3,212 matches
-
parcă toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În roșul viu al unui zid de cărămidă precum și În pulsația vieții și circulației de pe stradă. Pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acolo, o femeie atrăgătoare, cam de douăzeci și doi de ani sau douăzeci și trei, după vârsta pe care ar fi avut-o pe Pământ. În spatele ei, se zărea o stradă - presupunea că este o stradă, pentru că se vedea un asfalt cenușiu, larg cam de patru sute de picioare care se întindea pe o distanță de câteva mile, pierzându-se în dreptul unui oraș de forme solide, galben-maronii: clădiri, presupuse el. De fiecare parte a acelei străzi drepte se aflau copaci. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
colorate. Pe căldură Geoană îi interzice lui Iliescu să folosească cuvântul pol și se năpustește asupra puterii stârnind, cel mult, un căscat de plictiseală. Din cauza căldurii se petrec îmbrânceli istorice între UDMR și PRM. În vreme ce ambulanțele culeg victimele prăbușite pe asfaltul fierbinte, politicienii din PNL, PSD, PC și PRM pun de-o trădare a parteneriatelor strategice ale președintelui Traian Băsescu cu SUA și Anglia. Într-un cuvânt, politica sub regim canicular dobândește în România incoerența poveștilor vecinului meu de pe Aron Pumnul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și-i lăsa brusc cînd ajungeam în vîrf. Mai tîrziu se ridica și ne aducea micul dejun cu ceai, pîine prăjită și ouă. Era o casă de raport, cu o stradă îngustă și aglomerată în față și o curte cu asfaltul crăpat în spate. Dincolo de curte era digul unui canal, și în zilele însorite mama mă trăgea de curelele legate de hamul din jurul pieptului meu și ne cuibăream în iarba înaltă de lîngă poteca acoperită cu mușchi a edecului. Canalul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un crepuscul amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o grădiniță alpină. Cînd Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acum se îmbrăcă atent, se uită cu tristețe la domnul Clark îcare fuma din nou), și-și luă rămas-bun de la pastor. în holul de la intrare chemă un taxi, apoi se înghesui pe bancheta din spate, alinat de sfîrîitul roților pe asfaltul ud; cel puțin vremea se stricase în cele din urmă. Se dădu jos la școala de artă și urcă încet spre clădirea denumită „muzeu“, unde mai mulți studenți stăteau și scriau la mese. Completă formularul de înscriere în ultimul an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe ele, așa că se tîrîră printre ele, la început oprindu-se să-și golească încălțămintea de nisip, dar, curînd, de oboseală, trudindu-se să meargă înainte. Li se păru că trecuseră multe ore pînă cînd puseră, în sfîrșit, piciorul pe asfalt. Se așezară și traseră o dușcă de coniac înainte de a-și scutura pentru ultima dată pantofii, apoi se luară de mînă peste linia galbenă și-și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se așeză pe drum. El ar fi preferat nisipul de la marginea drumului, dar era prea ostenit să spună asta. Se întinse lîngă ea. Ea îl mîngîie pe păr și aproape că adormi, cînd simți ceva ciudat și se ridică. — Rima! Asfaltul e crăpat! E acoperit cu mușchi!“ — îmi ziceam eu că e mai confortabil ca de obicei. El se uită neliniștit în jur, și prin ceață văzu ceva care-l scoase din starea de oboseală. O creatură întunecată, cocoșată și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care nu întârzia să-și manifeste completa satisfacție în el însuși. O mașină trecu în viteză pe stradă, scutindu-l de orice comentariu. Fu urmată aproape imediat de alte patru. Noaptea fu înecată brusc în zgomotul șuierător al pneurilor pe asfalt. Sunetul nu întârzie să se stingă, dar nu complet, persistând perceptibile ecouri îndepărtate, care probabil nu încetaseră niciodată, dar care acum, odată cu atenția stârnită, deveniseră reperabile. Vocea fetei îi curmă din nou meditația. Avea o voce plăcută, dar în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
piață, am intrat într-un birt, am mâncat ceva lângă tejghea, în picioare, Dragoș ne privea zâmbitor, îmi trecuse supărarea, îmi venea să și râd. Când am ieșit din birtul acela, ploaia se potolise, felinarele își aruncau luminile cețoase peste asfalt și a trecut Maria, pe care, înainte de plecarea în mlaștini, o vizitam uneori. „Gellu !“, s-a minunat ea, „unde ai dispărut atâta vreme ?“. „Am fost la țară“, i-am spus, „am dus-o bine acolo“. „Ai slăbit“, mi-a spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
arhicunoscute, vedeam ca prin ceață oameni cu fețe albe sau verzi, erau niște case, cineva striga de la o fereastră deschisă : „Ioanaaa !“, o femeie scăpase din mână la trecerea mea câteva monezi, le auzeam sunând, se aplecase să le culeagă de pe asfalt, mă duceam să cumpăr sugativă galbenă sau ce voiam eu. Apoi, fără nici un motiv, m-am abătut din drum; începuse să picure, se scutura un nor, în stânga mea se afla strada Palade, o stradă mică și liniștită, deasupra ei cerul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
necesar, voiam să mă echilibrez; ca de obicei, în dimineața aceea se petrecuseră prea multe, Zenobia plecase și mă lăsase singur acasă, iar eu călcasem pe trepte prea fierbinți, simțeam nevoia să-mi răcoresc tălpile, să le așez pe un asfalt obișnuit. Plângeam, aiurea, ca să mă destind, cu fruntea rezemată de zidul unei case, pe strada Romană. Era vizibil că-mi pierdeam vremea de pomană : în afara bătrânelului aceluia milos nu s-a mai oprit nimeni să mă întrebe ce am; de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pâine o zi. 5. Era un cer senin, nu se mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o decrispare generală, un fel de pașnică bunăvoință. I-am cerut voie portarului să mă uit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
atins. Și-a pierdut echilibrul. Nu vă uitați la el ? E ditamai vlăjganul...“ De fapt, aș fi putut foarte ușor să mă ridic, să-i salut cu toată stima și s-o întind spre casă, dar era bine acolo, pe asfalt, cu ochii închiși. Jucam un joc plăcut : între imaginarul imaginat și imaginarul trăit mă încerca nostalgia unui paradis posibil. Îl regăseam în două ipostaze, pierdute amândouă în cețurile nu prea depărtate ale copilăriei. (Vorbesc despre o stare, și nu despre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care nu întârzia să-și manifeste completa satisfacție în el însuși. O mașină trecu în viteză pe stradă, scutindu-l de orice comentariu. Fu urmată aproape imediat de alte patru. Noaptea fu înecată brusc în zgomotul șuierător al pneurilor pe asfalt. Sunetul nu întârzie să se stingă, dar nu complet, persistând perceptibile ecouri îndepărtate, care probabil nu încetaseră niciodată, dar care acum, odată cu atenția stârnită, deveniseră reperabile. Vocea fetei îi curmă din nou meditația. Avea o voce plăcută, dar în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fie ucisă sub o ploaie de pietre. „Doamne, care m-ai îndurat pentru tot ce-am făcut, chiar nu ți-am greșit într-atât, sunt femeie, sunt slabă și am avut frică pentru fiecare pas strâmb!“ Căzu în genunchi pe asfalt, că picioarele o lăsaseră înainte să ajungă în groapa peste care aveau să arunce lopețile de pământ. „Doamne, Dumnezeule!“, mai zise în gând și apoi cu voce: — Fiul meu e aici? reuși să îngaime către un ajutor al celor care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de aceste locuri condamnate, apăsau greu asupra moralului concetățenilor noștri și se adăugau la zăpăceala și suferința tuturor. Incidentele și conflictele cu administrația s-au înmulțit. ÎNTRE TIMP, PE LA SFÂRȘITUL LUI NOIEMBRIE, DIMINEȚILE AU DEVENIT FOARTE RECI. PLOI TORENȚIALE SPĂLASERĂ ASFALTUL CU REVĂRSĂRI DE APE, CURĂȚASERĂ CERUL ȘI ÎL LĂSASERĂ LIMPEZIT DE NORI, DEASUPRA STRĂZILOR LUCIOASE. UN SOARE LIPSIT DE PUTERE RĂSPÂNDEA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ DEASUPRA ORAȘULUI O LUMINĂ SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU CĂLDUȚ. ACESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prelungea dincolo de obloane, de bucuria care umplea străzile puțin mai încolo. Izbăvirea care se apropia avea un chip care amesteca râsul cu lacrimile. ÎNTR-UN MOMENT ÎN CARE RUMOAREA A DEVENIT MAI PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O FORMĂ ALERGA SPRINTENĂ. ERA O PISICĂ, PRIMA CARE A FOST VĂZUTĂ IAR, DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ ACUM. EA A RĂMAS O CLIPĂ NEMIȘCATĂ ÎN MIJLOCUL ȘOSELEI, A ȘOVĂIT, ȘI-A LINS LABA, A TRECUT-O IUTE PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
RIEUX ÎȘI PRIVEA FIUL DIN VREME ÎN VREME. CÂND SURPRINDEA UNA DIN ACESTE PRIVIRI, LE ZÂMBEA. ÎN STRADĂ, ZGOMOTELE FAMILIARE ALE NOPȚII SE SCHIMBASERĂ RÂND PE RÂND. CU TOATE CĂ NU SE DĂDUSE ÎNCĂ AUTORIZAȚIA, MULTE MAȘINI CIRCULAU DIN NOU. ÎNGHIȚEAU REPEDE ASFALTUL, DISPĂREAU ȘI APOI REAPĂREAU. GLASURI, CHEMĂRI, DIN NOU TĂCEREA, PASUL UNUI CAL, DOUĂ TRAMVAIE SCÂRȚÂIND LA O CURBĂ, FOȘNETE NESIGURE ȘI IARĂȘI RESPIRAȚIA NOPȚII. ― Bernard! ― Da. ― Nu ești obosit ? ― Nu. El știa ce gândea mama lui și că în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bucuria ce am făcut celor ce au primit acest frumos dar. Mai mult încă, în fața casei mele, prin poziția ei specială, cu umbră în orele după-amiezii, un numeros grup de copii școlari care circulă, aleargă, se zbenguie, se plimbă pe asfalt cu rotilele, într-un cuvânt se manifestă dezinvolt, am o atmosferă similară aproape cu cea școlară și pentru că îmi mai rămăsese un mic covor de lăcrămioare necules, am invitat un grup de copii care au cules câte 51 de fire
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prin lanurile care aparțineau chibuțului până când puteau să-și vadă ținta. Imediat ce se vor asigura că nu e nimeni prin preajmă, se vor mișca repede și vor ieși. Ziad vedea luminile din zonă. În curând lanul va fi înlocuit de asfaltul parcării pentru vizitatori și al drumurilor de serviciu. Va fi și el luminat. Asta va fi zona cea mai periculoasă. După cum se aștepta, văzu în curând indicatorul în engleză și ebraică ce le ura bun venit oaspeților la „Kibbutz Hephziba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în locul mulțimilor masive de turiști și cumpărători, zări doar un băiat care împingea un cărucior, sărind din când în când pe micul cauciuc pe care îl ținea legat cu un lanț la spate și care, când intra în contact cu asfaltul, funcționa ca o frână improvizată. Se uită la numele magazinelor, vizibile acum datorită lipsei oamenilor. Și-l imagină pe Guttman cel bătrân plimbându-se pe aici, vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dinspre fluviu. Aici orașul a crescut la întâmplare, în urmă cu un veac sau cam așa ceva și astăzi abia dacă are un aspect urban. Străzile orașului, pe măsură ce traversează St. Charles Avenue și ajung în acest loc, se schimbă gradat de la asfalt la pietriș. E o mică așezare rurală care are chiar și câteva hambare; un sat pierdut, microcosmic, în mijlocul orașului. Prăvălia lui Mattie Ramble arăta ca toate clădirile din cvartalul în care se afla: scundă, nezugrăvită și imperfect verticală. Era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
uși trântite. — Cei din parohia Sf. Odo îs toți în păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și cimentului fără nici un copac și pe acoperișurile de ardezie roșie. Vara-i și mai rău. Toată lumea-i afară pe stradă pân’ pe la zece-unșpe. — Mie-mi spui, scumpo! spuse doamna Reilly, șchiopătând în mod dramatic între cei doi prieteni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]