2,401 matches
-
Gestul este actor principal ori mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece semioza didactică implică atât capacitatea de reprezentare (obiectivare, valorizare), cât și pe aceea de formulare (alegere, articulare) din partea profesorului, ori de referențialitate și interpretare din partea elevului. Sensul și semnificația discursului didactic depind, în egală măsură, de înțelegerea întregului, dar și a părților alcătuitoare. Unitatea și integralitatea analizei semiotice rezultă din faptul că fiecare dimensiune se realizează prin
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pentru a comunica, asta chiar și atunci când vorbesc cu alți nevăzători. Și fac acest lucru toată viața lor, din copilărie până la bătrânețe". Prin această precizare, este ilustrat rolul gestualității nu numai în facilitarea înțelegerii mesajelor de către alții, ci și în articularea lor32. Ideea rădăcinilor biologice ale gesturilor este susținută de etologul german Irinäus Eibl-Eibesfeldt și prin explicația dată mișcării repetate a capului de sus în jos și de jos în sus pentru a exprima acordul unei persoane: ,,pur și simplu, instinctiv
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a motivațiilor producerii și consecințelor distribuirii lucrărilor / evenimentelor de artă cu semnificații sociale, politice, economice, tehnologice și altele. Ca practică și disciplină alternativă esteticii, studiile vizuale caracterizează acel segment al culturii privite cu înțeles și reprezentate prin coduri vizuale culturale. Articularea paradigmatică a teoriei post- estetice oferă un complex de perspective asupra instrumentalizării studiilor vizuale. Dacă dintr-o perspectivă disciplinară studiile vizuale sunt identificate ca fiind noi modalități de reconsiderare a istoriei artei ținând cont de contextele biografice, sociale, diplomatice, istorice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
critică întrebuințează investigațiile teoretice și acțiunile practice ale criticii culturale și criticii de artă pentru a regenera înțelegerea artei ca fapt de viață, respectiv ca modalitate de co-producere a coexistenței. Examinarea teoriilor critice culturale și a impactului studiilor culturale asupra articulării teoriei post-estetice, analiza teoriei criticii de artă și a diferitelor tipuri de critică elaborate în practica artei conceptuale, investigarea artei ca teorie (critică) a artei, precum și a dimensiunii politice a proiectelor artistice critice oferă o imagine multistratificată asupra condiției critice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
subculturilor, ideologiei, literaturii, semioticii, mișcărilor sociale, vieții de zi cu zi ori problemelor legate de gen, clasă, rasă, etnie și naționalitate. Multe dintre conceptele și metodele folosite în structurarea diferitor altor domenii de studiu pot fi aplicate și asumate în articularea fiecărei alte teorii în parte. De pildă, anumite elemente de analiză ale teoriei literare pot fi instrumenta lizate în articularea teoriei (post)estetice. Astfel, atunci când vorbim despre interpretare, pornind de la premisa că un text poate fi vizualizat asemenea unei piese
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
naționalitate. Multe dintre conceptele și metodele folosite în structurarea diferitor altor domenii de studiu pot fi aplicate și asumate în articularea fiecărei alte teorii în parte. De pildă, anumite elemente de analiză ale teoriei literare pot fi instrumenta lizate în articularea teoriei (post)estetice. Astfel, atunci când vorbim despre interpretare, pornind de la premisa că un text poate fi vizualizat asemenea unei piese de sculptură modulară, în funcție de orientarea spoturilor de lumină se poate ajunge la concluzii diferite. Astfel, un text, precum și o imagine
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
rutiniere, dimensiunea semantică, în care experiența estetică devine o experiență semnificativă, nu doar legată de senzație, și dimensiunea demarcațional-definițională, în care ajunge să fie înțeleasă ca reprezentând scopul principal al artei. În urma deprecierii analitice a experienței estetice, a apărut necesitatea articulării unui discurs critic 17. Calități precum armonia comunicării facultăților în jocul liber al imaginației (Kant)18, unitatea și completitudinea experienței apreciative (Dewey)19, fenomenalitatea obiectului, coerența în continuitatea dezvoltării experienței, intensitatea și concentrarea (Beardsley)20 formează cadrul de studiu al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se amestecă cu valoarea sa de întrebuințare. În final, autorul francez accentuează ideea caracterului experimental al esteticii relaționale care "construiește situații" în interstiții sociale, reactualizând astfel teoria Situaționismului Internațional în raport cu lumea artei 57. În urma acestei incursiuni, care indică nodurile de articulare a analizei întreprinse de Bourriaud, se constată faptul că teoreticianul francez asociază artei relaționale o estetică descriptivă pe care o contrapunctează cu reflecțiile critice ale unei post-estetici implicite. Atunci când pune în discuție reprogramarea artistică a lumii din perspectiva scenariului postproducției
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în privința mentalităților și atitudinilor influențate de puterea generativă a operațiilor computerului. La o privire de ansamblu, aceste tipuri de estetici apar ca niște modele pozitive de apelare a sensibilității și reflecției contemporane, descriind, în același timp, o nouă ordine a articulării relației dintre teorie și practica artistică. În aceste condiții se poate vorbi despre posibilitatea articulării unei poetici post-estetice care ar urma să fie susținută prin administrarea culturală a unei politici constructive de expertiză și intervenție teoretică. 1.5. Studiile culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ansamblu, aceste tipuri de estetici apar ca niște modele pozitive de apelare a sensibilității și reflecției contemporane, descriind, în același timp, o nouă ordine a articulării relației dintre teorie și practica artistică. În aceste condiții se poate vorbi despre posibilitatea articulării unei poetici post-estetice care ar urma să fie susținută prin administrarea culturală a unei politici constructive de expertiză și intervenție teoretică. 1.5. Studiile culturale Combinând sociologia, antropologia culturală, teoria socială, teoria literară, teoria media, studiile de film și video
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artei, arta percepută teoretic ca nume a desemnărilor noastre empirice și reflexive și arta înțeleasă ca fenomen influențat de practicile politice și economice din societate, motivează dezvoltarea strategiilor de formare a cadrului de investigare critică ca modalitate de examinare a articulării teoriei post-estetice a studiilor vizuale contemporane. 2.2. Teoria criticii de artă Scrierile și comentariile critice cu privire la practicile particulare și situația generală a artei delimitează un alt înțeles al studiilor vizuale manifestate sub forma unei teorii post-estetice. Ca modalitate de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
celelalte câmpuri ale investigării artistice fac parte din modalitatea curentă de exprimare a acestei activități. Astfel, în cazul multor dintre scrierile despre artă, varietatea reflecțiilor și a conceptelor elaborate în domeniul esteticii constituie un model de problematizare filosofică și de articulare logică a discursului critic. Cât privește influența teoriilor artei, care presupun elaborarea unui discurs complex angajând elemente constitutive discursurilor culturale, sociale, politice, economice, istorice aplicat la contextul și modalitatea de manifestare a uneia sau mai multor opere de artă, diferitele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
criticii culturale are coeficientul de acțiune cel mai ridicat. Astfel, A. D. Coleman vorbește despre o intersectare a imaginilor cu cuvintele, pe fondul perceperii, simțirii, gândirii și înțelegerii lucrărilor de artă; Donald Kuspit menționează ca o sarcină a criticului efortul de articulare al efectelor complicate și subiective pe care ni le induc operele de artă; Dave Hickey aduce în discuție traducerea percepției vizuale într-o viziune, care e apoi codată într-un limbaj speculativ și de pledoarie; pentru Roberta Smith, a scrie
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu dezvoltarea practicii artistice dinspre modernism către post-modernism, întăresc argumentarea cu privire la relevanța structurării teoriei post-estetice în contextul condiționării critice. 2.3. Repere în critica de artă contemporană Manifestările distincte ale artei în spațiul anglo-saxon și în cel continental, au condiționat articularea unor discursuri specifice care au devenit repere istorice în critica de artă contemporană. Astfel, în Statele Unite ale Americii, anii '50-'60 au fost dominați de influența scrierilor lui Clement Greenberg și Harold Rosenberg. Considerat a fi criticul american cel mai
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
un simulacru critic care i-ar clarifica logica, așa cum propune moda structuralistă. Pentru Foster, critica de artă abordează obiectul mai curând din perspectiva unei investigări a propriului său loc și a propriei sale funcții ca practică culturală și din perspectiva articulării altor astfel de reprezentări psihosociale, căutând astfel să separe critic aceste practici și să le conecteze discursiv pentru a le pune în criză în vederea transformării lor. Respingând ideea fetișizării teoriei, Foster preferă abordarea situațională a diferitelor obiecte prin intermediul diferitelor instrumente
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
obiectului, a originalității, a diferenței, a reprezentării, a limbajului și a instituțiilor au devenit operaționale în cadrul și prin intermediul practicii artei conceptuale, dezvoltată ulterior, în anii '90 și la începutul secolului nostru, sub forma artei neo sau post-conceptuale, care au nuanțat articularea teoriei post-estetice a studiilor vizuale contemporane. 2.5. Arta ca teorie (critică) a artei Marcel Duchamp redefinise artistul ca fiind acea persoană capabilă să regândească lumea din perspectiva refacerii sensului prin medierea limbajului, față de acea persoană care produce obiecte vizuale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
criticii de artă din ultimii ani a fost condiționată de transformarea paradigmatică a practicii artistice, în special prin reflecția teoretică a artiștilor conceptuali care au in-format câmpul de acțiune al studiilor vizuale contemporane. Dezvoltând premisele unei teorii post-estetice, preocupată de articularea semnificațiilor, mai curând decât de contemplarea experiențelor perceptive și emoționale, critica artei conceptuale a deschis posibilitatea unei restructurări a câmpului artistic de pe pozițiile creativității teoretice și a asumării unui rol activ în comentarea situațiilor la care ar fi putut răspunde
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
estetica, teoria artei, critica de artă și istoria artei apar sub forma unor discursuri complementare, completându-se reciproc prin intersectarea discursurilor lor. Discuția asupra politicilor de integrare a studiilor vizuale contemporane în câmpul teoriilor artei actuale nu are în vedere articularea unor elemente de "critică a esteticii"195, respectiv a metafizicii sale inerente, ci mai curând evidențierea modalităților de construire a unui "alt discurs", respectiv cel al studiilor vizuale, critic la nivelul analizei practicilor artistice contemporane. Astfel, se ia în considerare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sale în procesul producției și îi deschide orizontul către colaborare 197. Un alt moment relevant al istoriei ideii de politică aplicate în reflecțiile asupra producției artistice este reprezentat de critica culturii și societății capitaliste exersată de Internaționala Situaționistă care, pe lângă articularea unor elemente de anarhism, vehicula elemente de orientare marxistă împrumutate în special din critica lui Henri Lefebvre asupra alienării vieții cotidiene. Către sfârșitul anului 1967, cei mai importanți membri ai mișcării, Guy Debord și Raoul Vaneigem, publică Societatea spectacolului, respectiv
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
decât interferența subversivă. În ceea ce privește raportul dintre caracterul public și conținutul politic, potrivit lui Rochlitz, chiar dacă operele de artă cu finalitate politică se prezintă sub forma unor simboluri accesibile în mod public, acest lucru nu garantează existența unei sinonimii între "artă angajată", "articulare artistică" și "consecințe sociale", deoarece afișarea intenției politice riscă să compromită eficacitatea redării unei experiențe sociopolitice într-un spațiu de expoziție înțeles ca "tribunal al opiniei publice"215. Cu toate acestea, priza de poziție politică poate îndeplini o funcție auxiliară
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o mare varietate de probleme care surprindeau acel l'air du temps ce predispunea la acțiuni contestatare 219. Această stare de lucruri devine un motiv de analiză politică pentru o serie de artiști care încercau să găsească un echilibru între articularea unor idealuri și recunoașterea realităților sociale. În această situație se afla și Michael Corris, membru al grupului Art & Language de la New York (ALNY), aflat în conflict de idei cu cei din grupul activ în Marea Britanie (ALUK), care punea problema abordării unor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dintr-un repertoriu nelimitat, eclectic și haotic de alternative 229. Conceptul de politică, înțeles din perspectiva construirii și coordonării deciziilor la nivelul producțiilor și practicilor artistice ajunge nu doar să fie reprodus prin exemplificare creativă, ci chiar produs sub forma articulării unor conținuturi sugestive cu privire la mesajul mediat. 3.5. Relațiile politicii cu estetica și arta Revenind în zona analizei conceptului de politică rămâne a se lua în considerare atât cazul manifestării relației sale cu estetica (tratând exemplul oferit de Jacques Rancière
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
captarea sa totală în discurs, a generalizării spectacolului ori a morții imaginii, indicând astfel terenul esteticii ca un câmp de bătălie politică 232. Înțelegând prin estetică un regim specific de identificare și de gândire a artelor, respectiv un mod de articulare între maniere de a acționa (manières de faire), formele vizibile ale acestor maniere de a acționa și modurile de gândire a raporturilor dintre ele, implicând o anumită idee de efectivitate a gândirii, Rancière intenționează să definească articulațiile acestui regim estetic
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sociale a sferei publice. Dacă majoritatea proiectelor de artă în spațiul public sunt receptate în cadrul transformativ al "sferei sociale burgheze", proiectele de artă critică propuse în spațiul public acționează din perspectiva opozițională a unei "contra-sfere publice". Într-un articol despre articularea critică a artei în spațiul public, prin confruntarea cu transformarea culturală industrială a sferei publice burgheze, Philip Glahn pune problema unei reexaminări a transformării cadrului inteligibilității, experienței și acceptării culturale 244. În măsura în care modelul burghez tradițional de sferă publică, înțeleasă ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Santiago Sierra, Superflex, Apolonija Šušteršič, Krzysztof Wodiczko, Dolores Zinny și Juan Maidágan etc.. Conceperea discursului critic din perspectiva unei activități artistice presupune atât un angajament formal, testat deja în practica artei conceptuale ca textualitate, cât și motivarea unei opțiuni cu privire la articularea conținutului, care se constituie asemenea unei analize în progres. Ținând cont de faptul că, la ora actuală, critica de artă utilizează o metodologie orientată spre expunerea lucrării de artă nu atât la descrierea rezultatului percepției estetice, care poate duce la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]