2,388 matches
-
lor după privilegii, recompense, gravitau În jurul autorității imperiale, cei pe care frații princiari Îi măturaseră din calea ascensiunii lor se coalizaseră pentru a șterge ducatul din Breisgau de pe fața pământului. Intrigile politice se țineau lanț. Nu lipseau nici Încercările de asasinat. și nu trecea nici un an fără noi raiduri neașteptate, care lăsau În urmă sânge și tăciuni aprinși. Prinții Zähringer plăteau cu aceeași monedă. Erau adversari temuți, care nu cedau niciodată. Conflictul cu starețul Otto din Schaffhausen, unul dintre dușmanii lor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Conciliul din Reims. Așa că monseniorul a luat o hotărâre grabnică și În același timp cea mai Înțeleaptă cu putință, aceea de a-i pune la adăpost pe prunc și pe mama lui de mânia pontificală și de planurile de asasinat ale reginei și ale delfinului. Cu mare spaimă am așteptat amândoi două zile, până când Bertranda și-a revenit cât de cât. Putea să se Întâmple orice În acele zile și i-am arătat lămurit situația În care se afla. Mi-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
drum spre Las Cruces nu i-am mai văzut. La doi ani după această Întâmplare, În 1938, am citit Într-un ziar american, că pe șoseaua aceea, dincolo de El Paso, În Texas, o doamnă cu fata ei au fost găsite asasinate În mașină, după ce li s-au furat banii și bijuteriile. Pe la ora 16 ajungem la Las Cruces, orășel cu 6.000 locuitori. Facultatea de agonomie e În partea de nord a orașului. Intrăm În curtea facultății pe o alee pe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dar mișcarea a eșuat. A urmat apoi maimuțăreala frumosului Adolf pe care pleava societății românești gardistă-cuzistă s-a și grăbit să-l aplaude”... În articolul „Opriți l!” același Pavel Pavel scoțând în evidență esența fascismului german explica ceea ce reprezenta hitlerismul: „ asasinate, jaf, agresiune, violență” (nr.4/1933. În articolul „Tinerimea - disponibilă”, N Tăutu zicea: „Cum ar putea sta tinerimea aceasta cu brațele încrucișate înaintea evenimentelor care decid viitorul destinului ei? Curentul e prea puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vizitat pe 13 septembrie 1960, la domiciliu. Numele criticului informator nu este divulgat de către domnul Bălu. Criticul-delator a fost primit cu bucurie și prietenie, la atîția ani de cînd nu se văzuseră, de către poet. Blaga s-a plîns acestuia de "asasinatul moral, al cărui executor a fost poetul Mihail Beniuc, prieten al sursei" (sursa era chiar criticul ascultător). E vorba de volumul Pe o muchie de cuțit, scris de poetul comunist Beniuc și unde Blaga este descris în cele mai negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avîndu-și, printr-o întîmplare sau alta, victima la îndemînă, o poate căsăpi, orice criminal, dîndu-și seama că ești condamnat inevitabil pentru o singură crimă, dar de la zece mii încolo domnești în tihnă asupra unui partid sau unei țări, își poate ideologiza asasinatele. Lipsa oricărui reper riscă să ia proporțiile unui cataclism social". O interesantă și interesată manieră de a pune problema arhivelor privind activitatea scriitorilor proletcultiști, dar și a celor care au pactizat cu regimul este refuzul de a fi acceptate; motivația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cunoaștem și pe cei ce vorbesc la aceste posturi de radio. Îi știm cine sînt. Știm cîte parale le face pielea. Știm cît sînge au încă pe mîini. Știm și al cui este acel sînge. Nu am uitat crimele și asasinatele fasciștilor. Știm și cui slujesc acei trădători de patrie. Dar eu nu mă voi teme ca în fața dumneavoastră și în fața oaspeților iubiți, veniți din străinătate și unii dintre ei veniți în mijlocul nostru chiar din țările imperialiste să vă fac o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cultivării sistematice a urii, pentru care "lupta de clasă" și "dictatura proletariatului" simbolizau esența progresului istoric. Importată din URSS, ideologia comunistă a justificat atacul împotriva societății civile, a pluralismului politic și economic, nimicirea partidelor democratice, distrugerea pieței libere, exterminarea prin asasinat, deportări, muncă forțată, întemnițare a sute de mii de oameni. În spatele măștii "umanismului socialist" s-a ascuns cel mai profund dispreț pentru om ca individ". Întemeiat pe documentația acumulată și probele administrate, ce argumentează natura antipatriotică a totalitarismului comunist, Traian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
forțată a Regelui Mihai, impunerea "dictaturii proletariatului", în folosul unui sistem politic despotic, condus de casta profitoare (nomenklatura) centrată pe conducătorul suprem; în numele luptei de clasă, "cei mai de seamă reprezentanți ai elitelor din România au fost eliminați fie prin asasinat, fie prin deportare, întemnițare, muncă forțată sau marginalizare. Ca urmare a politicii regimului comunist, au fost deținute în închisori și lagăre, deportate sau strămutate sute de mii de persoane. Cifrele propuse de cercetători, luate în considerare de Comisie, se situează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
momentul în care am deschis vizeta de la ușa camerei respective, a celulei, se auzeau numai zgomote, bufnituri care proveneau probabil de la lovituri de pumni și de picioare". Fiul disidentului, ing. Andrei Ursu, cheamă în instanță pe cei care au ordonat asasinatul politic asupra părintelui său. Nici în prezent nu s-a dat o soluție în proces. În cazul Ursu, cum spune Lucia Hossu Longin, justiția este legată la ochi nu pentru a fi nepărtinitoare, ci pentru a nu-i vedea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avea să rămînă chiar fără urmări. Baronii lui Gh. Gheorghiu-Dej, care se războiau pentru putere, au aruncat vina unii pe alții; într-un sistem politic totalitar, numai luptele intestine mai puteau scoate la lumină frînturi de adevăr. Cei ce orchestraseră asasinatele la procesul ce a urmat s-a vorbit doar despre 63 de morți au fost acuzați nu de omor calificat, nu de crimă împotriva umanității, ci de neglijență în serviciu. Neglijenții, 21 de ofițeri și 14 brigadieri, judecați și condamnați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui, când va ajunge să scuipe sânge. Un an mai târziu, un comando legionar îl execută pe Armand Călinescu, iar iubita sa, interpreta Maria Tănase, scapă ca prin minune de mâinile ucigașilor. Aproape fiecare zi aduce cu ea un nou asasinat, o crimă și mai plină de cruzime, vești îngrozitoare apoi din toată lumea, care e pe cale să explodeze. Un sentiment de nesi- guranță îi cuprinde pe toți oamenii, care nu știu cine va mai prinde o nouă zi. Frica și teroarea, ca niște
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
omul nou” pe care-l visau comuniștii - caricaturizând o utopie veche a unor visători sociali italieni, francezi sau ruși! - nu a „apărut” pe meleagurile noastre și niciunde, răul cel mare pe care l-a făcut dictatura ceaușistă a fost nu „asasinatul și teroarea polițienească” În primul rând, atribute ale antecesorului său, mai degrabă, Dej, ci... un amestec uluitor de grav și de amplu al tuturor straturilor sociale, rezultând, ca pe vremea trecutelor năvăliri barbare, o completă și profundă destructurare a orașelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
român exilat important nu o făcuse, avînd un editor, locuință și familia În Occident! Dar... dacă nu pot răspunde foarte bine la cauzele acestui ultim „impuls”, al Întoarcerii mele În martie ’90, la originile „celuilalt”, cel cu care mi-am „asasinat cariera socială și politică” În ’71, cum au spus unii, am putut, În timp, nu numai să aduc unele explicații și argumente „pozitive”, dar chiar să-„l” Înțeleg, În sensul explicitat mai sus. Atât este de adevărat că existența noastră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
astfel încât era mult mai ancorat în ficțiune și mai puțin un roman-à-clef decât majoritatea romanelor de debut), iar pasajele senzaționale (secvența sufocării, violul unei copile de doisprezece ani de o bandă întreagă, cadavrul lăsat să se descompună într-o alee, asasinatul din cinematograful drive-in) erau copiate după zvonurile lugubre care circulau de gașca din care făcusem parte în LA și nu provenea din experiențe nemijlocite. Însă presa a devenit extrem de preocupată de conținutul „șocant“ al cărții și în special de stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înjunghiat de mai multe ori în regiunea superioară a corpului, apoi i s-a retezat beregata... - Iisuse Hristoase. - Nu. Nu era vorba de jaf. Domnul Rabin n-avea nici un dușman, cel puțin asta e concluzia noastră. E vorba de un asasinat la întâmplare. Era - credem noi - la ora nepotrivită în locul nepotrivit. Pauză. Însă e ceva straniu la această crimă, în afara violenței atacului și a aparentei lipse de motiv. Kimball făcu altă pauză. Câinele pe care-l scosese la plimbare a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta, Patrick Bateman era un notoriu narator necreditabil, iar dacă citeai, cartea ajungeai să te îndoiești de faptul că aceste crime au avut loc cu adevărat. Existau indicii serioase că ele se petrecuseră doar în mintea lui Bateman. Tortura și asasinatele erau în realitate fantasme alimentate de furia și turbarea lui față de modul în care viața americană era structurată și cum asta - indiferent de mărimea averii lui - îl paraliza. Fantasmele constituiau o formă de evadare. Asta era teza cărții. Era despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
idee chiar atât de ridicolă nu se evaporase niciodată; mă obsedase posibilitatea ca această carte să cadă în mâinile cui nu trebuia și ceea ce s-ar fi putut întâmpla atunci. Cine putea ști ce-ar fi putut declanșa? Iar după asasinatele din Toronto nu mă mai obseda - era ceva real, cartea exista și mă tortura. Dar asta se întâmplase acum zece ani, trecuse un întreg deceniu fără să se mai întâmple ceva asemănător. Cartea mă făcuse bogat și faimos, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Midland Sheriff - că cel care comite aceste crime se inspiră din carte, copiindu-le exact. - Ia stați puțin. Am înghițit din nou. Vreți să spuneți că Patrick Bateman e viu și omoară oameni în districtul Midland? - Nu, imită la perfecție asasinatele din carte. În ordine. Nu la întâmplare. De fapt e foarte grijuliu și bine organizat, adică a mers într-atât de departe, încât le-a localizat pe acele persoane - victimele - cu nume similare și cu ocupații similare, dacă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mine. E o glumă, nu? - Nu mai e o simplă ipoteză, domnule Ellis, e tot ce spuse Kimball, ca și cum ar fi avertizat pe cineva. - Aveți vreun indiciu? Kimball oftă iarăși. - Cel mai mare obstacol în investigația noastră e că scena asasinatelor - în pofida planificării formidabile la care s-a dedat asasinul în fiecare dintre cazuri - este, cum să spun - și de data asta dădu din umeri a neputință - imaculată. - Cum adică? Ce vreți să spuneți, imaculată? - Păi legiștii sunt blocați. Kimball își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Paul, sângele care țâșnește și sunetele șuierătoare pe care le produce craniul crăpându-se. Lucrul care mă speria cel mai tare: dar dacă nu exista pic de furie în tipul ăsta care bântuia prin districtul Midland? Dacă își planifica asasinatele cu cea mai mare seninătate și le executa metodic, nivelul lui emoțional fiind similar cu cel trăit atunci când împingi un coș cu rotile într-un supermarket în timp ce tai lucruri de pe listă? Nu exista nici o rațiune pentru comiterea acestor crime, în afara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dacă vroia să continue. Și cred că asta a schimbat direcția în care merge ancheta noastră, ipotezele despre care v-am vorbit sâmbătă. - Ce s-a întâmplat? am întrebat: Kimball mă privi fără să clipească. - A avut loc un alt asasinat. Am reținut asta, dând din cap, forțându-mă să întreb: - Cine...a fost? - Nu știm cine. - Nu...înțeleg. - Nu erau decât fragmente umane. Își descleștă mâinile, arătându-mi palmele. Ochii mei au fost atrași de unghiile lui Kimball. Și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fragmente umane. Își descleștă mâinile, arătându-mi palmele. Ochii mei au fost atrași de unghiile lui Kimball. Și le rodea. O femeie. Continuă să ofteze. Am fost ocupat toată ziua cu asta și n-am vrut să vă agasez pentru că asasinatul deviază de la teoria anterioară. - Adică... - Nu există în carte, zise el. Crimele pe care le anchetam în districtul Midland începând de vara trecută erau în ultimă instanță - credeam noi - legate de carte, ei bine, nu e...asta. Privi peste umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
propriu. Comunicându-i lui Kimball ideile mele despre Clayton nu mai însemna nimic. Nu mai conta acum. Se părea că fusesem deja abandonat de Kimball. Era evident în expresia lui că nu mai avea încredere în intriga povestirii. Scena crimei - asasinatul care a spulberat modelul - de la Orsic Motel, chiar la ieșirea de pe autostradă în Stoneboat era demențial de complicat elaborată. Se găsiseră funii și fragmente umane postate în fața oglinzilor; capul și mâinile lipseau, pereții mânjiți cu sânge; existau urme care indicau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
funiile, lampa de gaz - erau detalii identice cu omorul de la Orsic Motel într-o localitate numită Stoneboat, conform detaliilor împărtășite de Donald Kimball. Răsfoind aceste pagini, am realizat, chiar înainte de a ajunge la următorul capitol, că era intitulat „Paul Owen.“ Asasinatul care urma după cel al Ameliei Light era cel al lui Paul Owen. Donald Kimball se înșelase. Cineva imita cartea. Iar individual pe numele de Paul Owen, din Clear Lake, va fi următoarea victimă. Primul gând a fost să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]