2,999 matches
-
sunt. Sunt foarte obosită. — Nu-ți dai seama? întrebă doamna Levy. Toate acestea sunt doar în capul dumitale. Te obsedează bătrânețea. Ești încă o femeie foarte atrăgătoare. Trebuie să-ți repeți tot timpul: „Sunt încă atrăgătoare. Sunt o femeie foarte atrăgătoare“. Domnișoara Trixie emise un sforăit gemut, în părul dat cu fixativ al doamnei Levy. — Nu vrei, te rog, s-o lași în pace, doctore Freud? spuse supărat domnul Levy, ridicând privirea de pe revista Sports Illustrated. Mai că aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lovele. Se-mbracă bine. Te știe de undeva. Te place. Santa o privi pe doamna Reilly drept în ochi. Bătrânu’ ăsta ț-ar putea plăti datoria. — Zău? Doamna Reilly nu se gândise până atunci la aceasta. Bătrânul deveni brusc mai atrăgător. E curat? — Sigur că-i curat, spuse supărată Santa. Crezi c-aș încerca eu să-mi încurc prietena cu-n golan? Cineva bătu încet în obloanele de la ușa de intrare. — Pun pariu că-i el, spuse Santa bucuroasă. — Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pomenit despre asta, îmi aduc aminte că erau câteva animale domestice prin preajmă. — Deci te jucai cu pisica? Nu, nu mă jucam cu pisica. Am luat-o doar în brațe s-o mângâi puțin. Era tigrată într-un mod destul de atrăgător. I-am oferit un crenvurșt. Dar a refuzat să-l mănânce. Era o pisică cu gust și decență. — Pricepi ce încălcare serioasă a regulilor înseamnă asta, maimuțoiule? — Mi-e teamă că nu, spuse Ignatius furios. Este evident că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toate astea numai ca să mă înfurii? Poți să mă înfurii și fără să te străduiești atâta. Și acum las-o în pace. Singura ei dorință este să se pensioneze. E ca și cum ai chinui un animal necuvântător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie în somn. — Ascultă ce spune, strigă fericită doamna Levy. Și tu vrei să o arunci afară în zăpadă? Abia am reușit să-i pătrund în suflet. E ca un simbol a tot ce tu n-ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez. Vocea îi suna fals și zâmbea strâmb. Ați făcut cu ea ceva minunat, doamnă Levy. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie. Domnul Gonzalez râse nervos. — Ascultă, te rog, ce-ți spun, i se adresă doamna Levy. O parte a problemelor acestei femei vin din cauza unei asemenea atitudini. Nu are nevoie să fie ridiculizată. Domnul Gonzalez încercă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe Trixie la doctorul lui Lenny. Cu recunoașterea ei și cu certificatul doctorului, Abelman nu mai are nici o șansă de a câștiga procesul. E de ajuns să o târâi până la tribunal ca să o vadă un judecător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, spuse automat domnișoara Trixie. — Bineînțeles că ești, spuse domnul Levy, aplecându-se spre ea. Te vom scoate la pensie, domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost tratată prost. — Pensie? gâfâi domnișoara Trixie. Trebuie să spun că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmărit de Abelman și Levy, sau de oricine ar fi intentat procesul. Poate îl vor da amândoi în judecată. Abelman pentru insultă și Levy pentru plastografie. În mintea limitată a mamei sale, un sector psihiatric putea să pară o alternativă atrăgătoare. I se potrivea perfect să-și expună copilul cămășii de forță și electrocutării prin tratamente cu șocuri, având cele mai bune intenții. S-ar fi putut, firește, ca mamei lui nici să nu-i treacă prin gând asemenea lucruri. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și doi de ani, Irina Kataieva, ciocăni la ușă. Ținea în mâna stângă o sticlă de vin, într-un săculeț de catifea pentru cadouri, cu fundă deasupra. Un tip de vreo treizeci de ani deschise ușa și zâmbi. Nu era atrăgător. — Tu ești Eddie? — Exact. Intră. — Ți-am adus asta, din seiful hotelului, zise ea, întinzându-i vinul. Urmărind totul pe micul său monitor video portabil, Vasco spuse: — I l-a dat în hol. Unde poate fi văzută de camerele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
membri ai familiei. Se uită la fotografia fetei, Alex. Avocat - niciodată o țintă potrivită. Chiar dacă te comportai perfect cu ei, tot te alegeai cu un proces. Fata asta era blondă și părea să fie într-o formă fizică decentă. Destul de atrăgătoare, dacă îți plăcea tipul. Prea slabă, după gustul lui Vasco. Și probabil că făcea cine știe ce ore de autoapărare israeliană, în week-end-uri. Nu aveai de unde să știi. Oricum, părea periculoasă. Deci, rămânea puștiul. Jamie. Opt ani, clasa a doua, școala locală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asta nu înseamnă ceva rău, zise Johnson. Gândește-te că ar fi vorba de diabet. Nu ești tu responsabil pentru asta. Așa te-ai născut. În cazul tău, ai un impuls irezistibil de a face sex cu femei tinere și atrăgătoare. Zâmbi și continuă: — Este un impuls pe care îl are nouăzeci la sută din populația masculină adultă. — Ce dracu’ apărare mai e și asta? întrebă Brad Gordon. — Una foarte eficientă. Johnson frunzări paginile unui dosar. — Au fost câteva articole recente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trimite-mi prin fax buletinul de analize genetice pe care ți l-a dat. — Va trebui să o plătesc? — Fără doar și poate, spuse avocatul și închise. Capitolul 62 Ofițerul de la recepție din Secția de Poliție Rockville era o negresă atrăgătoare, cu piele fină, de douăzeci și cinci de ani. Pe plăcuța de pe birou scria: Ofițer J. Lowry. Uniforma ei era impecabilă. Georgia Bellarmino o împinse pe fiica ei aproape de birou. Puse punga de hârtie cu seringi în fața polițistei și spuse: — Ofițer Lowry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de astfel de păsări, ci numai una. Observă că se rotea în cercuri lente spre pământ. Iar în clipa aceea observă o oază verde în mijlocul coastei uscate. O oază! Era construită lângă niște bolovani uriași. În jurul bolovanilor erau palmieri, grădini atrăgătoare și clădiri frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet printr-o grădină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceea observă o oază verde în mijlocul coastei uscate. O oază! Era construită lângă niște bolovani uriași. În jurul bolovanilor erau palmieri, grădini atrăgătoare și clădiri frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra răcoroasă a palmierilor, cu tot felul de păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
morții timpurii în vremuri aspre, a dus la apariția unor noi culori ale părului și ochilor. Concluziile lui Frost sunt susținute de munca a trei universități japoneze, care au stabilit data mutației genetice pentru blonde. Frost bănuiește că blondele sunt atrăgătoare din punct de vedere sexual din cauză că părul și ochii deschiși la culoare reprezintă un semn al unui nivel mai mare de estrogen la femei și, deci, al unei fertilități mai mari. Dar nu toată lumea este de acord cu acest punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mari de un gri ce bătea În albastru și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În sine, Însă Înfățișarea ei atrăgătoare, atunci când era combinată cu inteligența ei, Îi intimida pe tineri. Nu că aceștia ar fi preferat femeile urâte sau că nu ar fi apreciat inteligența. Însă nu știau exact unde s-o plaseze; În categoria femeilor cu care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ce privește conversația n-au fost În stare să facă nici măcar jumătate din progresele pe care le făcuseră cu mâncatul. Nu că lui Armanoush nu i-ar fi plăcut să fie cu Matt sau că nu l-ar fi găsit destul de atrăgător. Însă era ceva care lipsea, nu În sensul unui detaliu care lipsea dintr-un Întreg, ci În sensul că acel tot se destrăma În bucăți fără acea parte care lipsea. Poate că era prea multă mâncare filozofică. Oricum, Armanoush Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era ultimul lucru cu care Își dorea să fie asociată. Peste douăzeci de ani va ajunge să-și privească trupul Într-un mod cu totul diferit. Asya era una din acele femei care, deși nu sunt frumoase În adolescență sau atrăgătoare În tinerețe, pot totuși să arate destul de bine la maturitate, dacă rezistă până atunci. Din nefericire, Asya nu fusese dăruită cu nici un dram de credință. Era prea caustică pentru a avea Încredere În trecerea timpului. Pe dinăuntru era o flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În același timp. Amestecul spiritului mexican cu valorile americane, zecile de lumânări și milagros puse acolo de diverși oameni, probabil ei Înșiși păcătoși, hârtiile Împăturite de pe ziduri În care vizitatorii Își mărturiseau și Își ascundeau păcatele - toate i se păreau atrăgătoare În momentul de față. — Vă simțiți bine, domnule? Era stewardesa cu ochi de culoarea safirului. A Încuviințat scurt din cap și a răspuns, de data asta În engleză: Da, mulțumesc. Sunt bine. Am doar rău de avion... În lumina catifelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cum schițează un zîmbet glacial, aidoma acelor femei În deshabillé de mătase care, În romanele polițiste, așteaptă cu un revolver În mînă ca eroul amețit de lovitură să-și vină În fire și să Întrebe unde se află. O frază atrăgătoare și primejdioasă. O frază pe care avea dreptate s-o compare cu o femeie fatală dintr-un roman polițist. Era pe cale să se trezească și avea În fața lui o vampă a cărei privire se Înăsprise atunci cînd rostise: „De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
textele la care izbutisem să am acces. Și eu, de Îndată ce va fi cu putință, mă voi lăsa În voia unor iubiri suave cu vreo Lili sau vreo Frédérique, cu vreo Zuleika și atîtea tinere italience, care cu siguranță erau mai atrăgătoare În viața de zi cu zi decît În poemele prost traduse care mă plictiseau. Înainte de a putea duce viața de pierde-vară a unui tînăr Goethe modern, voi cunoaște perioade de austeritate sexuală care nu vor fi deloc vesele. De cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
titlurile anumitor cărți despre care Îmi Închipuiam că autorii folosiseră un cod secret pentru a mi se adresa. Nu izbuteam să le descifrez mesajul, dar mă Îmbibam de ele, iar datorită lor viața mi se părea mai misterioasă, așadar mai atrăgătoare. Cărțile astea n-au avut adesea decît o fugară apariție de cîte o seară, fiind expediate clienților Încă de a doua zi, În lipsa mea, lucru care nu putea decît să Întărească În ochii mei latura lor de „oracol“, de „epifanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu adevărat abia în mintea mea... și chiar dacă nu-i închid, tot asta văd: un pas, o secundă, o fracțiune de spațiu și ea ar fi în brațele mele... e atît de reală această senzație, atît de certă, atît de atrăgătoare... încît nu mai știu dacă nu se întîmplă chiar așa, de fapt... nu-mi dau seama dacă stăm așa în aceste infinite secunde, încă despărțiți de un spațiu insignifiant, aproape inexistent, sau chiar am întins mîna și am tras-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mult să cobor, dar tu erai indiferentă... Ai exagerat în acel email. Ba n-am exagerat: așa sînt eu. Așa înțeleg eu adevărul, așa văd eu lucrurile. Eu prefer extremele... Și duci extremele la limită. Da, uneori... Tu extrem extrem de atrăgătoare, pui extrem de multe lemne pe foc, extrem de extrem... De fapt, prin extreme cunoști adevărul: uneori e extrem de bine, alteori nu... dar prefer intensitatea în locul amorțelii și mediocrității. Eu prefer abstractul. Extremele sau concretul nu-s bune... Adică vrei să spui
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lipsă de mișcare și părea, pe bună dreptate, că își trăise deja cei mai buni ani. Părul auriu și lung amintea de o fostă glorie, iar faptul că se cam rărise între timp ajuta privitorul, dezvăluindu-i contururile unei frunți atrăgătoare. Dincolo de orice, însă, ochii bărbatului ieșeau din poză și fixau privitorul cu o căutătură hotărâtă ce combina putere și vulnerabilitate. Atitudinea bărbatului era artificială, chiar teatrală, ceea ce nu împiedica afișarea unei inteligențe asumate, dedesubtul căreia Porfiri detectă o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sunet enervant când Salitov deschise ușa lui Limashin. Porfiri era conștient că polițistul era acum la timonă. Amintindu-și dialogul cu cămătarul evreu, simțea o anumită neliniște. Ultima dată când fuses la casa de amanet, obiectele din jur îi păreau atrăgătoare. I se păruseră misterioase și le privise cu patimă. Chiar își trecuse degetele peste unele dintre ele, iar simțul tragediei care le stăpânea îi păruse romantic. Acum, aceleași obiecte îi provocau un sentiment visceral și înăbușitor. Nu mai erau obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]