8,316 matches
-
este adevărat! Te rog mult să mă crezi! Toată lumea te iubește, iar mamă și soră ca ale dumitale nu am întâlnit în viața mea. Te asigur! - Da..., mama, Iulia... Da... Sunt deosebite. Știu. Eugen ridică privirea și o văzu pe asistentă în partea cealaltă a patului pe care era Iustin întins. Făcea semne disperate încă de când l-a auzit pe bolnav că dorește să vorbească ceva numai cu medicul, dar Eugen nu observase când se deplasase acolo. Acum a înțeles-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Eugen îl așezase cu mare grijă într-o poziție comodă, așa cum știa el că bolnavul poate respira ușor. A dat pătura la o parte, lăsând doar cearceaful peste trupul bolnavului, având grijă să-i lase mâinile libere. Tocmai atunci intră asistenta Carmen Bădescu cu o tavă pe care se aflau o cană cu apă și două pahare, pe braț purtând un prosop. Se uită întrebătoare la medic și așteptă, în timp ce-l privea pe Iustin cu simpatie. - Mulțumesc mult, Carmen! Poți merge
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
târziu aș dori ceva de acasă, de la mama... Aici mi-ați dat numai cu glucoză și ce ați mai... - Nicio problemă! Se rezolvă toate. Important este să comunicăm, îl liniști Eugen, zâmbindu-i cu înțeles și lui, dar în special asistentei, care încuviință din priviri, înțelegând dorința doctorului. Ești liberă, Carmen și... nu uita, te rog! - Da, domnule doctor! Stați liniștit, promise ea, înclinându-se ușor în semn de respect, după care ieși la fel de neauzită precum intrase. - Ei bine, putem discuta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
înghețată. În zăpadă era glisiera metalică. - A, da! Am auzit un zgomot metalic... Da, de la impactul cu ea... Dar ce importanță mai are? Am murit cu ea în gând..., șopti Iustin aproape neauzit și adormi. Eugen acționă butonul soneriei și asistenta își făcu apariția aproape imediat. Prin semne și cuvinte șoptite i-a dat instrucțiuni și a ieșit afară să inspire aer proaspăt. Simțea o nevoie acută să se învioreze. Nu avea spațiul necesar și nici timp să-și facă exercițiile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
unde sunt animale, animalele în sine îți vor plăcea, sunt sigură. Mai ales vițeii care sunt o frumusețe. - Desigur și cum toți s-au născut cu ajutorul tău... - Nu chiar toți. S-au mai născut și noaptea când m-a înlocuit asistenta mea. Acum s-au inversat rolurile. Dacă în Dobrogea eu eram tehniciana care ajuta șefa de fermă, acum am și eu o tehniciană, numai că aceasta nu are o facultate terminată cum eram eu, ci doar un liceu agricol. Nici
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
de ani, nemăritată și fără copii (mereu îmi spunea că, fiind bosconită, i-au fost legate cununiile - mai știi !? ..., o fi avut fata dreptate). Se săturase de statutul de „domnișoară” și dorința ei a fost mereu să fie o ... doamnă ! Asistentă medicală, a lucrat câțiva ani buni în Israel, la un azil de bătrâni cu stare, după care a revenit în țară, angajându-se la Spitalul Floreasca din București. După care - firește ! - a revenit în orașul ei natal, lucrând și acum
ŢIPĂTUL DE CUCUVEA DIN NOAPTEA DAMEI DE PICĂ NEAGRĂ (PARTEA A ZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352682_a_354011]
-
Text scris de Miruna Alexe CAP.1’Pacientă, mister, brioșe’ Zi de octombrie...O adiere de vânt a pătruns în sala de așteptare, răscolind mirosul puternic de fum de țigară ieftină, un fum emanat de asistentele mai bătrâne, fumătoare înrăite, dar care totuși nu neglijau banii doar pentru un pachet de țigări... Un fum care bruia acel aer încărcat cu miros de medicamente, un intrus care înghițea atmosfera spitalului, dar cu care te obișnuiai. Revenind la
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
închis într-o colivie imensă și care era condamnat pentru ceva ce nu putea șterge din trecutul lui pătat... După 6 ore, în care toată echipa s-a luptat să o țină în viață, mă simțeam absentă lângă acea targă. Asistentele făceau mai multă treabă ca mine! La final, toate piesele puzzle-ului au fost rearanjate; fata murise, eu picasem în genunchi, ca și cum mă îmbrățișa o umbră străină pentru mintea mea, dar foarte apropiată de inima mea... Mă acoperea ca o
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
Spears în perioada ei de glorie, iar Thomson cu Daniel Craig, faimosul agent 007. Nu-mi dau seama de ce fac aceste asocieri, dar realizez, paradoxal, că sunt mai mult decât inspirate. În urma lor vin două femei, care par să fie asistente medicale, și un bărbat cu un stetoscop atârnat de gât, probabil medic. Le ies în întâmpinare. Ne îmbrățișăm zgomotos. - Nu te mai vede omul cu anii! se entuziasmează Thomson, bătându-mă prietenește pe umăr. Îmi era dor să te văd
DRUMUL APELOR, 54 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352752_a_354081]
-
un stetoscop atârnat de gât, probabil medic. Le ies în întâmpinare. Ne îmbrățișăm zgomotos. - Nu te mai vede omul cu anii! se entuziasmează Thomson, bătându-mă prietenește pe umăr. Îmi era dor să te văd! Ingrid ia copilul din brațele asistentei și mi-l pune în brațe. - Acesta-i Pierre, îmi zice, mi se pare că nu v-ați cunoscut? Voquin se amuză pe socoteala mea. - Să știi că nu mușcă! Copilul, care nu are nicio lună, mă intimidează. E prima
DRUMUL APELOR, 54 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352752_a_354081]
-
se prelinge un flutur de stomac spre cireși copacii se opresc să mai înflorească ca să le audă frunza frunzind păsări se opresc să mai zboare ca să le vadă zborul zburând sângele li se deplasează spre roșu ca să nu doară albastru asistentele s-au oprit să oprească pe gard privirile stau cu buzunarele goale Referință Bibliografică: dragoste fără trup / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile
DRAGOSTE FĂRĂ TRUP de VASILE PIN în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353616_a_354945]
-
bucura de acel buchet și că el este cel care a salvat-o. Gloria luă buchetul din mâna fetei și căută un vas în care să-l pună. Cum nu găsi ceva ce putea fi folosit, ieși să roage o asistentă pentru un vas adecvat. Reveni în rezervă cu o vază din sticlă groasă, cu modele rombice pe pereți. O umplu cu apă și așeză buchetul pe măsuța din cameră. Nu se putu abține să nu mai miroasă pentru ultima dată
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului După efectuarea raportului de gardă al medicilor, asistenta Ofelia Bălan, în calitatea sa de asistentă-șefă, l-a însoțit pe doctorul Eugen Tomescu la vizită, întrecându-se pe sine în consemnarea indicațiilor date de acesta, precum și în urmărirea modului de îndeplinire de către întregul personal subordonat șefului de secție
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului După efectuarea raportului de gardă al medicilor, asistenta Ofelia Bălan, în calitatea sa de asistentă-șefă, l-a însoțit pe doctorul Eugen Tomescu la vizită, întrecându-se pe sine în consemnarea indicațiilor date de acesta, precum și în urmărirea modului de îndeplinire de către întregul personal subordonat șefului de secție. Era foarte mândră de ea și avusese
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
ea și avusese grijă să arate impecabil, ca întotdeauna, de altfel, părând a fi mai hotărâtă ca oricând să creeze o excelentă impresie. În salonul în care era internat Iustin, singurul dotat cu un singur pat, fusese numită o altă asistentă pentru a urmări evoluția stării generale a acestuia pe timpul vizitei și, dată fiind situația, Ofelia era hotărâtă să efectueze un ultim asalt puternic asupra medicului preferat. Ajunși aici, la finalul vizitei, i-a făcut semn asistentei să plece pentru a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
fusese numită o altă asistentă pentru a urmări evoluția stării generale a acestuia pe timpul vizitei și, dată fiind situația, Ofelia era hotărâtă să efectueze un ultim asalt puternic asupra medicului preferat. Ajunși aici, la finalul vizitei, i-a făcut semn asistentei să plece pentru a rămâne singură cu doctorul, să-i vorbească în voie, neauziți de restul personalului medical ori de bolnavi. - Cam astea sunt problemele... Am luat măsuri să se aplice întocmai toate tratamentele indicate, domnule doctor... Aveți puțin timp
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
prin alte secții, hotărât să facă toate demersurile necesare reevaluării stării de sănătate a lui Iustin cu alți specialiști. A avut satisfacția de a găsi uși deschise și totală înțelegere. Nu mică i-a fost uimirea să constate că impresia asistentei Lidia Combei a fost extrem de apropiată de adevăr. Intuiția ei, mai mult ori mai puțin bazată pe cuceririle științei în acest domeniu, a fost ca o revelație, dar acest fapt s-a dovedit în urma reexaminării tomografice realizate în prezența medicilor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
mă așteptam să se trezească și să vorbească, ceea ce se poate întâmpla în orice moment pe parcursul următoarelor 24 de ore... Hai să zic maxim 48 de ore... Aparatura nu minte! Am toate înregistrările, dacă doriți... Nu vă mai spun că asistenta Combei l-a observat atent pe timpul nopții și afirmă cu tărie că a văzut „schimbări de culoare pe fața pacientului”, după cum s-a exprimat, acesta dând semne, ori așa a intuit asistenta, că încearcă să vorbească. Este foarte posibil ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
înregistrările, dacă doriți... Nu vă mai spun că asistenta Combei l-a observat atent pe timpul nopții și afirmă cu tărie că a văzut „schimbări de culoare pe fața pacientului”, după cum s-a exprimat, acesta dând semne, ori așa a intuit asistenta, că încearcă să vorbească. Este foarte posibil ca el să audă și să înțeleagă tot ce se vorbește în apropierea sa, a mai adăugat doctorul, în timp ce înfățișa toate diagramele aduse pentru prezentare. Discuțiile nu s-au sfârșit aici. S-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
pentru sprijinul tacit pe care îl primea atunci când situațiile păreau să fie fără ieșire. Iustin dădea semne evidente de revenire, așa încât starea de încordare pe care o simțea se estompa din ce în ce mai mult. Între timp, Iuliana și mama ei, cu sprijinul asistentelor cărora Eugen le dăduse dispoziție să fie primite pentru o scurtă vizită la patul bolnavului, își terminaseră vizita. Ca măsură de precauție suplimentară, vizita s-a desfășurat în prezența asistentelor, pentru ca nu cumva reacția mamei să fie de o manieră
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
din ce în ce mai mult. Între timp, Iuliana și mama ei, cu sprijinul asistentelor cărora Eugen le dăduse dispoziție să fie primite pentru o scurtă vizită la patul bolnavului, își terminaseră vizita. Ca măsură de precauție suplimentară, vizita s-a desfășurat în prezența asistentelor, pentru ca nu cumva reacția mamei să fie de o manieră tulburătoare care să provoace pacientului o reacție ce i-ar putea periclita echilibrul nervos și așa destul de fragil. Înainte de a discuta anumite aspecte importante cu doctorul neurochirurg Cezar Nistorescu, Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
cu zâmbet profesional. - Cum este? Noutăți? - Nu, domnule doctor! Este bine. Și vizita a decurs foarte bine, cum v-am spus la telefon... - Mda... Odihnește-te puțin. Vreau să-l privesc și să-i vorbesc... - Cum doriți, domnule doctor! răspunse asistenta, privindu-l nedumerită. „Ce-o fi cu el? Să stea așa și să-l privească... De fapt, a mai făcut așa și cu alții... L-am mai văzut. Cine știe cum face el de intră în legătură cu bolnavii! Uf! Nu vede cât de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
brancardier, care-ndepărta zăpada de pe aleea de la intrare, fredona melodia „Mărie și Mărioară,/ Ochișori de căprioară...” au fost ultimile cuvinte pe care le-a mai auzit fata preotului Murărescu și, cu un ultim efort a reușit să mai spună unei asistente medicale: „Vreu lumină! Lăsați să intre Soarele...” și umbra veșniciei s-a lăsat peste chipul muscelencei noastre dragi, MARIOARA MURĂRESCU, care ne-a fost atâția ani oaspete iubit în casele noastre. --------------------------------------- (După 60 de zile de neuitare...!) Scriitor-compozitor, Marin VOICAN-GHIOROIU
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
prin geamul întredeschis, razele blânde ale soarelui îmi mângâiau fața. Am deschis ochii cu oarecare teamă... și de jur împrejurul meu erau așezate în vaze, flori de toate culorile, jucării, baloane. Am zâmbit amar... La un moment dat a intrat una dintre asistentele care a asistat la naștere. - Bună dimineața! Cum se simte tânăra și frumoasa mămică? - Bine, mulțumesc! răspund cu glas scăzut, lipsit de acea bucurie, emoție... - Părinții tăi așteaptă în hol. Ai vrea să-i vezi? Să vorbești cu ei? Sunt
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
că ați venit! Ați văzut băiatul? Cu cine seamănă? Această ultimă întrebare a căzut ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au întunecat la față și încercau cu greu să zâmbească printre lacrimile care stăteau gata să rupă zăgazuri... - Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile într-ale ei, gata să mi le rupă. - Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase în grabă
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]