2,475 matches
-
bicicletele. Dimineață am pornit spre baza Făgărașului spre Cârța, Cârțișoara. Eram derutat de ceață, aveam impresia că muntele era în dreapta, nu în stânga. Repet, în stânga se zărea doar albeața specifică depărtărilor la munte. La intrarea pe Transfăgărășan, erau pancarte care-i atenționau pe călători, anuțând închiderea drumului pe timp nefavorabil și iarna. Pe când pedalam de zor, începu să se contureze din ceață, masiv și impresionant, muntele. Efortul susținul la urcat ne obosea, dar nici unul nu recunoșteam. Am fi coborât de pe biciclete, dar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din 1971) am răspuns, pe bună dreptate că: nici cinci nu mi-ar da nimeni pe ea. Vezi nea Costică ?!. Meșterul susținea sus și tare că-i multă muncă, trebuie lemn de diverse esențe, însă chiar nevasta încerca să-l atenționeze că cerea prea mulți bani. Eu, neștiind nimic despre cât ar putea valora o căruță, dar fiindcă aflasem ceva de la celălat rotar, mi-am dat cu părerea: auzisem că un milion și opt sute ar fi destul. Ultimul preț al meșterului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o iarnă cumplită (cred că erau 20 grade în Suceava) și primitoare. Mai întâi fac cunoștință cu un motan serios, care nu prea avea chef de conversație și musafiri (cum îl chema?!), trece pe lângă mine, apoi pe lângă castronul cu mâncare, atenționându-mă că nu am voie, deh, e teritoriul lui. Angela mă îmbrățișează, cu același chip frumos și sensibil. Intrăm în sufragerie, intru în alte timpuri, cărțile așezate frumos, pianul deschis, miros de scorțișoară. "Îmi place muzica" zice. În copilărie ascultam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acțiunii. Deși Eugen Munteanu îi spusese lui Pătrășcanu că s-a înțeles cu directorul să înființeze regimul de izolare, pe 5 iulie acesta i-a chemat pe cei doi, pe Gheorghe Iftode, Dumitru Formagiu și Ion Maniu și i-a atenționat că, dacă nu se potolesc, îi va transfera disciplinar la Suceava. Pătrășcanu a ieșit la raportul directorului Danieliuc și al ofițerului politic Augustin Șleam pe 6 iunie 1950, probabil pentru a încerca să-și dea seama ce să facă. Singurul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Tot prin luna septembrie au avut loc diverse mutări stabilite de conducerea penitenciarului, care au repartizat în jur de doi agresori la câte șase, șapte deținuți în camerele 72, 73, 74, 75 și 76, iar directorul și Șleam i-au atenționat să aibă grijă cum acționează, în conformitate cu înțelegerile dintre ei. Cu toate că Munteanu le-a confirmat celorlalți că se convenise aplicarea bătăii, se pare că acest lucru era fals, iar atenționarea oficialilor avea rolul de a-i împiedica de la astfel de practici
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
conștientizează transformarea din ei și lasă mentalul să îi comande ca și înainte. Alegerea le aparține! Altădată, lovindu-mă de ignoranța unuia, mi-am dat seama că trebuie să-i excit ego-ul și i-am spus că Shri Mataji ne atenționează mereu că Sahaja Yoga nu este pentru proști, ci se adresează oamenilor deștepți: a făcut minuni atingerea acestei coarde egocentrice și dialogul s-a înfiripat imediat! Ceva neașteptat și impresionant: o fetiță însoțită de bunica ei, trecând prin dreptul cortului
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se observe că suntem mai puțin buni decât suntem; pe cine vrem să mințim, ascunzândune în propriul cocon? Retorica de față pornește de la propria persoană. De multe ori am avut dorința de a comunica, dar instinctul de conservare m-a atenționat: - Stai! Ce vrei să faci? Unde te trezești? Ai cerut voie? Decât să te faci de râs, mai bine taci! Cine se face de râs? Doar ego-ul are de suferit, căci Spiritul, adică partea cea mai frumoasă din mine, Realul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și centri energetici, foarte clar delimitat și care se îngrijește de buna noastră funcționare, adică de starea noastră de sănătate: fizică, mentală și emoțională. Și-a mai învățat că acest sistem atât de bine construit are capacitatea de a ne atenționa din timp asupra eventualelor dereglări de natură fizică. S-ar naște o nouă și pertinentă întrebare: cum se poate acționa în vederea remedierii lor? Dar, se poate? Prietenul sahaja yoghin nu i-a spus nimic în sensul acesta! Sau l-a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mari pro‑ teste de stradă de la Iași. Studenții și muncitorii, după părerea mea, au reprezentat un pericol real pentru regim, dar au dispărut. Pe studenți regimul nu i-a reprimat, ci i-a chemat pe părinții studenților și i-a atenționat : „Data viitoare îi dăm afară !“. Și părinții au devenit paznicii propriilor copii. V.A. : Gardienii copiilor lor. Formidabil ! A.M.P. : Exact ! Așa a funcționat regimul. În rest, n-a fost absolut nimeni sau aproape nimeni reprimat. Cred că numai o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spirit, Cernăuți, Anul I, nr.1 -1927, (splendid ilustrată; cu realizări umoristice, de durată, nu numai efemere). (Din bibliografie la FătFrumos nr.2-3 și 7-8, 1927, Revista de literatură și folclor Suceava, director Leca Morariu. A apărut revista Urzica!! își atenționa cititorii Glasul Bucovinei din 4 martie 1927. Revista umoristică Urzica cuprinde un bogat și splendid material de literatură umoristică, actualități, glume, năzbâtii, cugetări etc. Numeroase clișee în trei și patru culori împodobesc coloanele acestei prea interesante reviste. Apare de două
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în plină degringoladă... ... În mișcarea hitleristă și-au dat întâlnire burghezi declasați, financiari faliți, foști ofițeri imperiali, lumpenproletari, preoți, toate epavele sociale aruncați la suprafață de război, de revoluție și de inflație” (Viața Bucovinei nr.2 /15 mai 1933). Autorul atenționa opinia publică românească: „fascismul și-a avut maimuțoi și la noi, dar mișcarea a eșuat. A urmat apoi maimuțăreala frumosului Adolf pe care pleava societății românești gardistă-cuzistă s-a și grăbit să-l aplaude”... În articolul „Opriți l!” același Pavel
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la locul lor, mai mare sau mai mic, în istoria literaturii române". Citatul este luat din Rezistența intelectuală: două generații. Dacă în vremea lui Ceaușescu au fost scriitori care n-au avut dreptul la semnătură aproape un an, dl. Marino atenționează că "scriitori mult mai importanți, ca Tudor Arghezi, au fost interziși mult mai mult timp. În plus, au fost și obiect de campanii oficiale odioase! La fel, Blaga, Voiculescu și alții. Cunosc autori care au fost interziși timp de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celui din urmă, "comunismul în literatură mai înseamnă suprema onoare pentru orice scriitor care concepe și scrie liber și independent, în demnitate: transformarea sa în funcționar literar și instrument docil de propagandă". Să revenim la interviul d-nei Lovinescu care ne atenționează: "Ideologia comunistă nu a fost niciodată generoasă, înșelătoare, da, generoasă, nu. Valurile de sînge erau anunțate din chiar principiul de bază; e imposibil să instalezi o dictatură absolută (fie ea și cea dorită, a proletariatului) fără vărsare de sînge. ...dictatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a aflat de la fiica lui Lucian Blaga că, din anul 1944 (de observat limita temporală) și pînă în prezent, a scris mai multe lucrări filosofice și poezii foarte multe pe care le ține ascunse pe la diferite persoane..." Agentul "Remus Oct." atenționează că prietenii lui Blaga se adună și citesc din lucrările acestuia, "pătrunse de un puternic spirit reacționar și discută probleme dușmănoase" fapte, nu-i așa (?) extrem de periculoase pentru statul comunist. Agentul "Sanda Predescu" semnalează că Lucian Blaga "ia masa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin mai multe voci. Creangă (eroul din Luntrea lui Caron) și Jivago sînt în cartea sorții scriși pe-același rînd și, pe un tărîm închipuit al personajelor, ar avea ce să-și spună, nu ar fi doi străini". Blaga îl atenționează pe prietenul-turnător: "Singura lui ambiție este opera lui. Ambiții politice nici în trecut n-a avut, astăzi are și mai puțin". Curtat de doi membri ai C.C. și, în final, de acad. Joja, "comunist fanatic dar cult", pentru a accepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exemplu, se propuneau pensii pentru tovarășii scriitori, conform documentului de la pagina 275, cuprinse între 1 000 și 1 500 lei, cînd salariul unui director de școală nu depășea 300 lei. Silviu Brucan, oracolul de atunci și de astăzi, ținea să atenționeze pe făuritorii noii literaturi, în editorialul Sub steagul invincibil al leninistului, din "Scînteia" nr. 1330/21 ianuarie 1949: "Lenin a biciuit în cuvinte pline de ironie usturătoare lipsa spiritului de partid și apolitismul în artă și știință. Câți oameni ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poet al poporului nostru), Paul Georgescu (Eminescu și critica burgheză), Ion Vitner (Temele patriotice și sociale în opera lui Eminescu), Miron Constantinescu (Valoarea universală și semnificația pentru R.P.R. a lui Eminescu) etc. O informație a Sectorului de Literatură și Artă atenționează că se "întîmpină greutăți în ceea ce privește mobilizarea la spectacole" mai ales în Valea Jiului, "unde minerii nu participă spunând că piesele sunt prea grele și ei nu le înțeleg; ei cer să dea spectacole așa ca Estrada, care le place foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
independența formei față de conținut, asta e o manifestare de formalism". Tot despre Satul fără dragoste, Ion Vitner se plînge că "nu înțelege o serie de cuvinte, lucru inadmisibil". Paul Georgescu, vigilent și speriat de ce s-ar putea întîmpla la lectură, atenționează că "cititorul merge la interpretări și tovarășul Boureanu sunt convins că nu le-a redat cu intenție", iar de aici pînă la groaza că: "ce se întîmplă dacă se publică și urmează un elogiu la postul de radio Londra?" nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Coșbuc, de ce proza lui Brătescu-Voinești, Gib Mihăescu sau Liviu Rebreanu este diferită ca conținut ideologic de proza dtale". Autorul lui Nicolae Iorga creionează în Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor un portret intelectual puțin onorant pentru poetul "cuvintelor potrivite". Așa cum de altfel atenționează undeva: " Orice pamfletar exagerează, este în natura genului să accentueze deformat trăsăturile caracterului, să întrebuințeze culori tari", și, trebuie să recunoaștem, procedează în consecință. Despre pamfletele lui Arghezi crede că, "citite izolat, impresionează și dau o falsă impresie de vigoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scriitoricească care va participa, ca simplu ziarist, la procesul lui Ion Antonescu și va fi între primii semnatari (3 decembrie 1944) ai unui pamflet la adresa marelui om politic Iuliu Maniu. Și tot el va fi primul critic literar român, ne atenționează Ion Bălu, în monografia sa, Viața lui G. Călinescu, care a recenzat Ce-i de făcut? de V. I. Lenin și, faimosul în epocă, Cursul scurt de istorie a PCUS. Toate aceste dovezi, atît faptice, cît și scrise, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lecții, ci pentru a ne întrista". Atent la fenomenele politice, sociale și culturale din țară, va analiza atent fenomenul liberalizării abătut asupra noastră după preluarea puterii de către noul dictator la început avînd încă o față umană Nicolae Ceaușescu. Polemistul va atenționa: "Liberalizarea e în funcție de un trecut. Libertatea n-are nici trecut, nici prezent, nici viitor, ea e un fel de respirație a timpului, o modalitate de a-l feri de o istoricizare abuzivă. Procesul liberalizării e strîns legat de acela al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va fi, în sfîrșit, afirmat: Dumitru Stăniloaie "este, înainte de toate, un învățat teolog, unul dintre cei mai de seamă pe care îi are în clipa de față Răsăritul ortodox"; și aceasta mai ales pentru monumentala Dogmatică ortodoxă. Lucrare care, ne atenționează Virgil Ierunca, îndeamnă și invită la o meditație filosofică. Scriind despre Cristian Moraru, Virgil Ierunca se va pronunța pentru necesitatea "revizuirilor" în cultura și literatura noastră ieșită din "epoca" de nefericită amintire. Nu la revizuirea de tip lovinescian, care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu numai prigoana inocenților cărora li se impune sub tortură să inventeze crime imaginare, ci, în primul rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ". Singura opțiune salvatoare este instaurarea reală a democrației de tip occidental. În caz contrar, ne atenționează autoarea Seismogramelor, vom fi absorbiți de mlaștina rusă. Pronunțîndu-se în contra corectitudinii politice și a multiculturalismului ce bîntuie prin unele foi bucureștene, Monica Lovinescu se simte datoare a susține democrația: Dacă democrația de tip occidental reprezintă cel mai puțin nociv dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cheamă la neuitare, la implicare, la aflarea adevărului, pentru a nu repeta Răul prin care am trecut. Îndemnîndu-ne a nu ne pierde memoria, prin Diagonalele sale, marea conștiință civică care este Monica Lovinescu pledează pentru urgența procesului comunismului, altfel, sîntem atenționați, riscăm să ne furăm viitorul. [Convorbiri literare, nr. 8 (92), august 2003] TRAGEDIA PITEȘTI La începutul lunii august din acest an a plecat dintre noi pentru totdeauna unul dintre ultimii supraviețuitori ai "experimentului" Pitești (cum este supranumită "reeducarea" deținuților politici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost autoritățile comuniste, cei din conducerea Securității, inițiatorii demascărilor și, în al doilea rînd, grupul celor vreo 20 de deținuți conduși de Eugen Țurcanu, care au torturat fără a fi fost ei înșiși torturați mai înainte. "Dar în nici un caz, atenționează Costin Merișca, nu-i putem pune alături pe cei care, torturați, au devenit ei înșiși torționari". Ne întrebăm, alături de Virgil Ierunca, cine poate avea dreptul să-i judece pe aceștia? În 1999, doi cineaști francezi, Anca Hirte și Jean Legeaux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]