1,947 matches
-
aș spune provocatoare : „Labirint înseamnă Ordine” (1). Cu această afirmație se deschide un număr al remarcabilei reviste internaționale de arhitectură Daidalos, număr dedicat în întregime patronului său onomastic și, bineînțeles, Labirintului. Nu știu dacă Norbert Miller - cel căruia îi aparține aserțiunea - a aruncat astfel mănușa, sau doar i-a căzut din mână. Ceea ce știu este că o astfel de afirmație apodictică este în măsură să devină un oportun prilej pentru o polemică. Sunt tentat să parafrazez în răspăr : „Labirint înseamnă Haos
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
teoretic, și interese de gen practice, care se referă la anumite nevoi specifice1. Așadar, vorbim de femei ca fiind un grup social distinct, cu interese specifice și care are nevoie de reprezentarea acestor interese. Întrebarea care derivă logic din această aserțiune este cine reprezintă mai bine aceste interese? Cine poate acționa astfel încât aceste interese să fie transpuse în politici publice? Contează dacă cei care au puterea de a acționa pentru elaborarea unor politici consecvente intereselor de gen sunt bărbați sau femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
cu înțelesul dat de Bochenski (1992), și anume acela de relație ce conține trei elemente: a. Posesorul autorității (P), b. Subiectul autorității (S) și c. Domeniul de autoritate (D) (Bochenski 1992, pp. 21-22). Relația de autoritate se stabilește numai dacă aserțiunile lui (P) în legătură cu domeniul (D) sunt considerate adevărate/valide de către (S). P S D Figura nr. 1 Cu alte cuvinte, relația de autoritate nu poate fi impusă, ea fiind rezultatul interacțiunii dintre Posesor și Subiect, constând în semnificația dată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
P) în legătură cu domeniul (D) sunt considerate adevărate/valide de către (S). P S D Figura nr. 1 Cu alte cuvinte, relația de autoritate nu poate fi impusă, ea fiind rezultatul interacțiunii dintre Posesor și Subiect, constând în semnificația dată de (S) aserțiunilor făcute de (P); odată ce aserțiunile în legătură cu domeniul (D) încetează să mai fie considerate valide (adevărate) de către (S), atunci autoritatea lui (P) încetează/dispare. Bochenski consideră că autoritatea are următoarele proprietăți: Este ireflexivă: „nimeni nu este, în nici un domeniu, o autoritate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
considerate adevărate/valide de către (S). P S D Figura nr. 1 Cu alte cuvinte, relația de autoritate nu poate fi impusă, ea fiind rezultatul interacțiunii dintre Posesor și Subiect, constând în semnificația dată de (S) aserțiunilor făcute de (P); odată ce aserțiunile în legătură cu domeniul (D) încetează să mai fie considerate valide (adevărate) de către (S), atunci autoritatea lui (P) încetează/dispare. Bochenski consideră că autoritatea are următoarele proprietăți: Este ireflexivă: „nimeni nu este, în nici un domeniu, o autoritate pentru el însuși” (Bochenski, 1992
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
oficiale; Autoritatea epistemică este autoritatea specialiștilor (în limba greacă, episteme înseamnă știință, cunoștințe), a profesioniștilor, autoritatea științei (Bochenski, 1992, pp. 52-53). Este autoritatea persoanei ale cărei afirmații în legătură cu un anumit domeniu sunt considerate corecte. Ea trebuie obținută și menținută prin aserțiuni corecte (decizii corecte, soluții, cunoștințe exprimate, date, informații etc.; Pornind de la acest lucru, un manager, purtător al autorității (P) deține autoritatea deontică (D) asupra unui subordonat (S) (deoarece regulamentele sunt „acceptate” de subordonat), dar pentru a obține autoritatea epistemică (E
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
date, informații etc.; Pornind de la acest lucru, un manager, purtător al autorității (P) deține autoritatea deontică (D) asupra unui subordonat (S) (deoarece regulamentele sunt „acceptate” de subordonat), dar pentru a obține autoritatea epistemică (E), el trebuie să fie corect în aserțiunile sale cu privire la un domeniu sau altul. Un bun manager nu va fi învestit cu încredere și urmat de către subordonați doar datorită poziției sale; el trebuie să devină credibil ca „manager”, dar și ca „bun specialist”, ca persoană care cunoaște domeniul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sale; el trebuie să devină credibil ca „manager”, dar și ca „bun specialist”, ca persoană care cunoaște domeniul, care știe ce spune despre domeniul de activitate. Aici este zona în care noțiunile de autoritate și decizie se întâlnesc pentru că validarea aserțiunilor managerului, deci menținerea sau construcția relației de autoritate este realizată prin decizii dovedite ulterior a fi corecte. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Un manager este cu atât mai bun cu cât deține și autoritatea deontică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ales și implementat; un evaluator al deciziei (care poate fi unul formal, intern sau extern sau un evaluator informal). Se observă similaritatea cu relația de autoritate: decidentul este de fapt purtătorul autorității; problema este domeniul de autoritate (competență); soluția este aserțiunea purtătorului autorității, iar evaluatorul este subiectul autorității. Validarea aserțiunilor managerului, deci a soluției problemei este realizată prin evaluarea deciziei ca fiind corectă și astfel se menține autoritatea. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
fi unul formal, intern sau extern sau un evaluator informal). Se observă similaritatea cu relația de autoritate: decidentul este de fapt purtătorul autorității; problema este domeniul de autoritate (competență); soluția este aserțiunea purtătorului autorității, iar evaluatorul este subiectul autorității. Validarea aserțiunilor managerului, deci a soluției problemei este realizată prin evaluarea deciziei ca fiind corectă și astfel se menține autoritatea. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Se poate spune că există mai multe tipuri de aserțiuni: aserțiuni de tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
subiectul autorității. Validarea aserțiunilor managerului, deci a soluției problemei este realizată prin evaluarea deciziei ca fiind corectă și astfel se menține autoritatea. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Se poate spune că există mai multe tipuri de aserțiuni: aserțiuni de tip descriptiv, referitoare la fapte/realități trecute sau prezente („pământul este rotund”). aserțiuni de tip predictiv care se referă la fapte sau acțiuni viitoare („vom face 400 de km de autostradă în 2006”, „va fi un cutremur în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
autorității. Validarea aserțiunilor managerului, deci a soluției problemei este realizată prin evaluarea deciziei ca fiind corectă și astfel se menține autoritatea. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Se poate spune că există mai multe tipuri de aserțiuni: aserțiuni de tip descriptiv, referitoare la fapte/realități trecute sau prezente („pământul este rotund”). aserțiuni de tip predictiv care se referă la fapte sau acțiuni viitoare („vom face 400 de km de autostradă în 2006”, „va fi un cutremur în 2007
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
fiind corectă și astfel se menține autoritatea. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Se poate spune că există mai multe tipuri de aserțiuni: aserțiuni de tip descriptiv, referitoare la fapte/realități trecute sau prezente („pământul este rotund”). aserțiuni de tip predictiv care se referă la fapte sau acțiuni viitoare („vom face 400 de km de autostradă în 2006”, „va fi un cutremur în 2007”, „veți trăi bine!”). Diferența între cele două este evidentă, persoanele care nu iau decizii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
km de autostradă în 2006”, „va fi un cutremur în 2007”, „veți trăi bine!”). Diferența între cele două este evidentă, persoanele care nu iau decizii (pentru că nu sunt obligate să o facă) doar descriu situații trecute sau prezente, deci fac aserțiuni de tip descriptiv (care nu sunt mincinoase sau aberante) și își conservă autoritatea. Managerii trebuie să ia decizii, să facă aserțiuni de tip predictiv. De aceea, autoritatea managerilor depinde în mare măsură de corectitudinea predicțiilor (deci de justețea deciziilor lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
care nu iau decizii (pentru că nu sunt obligate să o facă) doar descriu situații trecute sau prezente, deci fac aserțiuni de tip descriptiv (care nu sunt mincinoase sau aberante) și își conservă autoritatea. Managerii trebuie să ia decizii, să facă aserțiuni de tip predictiv. De aceea, autoritatea managerilor depinde în mare măsură de corectitudinea predicțiilor (deci de justețea deciziilor lor). Este cauza pentru care la început guvernările au credibilitate care în timp „se erodează”; de aceea imaginea publică cosmetizată ține până când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
jumătate de an în urmă. Discrepanța dintre declarațiile de tip predictiv și realitate erodează rapid autoritatea. Comparațiile dintre prim-miniștri și președinți în România ne arată că primii, obligați prin natura funcției să ia decizii acționale și să facă afirmații/aserțiuni de tip predictiv în măsură mai mare decât președinții, și-au erodat mult mai rapid autoritatea și, implicit, au pierdut susținerea publicului. Oricum, în timp, probabilitatea de a „greși”, de a face predicții nevalidate, crește, așa că autoritatea se diluează oricum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încîlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? Nu am o imagine completă asupra poeziei române (actuale), ca un critic de profesie, însă, din experiența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Baudelaire ar fi spus că poetul își face un titlu de glorie din a nu fi înțeles. Se referea, probabil, la tipologia poetului facil, prea facil ca să fie individualizat, prea popular ca să nu dea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? Probabil vorbești de poetul Ștefan Baștovoi, a cărui poezie am urmărit-o cu interes și despre cărțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
măgulitoare și anume aceea de lăutărism, care s-ar caracteriza prin "reușita de a spune lucrurile oarecum "după urechi"" iar omul de cultură român e slăbit de "deschiderea sa către mai multe lucruri deodată". Cum ar putea contrazice Gheorghe Grigurcu aserțiunile lui Noica? Idealul lui Noica era eruditul, nu artistul. Devenise legendar îndemnul pe care-l adresa tinerilor intelectualicește dotați, inclusiv literaților, pe care voia să-i "antreneze", de-a învăța neapărat greaca veche. Sfat pe care-l dădea stăruitor, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? E o tristețe să nu fii înțeles de cititori, mă refer la cititorii de talent, nu la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
azi) și gnosticism se reflectă în opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În Evanghelia Mariei, Petru are un complice, pe apostolul Andrei, care, la capătul revelației Mariei, mărturisește că nu crede o iotă din spusele acesteia. Petru, „politicos”, reia aserțiunea fratelui său: „Oare șDomnulț să fi vorbit în taină unei femei fără ca noi să știm nimic?” Conflictul dintre Petru și Andrei, pe de o parte, și Maria Magdalena, pe de altă parte, este curmat de intervenția fermă, de adevărat gentleman
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru toți cei care vor să fie discipoli ai lui Isus. El este singurul apostol care în mod real Îl înțelege pe Isus”. Traducerea, în parte, dar mai ales studiile incluse în volum (cu precădere studiul lui Bart Ehrman) justifică aserțiunile de pe copertă. Vulgata, montată de savanți, nu de ziariști de scandal, pare bine fondată: Evanghelia lui Iuda răstoarnă rolurile în mod radical, protagonistul apărând într-o lumină mai mult decât favorabilă. Departe de a fi trădătorul cunoscut de tradiție, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un mister. Nu avea răspuns. Întreaga explicație. Acesta e pentru ce-ul, de ce-ul. Vezi? A, dovada ultimă, transcendentă, fără de replică. Considerăm acestea, omule, ca fiind În sine evidente 1. Și totuși asemenea elongații sensibile avea și furnicarul, necomplicate de aserțiuni de putere, chiar și asupra furnicilor. Dar fă Natura Dumnezeul tău, Înalță nivelul stării de creatură și poți conta pe rezultate scârboase. Poate că poți conta pe rezultate scârboase În orice circumstanțe. Sammler știa multe despre asemenea stare de creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste bord pe majoritatea. Dar iată-l pe Walter Bruch, care venise În camera lui pentru că simțea că poate vorbi cu el. Și probabil că Walter, când se va opri din plâns, va fi deranjat de referința la Kraft-Ebbing, de aserțiunea că deviația lui nu era atât de neobișnuită. Nimic nu pare să doară atât ca a fi răvășit de un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]