5,079 matches
-
al tulpinilor smulse și copitele călcând pe pământul umed. Cu o seninătate amară, care a mirat-o și pe ea, Charlotte a simțit cum se naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină de rouă, în răcoarea nopții. Țara asta e prea mare ca să poată fi învinsă. Liniștea din câmpia asta nemărginită va rezista bombelor...” Niciodată nu se simțise atât de apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o să aibă de-a face cu mine!” Iar ofițerul a trebuit să-i dea drumul... Pașka și-a aplecat obrazul și a început să scoată peștele învelit în lut, răscolind jăraticul cu o creangă. În tăcere, sfărâmam crusta de pământ ars, care se desprindea o dată cu solzii, și mâncam carnea fragedă, presărând-o cu sare grunjoasă. Tăceam și când ne-am întors, la căderea nopții, în oraș. Eram încă sub vraja celor întâmplate. Minunea care îmi dovedise atotputernicia cuvântului poetic. Ghiceam că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Mama - de naționalitate rusă”... Și cele două ființe atât de diferite și atât de apropiate prin tinerețea lor mutilată s-au întâlnit. Și ne-am născut noi, sora mea și cu mine, iar viața a continuat, în ciuda războaielor, a satelor arse, a lagărelor. Da, dacă plângeam, o făceam în fața resemnării lor tăcute. Nu purtau pică nimănui, nu cereau despăgubiri. Trăiau și încercau să ne facă fericiți. Tatăl meu își petrecuse toată viața străbătând spațiile nemărginite dintre Volga și Ural, montând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pașii ei. Culoarele erau înțesate de dulapuri vechi, de cutii mari de carton, îngrămădite de-a lungul pereților, de biciclete, de oglinzi vechi care străpungeau spațiul acela cavernos cu o perspectivă neașteptată. Între zidurile întunecate plutea un miros de lemn ars, care se îmbina cu frigul adus de Charlotte în cutele paltonului. A văzut-o la capătul culoarului, la primul etaj. O femeie tânără, cu un copilaș în brațe, stătea lângă fereastra acoperită cu flori de gheață. Fără să miște, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trăiește hanul până cresc eu mare, Îl spânzur de stejarul din Borzești... Pârjolul urca Înainte, din Țara de Jos, spre cetatea de scaun a Sucevei. Ardeau pădurile, ardeau câmpiile. Norodul legat În funii apuca drumurile robiei. Prin sate și cătunuri arse se vedeau copii Înfipți În parii gardurilor. Astfel necăjea Moldova acelor vremuri. Dar cu cât BogdanVoievod Îmbătrânea, se ridica Ștefăniță, ca un stejar tânăr. Nu uita nici În somn moartea Îngrozitoare a lui Mitruț. Cum și-a pus pe frunte
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
apare și Mira. Scena dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să plâng, să plâng totdeuna? " TOMA O viziune... Da, e o viziune... e reflectul unui înger &c. [ 5] Apare Toma, atunci el vorbește (Tasso
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită să fie unul, ei bine, el e doi... două ființe de tot deosebite... vijelie și pace... tron și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în locu-i, ca muntele de fier! Și-n planu-Eternității romînii-s un popor Cum e un soare numai prin mările de nor, Cum e-un principiu numai în firele adânci, Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stânci. De soare fuge arsă lumea de nouri vagă, O zi!... Și un principiu aprinde lumea-ntreagă Și când e marea-n pace și apele s-au dus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și tezei în vocala lungă. Această origine nu mai e observabilă în pronunția vocalei {EminescuOpXIV 292} lungi, însă ea nu se poate esplica decât numai din duplicarea proporțiunei de timp a vocalelor curate. În repetițiunea aceasta se prezintă împreunarea de arse și teze a două vocale egale la greci, văzut [ă], după cum se știe, în semn simbolic (caracter -). Cât de puțin cunoaște limba germană pentru sine o ținoare sunetală materială, ci face acest coprins să atârne de la însămnătate, totuși în esențial
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
superioară pe care și-a creat-o sufletul formator din vorbă. Accentul [logic sulevează deocamdată relațiunea dintre subiecte și predicate, care e sufletul simplu al proptisăciunei. Acest accent al propusăciunei goale se arată a fi o proporțiune asemenea celei dintre arse și teze sau viceversa, după cum e să se apese asupra subiectului față cu predicatul sau asupra predicatului față cu subiectul. Întru cât e propusăciunea o unitate ideală încheiată în sine, care reprezintă raportul reciproc dintre singular și general, întru atâta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în determinațiunile (Bestimmungen) laterale. Aceste momente, după gradul importanței lor și după mai multa or mai puțina lor preciziune, intră din parte-le iarăși în proporțiunea arsei și tezei prin intonare. Propusăciunea lărgită are așadar înăuntrul primitivei sale relațiuni de arse și teze, care exprimă raportul logic al propusăciunei simple în genere, încă o a doua arse și teze, cari sulevează hervorheben (? ) un alt raport, acela al determinațiunilor individualizatoare puse în proporțiunea lor corectă. Acestea de-a doua arse și teze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puțina lor preciziune, intră din parte-le iarăși în proporțiunea arsei și tezei prin intonare. Propusăciunea lărgită are așadar înăuntrul primitivei sale relațiuni de arse și teze, care exprimă raportul logic al propusăciunei simple în genere, încă o a doua arse și teze, cari sulevează hervorheben (? ) un alt raport, acela al determinațiunilor individualizatoare puse în proporțiunea lor corectă. Acestea de-a doua arse și teze, cari pentru auditori apar ca mult mai tari, cari sulevează determințiunile laterale și le coordonează după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
relațiuni de arse și teze, care exprimă raportul logic al propusăciunei simple în genere, încă o a doua arse și teze, cari sulevează hervorheben (? ) un alt raport, acela al determinațiunilor individualizatoare puse în proporțiunea lor corectă. Acestea de-a doua arse și teze, cari pentru auditori apar ca mult mai tari, cari sulevează determințiunile laterale și le coordonează după valoarea lor, puse pe lângă cea dentăi, care nu arată decât întonarea reprezentantă a unității propusăciunei, apar ele înseși ca o arse pe lângă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coordonează după valoarea lor, puse pe lângă cea dentăi, care nu arată decât întonarea reprezentantă a unității propusăciunei, apar ele înseși ca o arse pe lângă cealaltă ca teze. Întonarea propusăciunei lărgite se arată așadar ca o varie mișcare a unor deosebite arse și teze, cari cu toate astea se prezintă sufletului ca un întreg. Spiritul cultivat aude această varie mișcare a tonului tot așa ușor și privește asupra-i tot așa de iute pre cât de fără greutate o dezvoltă înainte-ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prezintă el în vor-bire astfel ni și aduce înaintea sufletului coeziunea internă a înțelesului. Aceste unități bazate pe coordonarea propusăciunelor vor arăta așadar această nedependență și în întonare. Prin urmare fiecare din aceste propusăciuni care coprinde totodată o varietate de arse și teze în sine se arată, întîi, prin unitatea accentului logic ca un întreg neatârnat, a doua, prin ton în raportul său cu cealaltă propusăciune, cu care împreună formează o unitate mai naltă (hohere Einheit ). vezi Kirchmann, beim beziehendes Denken
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cauză și urmare, condițiune și condiționat, cauză si efect, spațiu și limite, substanță și accidență, trebuie iarăși să i se prezinte auditorului prin accent logic într-un asemenea 394 r raport. Aicea accentul care unește amândouă propusăciunile arată referința dintre arse și teze în mare, care referință corespunde celei logice, de rațiune și urmare, substanță și accidență, condițiune și condiționat; totuna daca exprimă particule {EminescuOpXIV 310} adevărate această referință a propusăciunilor sau daca ele au căzut și referința n-ar mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari formează o unitate ritmică, cari însă, cu toate astea, metric sânt de sine stătătoare; accentul logic însă care în propusăciuni împreunate arată auditorului dependința uneia de cealaltă seamănă cu un picior de vers a cărui membre reprezintă proporțiunea de arse și teze. Daca accentul logic care unește propusăciunea principală de cea subordinată le lasă să răsune ca o unitate de arse și teze, asta nu mai e cazul la propusăciunea incidentă (Zwischensatz). Aceasta desparte membrele propusăciunei sale supraordinate și adică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împreunate arată auditorului dependința uneia de cealaltă seamănă cu un picior de vers a cărui membre reprezintă proporțiunea de arse și teze. Daca accentul logic care unește propusăciunea principală de cea subordinată le lasă să răsune ca o unitate de arse și teze, asta nu mai e cazul la propusăciunea incidentă (Zwischensatz). Aceasta desparte membrele propusăciunei sale supraordinate și adică în pozițiunea naturală. De-aceea aicea accentul logic are de-a marca propusăciunea despărțită prin o destinațiune spețială ca pe-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în accentul logic cu mișcarea piciorului de vers numit creticus (... ), care mișcare se aude ca un întreg și reprezintă o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea incidentă; se ridică apoi iarăși la arse, propozițiunea principală restabilită, cu care apoi se și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care însă cu toate se prezintă ca un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în unire cu pauza condiționată prin astea, care vine atât înainte cât și după parenteză. Tonul în urma parentezei vine iarăși în vibrațiunea părăsită și împiedecată spontaneu. Propozițiunea accentului în parenteză nu mai e acela a unei teze față cu o arsă precedentă și cu una postcedentă; din contra, el e o vibrațiune care întrerupe vibrațiunea întîmplătoare a tonului și nu seamănă {EminescuOpXIV 311} {EminescuOpXIV 312} deloc cu ea, deși viociunea mișcărei se mărește prin aceea că întonarea părăsită se restabileste în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conform textelor canonice, Solomon a grăit și nu a scris, iar „noroadele” auzeau și nu citeau. Totuși, în Talmud (Tractat Pesachim, 56a, Berachoth, 10b ; cf. 102, p. 224) se spune că Solomon este autorul unei „cărți de doftorii”, abrogată și arsă ulterior de împăratul Iudeei, Iezechia (727-689 î.e.n.), pe motiv că bolnavii nu se mai rugau lui Iehova, ci foloseau remediile din „Cartea lui Solomon”. Deja în secolul I e.n., legenda unor cărți scrise de Solomon făcuse carieră, astfel că istoricul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și incantații își au originea formulele recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă moale [necoaptă], Dă, Doamne, soare ; sau Cărămidă arzătoare [care trebuie arsă], Dă, Doamne, să iasă soare ; sau cele de „legare” a ploii : Cărămidă rea [necoaptă], Dă, Doamne, să stea [ploaia] ; Cărămidă veche, Dă, Doamne, să-ncete ; Cărămidă rece, Dă, Doamne, să plece ș.a.m.d. (11, p. 144 ; 13, p. 98
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întâi neghina și legați-o în snop ca s’o ardem, iar grâul îl strângeți în jitnița mea” (Matei, XIII, 30). Nota bene, neghina este atât de nocivă, încât nu este suficient să fie aruncată. Ea trebuie să fie distrusă, arsă. Pâinea amestecată cu neghină (sau cu pir) nu este numai acră, dar are și unele efecte narcotice, producând amețeală și alte tulburări nervoase. Faptul era cunoscut și de Plinius cel Bătrân : „Când [neghina] ajunge în pâine, provoacă amețeli” (Naturalis historia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
XVIII, 156) (111, p. 240). Nu întâmplător numele popular al plantei este în franceză ivraie (de la ivresse = „ebrietate”), iar în italiană capogirlo („amețeală”). Neghina e o plantă toxico-nar- cotică ce nu se dă în mâncare nici măcar animalelor domestice. Ea trebuie arsă, după cum zice evanghelistul Matei. în spațiul românesc, neghina este asociată cu agitația și cearta : „în leagăn mi-ai pus neghină,/ Să nu am în veci hodină”, se spune într-un cântec din folclorul transilvănean. Zicătoarea populară „a semăna neghină” înseamnă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
generația de agitatori ar fi fost compusă din oameni serioși, cunoscători țării, poporului și datinelor Lui, nu bonjuriști pomadați și frizați, daca ar fi fost Tudor și nu C. A. Rosetti, acesta ar fi căutat îndreptarea în întoarcerea la trecut. Ars trebuia "Regulamentul organic" ș-așa, dar trebuia ars în favorul vechilor instituții românești, nu în favorul bagajului de idei cosmopolite și a priori ale Revoluției Franceze. Aceasta din urmă a fost o revoluție a burgheziei, deci cu toate fibrele și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]