula 71. Fie
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
Planck. Luând în considerare această constantă, inegalitatea de mai sus devine principiul de incertitudine al lui Heisenberg . Fie un set de polinoame armonice omogene de grad "k" pe R notate A. Setul A conține armonice sferice solide de grad "k". Armonicele sferice solide joacă un rol similar pe spații n-dimensioanle așa cum sunt polinoamele Hermite pe unidimensional. În mod special, dacă "f"("x") = "e""P"("x") pentru unele polinoame "P"("x") din A, atunci formula 71. Fie setul H închiderea din "L"(R
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
condiția ca grupul să fie compact. Spre deosebire de transformata Fourier pe un grup abelian, care este scalar, transformata Fourier pe un grup neabelian este un operator . Transformata Fourier pe un grup compact este un instrument major în teoria reprezentărilor și analiza armonică necomutativă. Fie "G" grup topologic Hausdorff compact. Fie Σ colecția tuturor claselor de izomorfisme de reprezentări unitare ireductibile finit dimensionale, împreună cu o alegere determinată a reprezentării "U" pe spațiul Hilbert "H" de dimensiune finită "d" pentru fiecare σ ∈ Σ. Dacă
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
dacă "ƒ" ∈ L("G"), atunci în care sumarea trebuie înțeleasă în sensul convergenței din L. Generalizarea transformatei Fourier pentru grupurile necomutative este dualitatea Tannaka-Krein, care înlocuiește grupul de caractere cu categoria de reprezentări. Oricum, acest grup pierde legătura cu funcțiile armonice. În termenii procesării semnalelor, o funcție de timp este o reprezentare a unui semnal cu o "rezoluție în timp" perfectă, dar cu nici o informație în frecvență, în timp ce transformata Fourier are o "rezoluție în frecvență" perfectă, dar cu nici o informație în timp
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
altfel, α și −α produc aceeași ecuație diferențială, convențional definindu-se funcții Bessel diferite pentru cele două ordine, dar cel mai adesea sunt alese ca funcții netede de α. De asemenea funcțiile Bessel sunt cunoscute ca funcții cilindrice sau cilindrice armonice deoarece ele se regăsesc în soluția ecuației Laplace în coordonate cilindrice. Ele au fost definite prima dată de Daniel Bernoulli și generalizate de Friderich Bessel, de unde și denumirea lor. Prin aplicarea metodei separării variabilelor pentru soluționarea ecuației Laplace și a
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
compus exclusiv din compoziții proprii. Piesa care dă titlul albumului, reprezintă chintesența noului stil dezvoltat de Coltrane, conținând progresii succesive de acorduri extrem de complexe, în care artistul utilizează serii alterate de acorduri, așa-numitele “Coltrane changes”, dezvoltând improvizația melodică și armonică. Giant Steps ilustrează extrem de bine stilul inovator al lui Coltrane și rămâne un album de referință în muzica de jazz, conținând cele mai complexe structuri armonice din muzica acelei epoci. În 1960, John Coltrane și-a format propriul grup, un
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
artistul utilizează serii alterate de acorduri, așa-numitele “Coltrane changes”, dezvoltând improvizația melodică și armonică. Giant Steps ilustrează extrem de bine stilul inovator al lui Coltrane și rămâne un album de referință în muzica de jazz, conținând cele mai complexe structuri armonice din muzica acelei epoci. În 1960, John Coltrane și-a format propriul grup, un cvartet, pentru o apariție la Jazz Gallery în New York. Muzicieni precum Steve Kuhn, Pete La Roca, și Billy Higgins s-au perindat la începuturile acestui grup
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
ar fi dat lui Coltrane primul său saxofon sopran. Utilizarea noului saxofon a fost însoțită și de noi experimente în domeniul muzical. De exemplu, în cunoscuta piesă a lui Gershwin, "But Not for Me", Coltrane utilizează un fel de “neliniște armonică” (ceea ce se va numi ulterior “Coltrane changes”), pe care o mai utilizase la înregistrările pentru albumul Giant Steps. Multe alte piese înregistrate în epocă utilizează acest artificiu armonic, respectiv, "26-2", "Satellite", "Body and Soul", și "The Night Has a Thousand
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
lui Gershwin, "But Not for Me", Coltrane utilizează un fel de “neliniște armonică” (ceea ce se va numi ulterior “Coltrane changes”), pe care o mai utilizase la înregistrările pentru albumul Giant Steps. Multe alte piese înregistrate în epocă utilizează acest artificiu armonic, respectiv, "26-2", "Satellite", "Body and Soul", și "The Night Has a Thousand Eyes". În mai 1961, contractul lui John Coltrane cu Atlantic Records a fost preluat de noua casă de discuri Impulse! Records. Marele avantaj al noii case de discuri
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
lider, McCoy Tyner la pian, Garrison la bas și Jones la percuție, a devenit ceea ce istoricii jazzului numesc “cvartetul clasic”. Muzica grupului, dominată de personalitatea lui Coltrane, va fi tot mai conceptualizată, muzicianul optând tot mai mult spre un stil armonic static care îi permitea să-și dezvolte improvizațiile ritmice și melodice. Pe scenă însă, Coltrane prefera totuși un stil oarecum standard, reinterpretând piesele sale deja “clasice”. Criticile îndreptate împotriva muzicii de pe vremea colaborării cu Dolphy l-au influențat totuși. În
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Coltrane posibilitatea și libertatea de a adăuga acorduri și substituții temelor muzicale, ajungând la arpegii formate din trei acorduri simultane, în stilul promovat de Thelonious Monk. Această “three-in-one chord approach” a produs sunete fluide, “aproape verticale din punct de vedere armonic”. Conceptul de sunet vertical (armonic) versus orizontal (melodic) se regăsește în muzica lui George Russell, cu care Coltrane a înregistrat în septembrie 1958. Conceptul de "sheets of sound" poate fi auzit pentru prima dată în 1957, în solo-ul din
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
a adăuga acorduri și substituții temelor muzicale, ajungând la arpegii formate din trei acorduri simultane, în stilul promovat de Thelonious Monk. Această “three-in-one chord approach” a produs sunete fluide, “aproape verticale din punct de vedere armonic”. Conceptul de sunet vertical (armonic) versus orizontal (melodic) se regăsește în muzica lui George Russell, cu care Coltrane a înregistrat în septembrie 1958. Conceptul de "sheets of sound" poate fi auzit pentru prima dată în 1957, în solo-ul din piesa "Trinkle, Tinkle" a albumului
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
lui Miles Davis, în solo-ul din piesa "If I Were a Bell". Așa-zisele “Coltrane changes” (numite și Coltrane Matrix sau Coltrane Cycle), cunoscute și sub denumirea tehnică de “relații cromatice de ord.3” sau “schimbări multi-tonale”, sunt variații armonice progresive ce utilizează acorduri substituite peste progresiile obișnuite ale acordurilor muzicii de jazz. Acest procedeu este ilustrat pentru prima dată de către John Coltrane în albumele Bags & Trane, (piesa "Three Little Words") și Cannonball Adderley Quintet in Chicago (în piesa "Limehouse
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Three Little Words") și Cannonball Adderley Quintet in Chicago (în piesa "Limehouse Blues"). Muzicianul a continuat să dezvolte aceste metode în 1960, aplicând aceste cicluri de substituție în compozițiile "Giant Steps" și "Countdown" de pe albumul Giant Steps, ulterior refăcând structura armonică a piesei lui Miles Davis "Tune Up". Astăzi, aceste “Coltrane’s changes” au devenit procedee standard în improvizația de jazz. În ceea ce privește sursa acestor inovații muzicale există numeroase ipoteze și controverse. David Demsey, saxofonist și Coordinator of Jazz Studies la William
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
sursa acestor inovații este mult mai “pământească”, fiind posibil ca inspirația să-i fi venit din muzica indiană. Miles Davis, care l-a influențat mult pe Coltrane, afirmă că aceste artificii au fost doar metode de aplicare a propriilor idei armonice, deși acestea fuseseră dezvoltate de Coltrane înainte de colaborarea cu acesta, în timpul colaborării cu Thelonious Monk. De fapt, Coltrane studiase armonia la Granoff School of Music din Philadelphia, explorând teoria muzicii contemporane, dar și lucrarea Thesaurus of Scales and Melodic Patterns
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Giuseppe Martini, Francesco Geminiani, Henry Purcell, François Couperin, Jean-Marie Leclair, Georg Philipp Telemann, până la începuturile secolului al XVIII-lea. "Sonata da camera", compusă de obicei sub formă de "trio" pentru două instrumente melodice (mai ales viori) acompaniate "basso continuo", instrument armonic, executând o melodie fundamentală cu tonalitate joasă. "Sonata da camera" cuprindea o introducere lentă, un "allegro" în formă de fugă, o mișcare lentă cantabilă și un final rapid, care sugera afinitatea cu părțile dansante din suite și era compusă aproape
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]