2,315 matches
-
Bucovinei care a oferit un ajutor În valoare de 5000 lei. S-au achiziționat diferite obiecte bisericești de mare trebuință: policandre de bronz aurit, Sfinte vase, suport pentru cădelniță, trusă de botez, aplice de bronz aurit, cununii, candele de bronz aurit cu email pentru strana Maicii Domnului, cutie aurită pentru Sfintele moaște, trei sfeșnice pentru Sfânta masă, aurii. Obiectele respective au fost achiziționate din Grecia, de la Xaxira. În parohie s-au realizat următoarele: instalarea de alarme la biserica nouă; sculptarea raclei
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
geamurilor de la turlă (sistem adus din Germania); achiziționarea varului pentru pictură ( 8,5 tone); dotarea P.S.I.; curățenia generală din curtea bisericii; pictarea stâlpilor Sfântului Altar; montarea catapetesmei (partea I) și a icoanelor; achiziționarea a patru candele pentru catapeteasmă, de bronz aurit cu email din Grecia Xaxira; construirea gardului Împrejurul bisericii, 280 metri liniari (temelie - 50 cm, stâlpi de țeavă și plasă bordurată zincată); construirea stâlpilor și a porții de la intrarea În curtea bisericii de la drumul județean; parcarea În fața bisericii; achiziționarea unui
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
stâlpi de țeavă și plasă bordurată zincată); construirea stâlpilor și a porții de la intrarea În curtea bisericii de la drumul județean; parcarea În fața bisericii; achiziționarea unui video proiector pentru biserică; confecționarea unui veșmânt și a acoperămintelor pentru altar din mătase brodată aurită (București); achiziționarea marmurei pentru Sfântul Altar (45 m 2 ) și primirea sub formă de donație a troiței, pictată cu molini, ce urmează a fi montată În viitor, Într-o locație prestabilită din satul Frenciugi. La biserica veche s-au realizat
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
un atelier de origami, unul de pictură pe hârtie și vizionarea de filme religioase și discuții pe baza acestora. Din banii realizați cu colinda, o parte s-au folosit pentru achiziționarea, pentru biserică, a unui vas pentru anafură, o tavă aurită specială pentru uscarea Sfintelor și 2 candele de bronz cu email, iar o parte s-a folosit pentru organizarea unui pelerinaj de 4 zile, În vara anului 2012, În Oltenia (În valoare de 5.000 lei). În acest pelerinaj a
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
știa când va ieși din pustietate. Spre seară ajunsese Într-o margine de luminiș și ca de obicei dormise prost. Coșmarul lui obișnuit nu-l cruțase nici de data aceasta. De câte ori Închidea ochii, vedea parcă aievea marea albastră și cupolele aurite ale Bizanțului, forfoteala ulicioarelor Înțesate de negustori, soldați și prostituate. Simțea În nări mirosurile ascuțite ale mirodeniilor și pe cele sărate ale mării. și retrăia pentru câteva clipe acea perioa dă liniștită din viața lui când ucenicise la cioplitorul Tzamblakis
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că e adevărat... Într-adevăr, grija cu care fusese mobilată odaia era eviden tă și Adelheid ar fi putut trage concluzii foarte mulțumitoare. Dar fata era Îngrijorată și tristă. Se gândi că de acum Înainte va trăi Într-o colivie, aurită, ce-i drept, dar tot colivie, și ochii i se umplură de lacrimi amintindu-și cicăleala doamnei Rishawa, zâmbetul părintelui Anselm și mormăielile pline de mândrie ale bătrânului ministerial atunci când o privea la vânătoare cum se ținea dreaptă pe cal
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ale Oregonului. E ușor ondulată, cu un climat secetos, În care se cultivă grâu În sistemul dry-farming tipic, cu ogor negru. Unele porțiuni dau impresia unei enorme cutii de șah, porțiuni negre cu ogor negru, alternând cu porțiuni ale grâului aurit. Spectacolul e rar. La dreapta se Înalță semeț, veșnic acoperit de zăpadă, mutele Hood, iar mai departe cei doi munți amintiți, Adam și Eva. Am ajuns În mica localitate Moro. Nu are mai mult de 70-80 30.000 km prin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
răspunde la o întrebare așa simplă prin da sau nu? Dorința pură ne încurajează la un răspuns afirmativ, dar ne trage în jos existența materială, condiționările multiple (familie, școală, societate, naționalitate, religie...), practic, gardianul care nu ne lasă liberi, colivia aurită în care ne complacem și care ne frânge zborul. Libertatea este atât de aproape de noi, atât de accesibilă încât, în orbirea noastră, nu vedem dincolo de gratiile coliviei când, o singură și fugară ocheadă ar fi suficientă să ne lumineze interiorul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mari de vară, unde comandai fudulii proaspete, mușchiuleți, burtă, servite cu mult piper direct pe funduri de lemn, sau momițe tăvălite în mălai sau pesmet, toate asortate cu castraveciori murați în usturoi și mărar, în castronașe cu gheață, alături de cartofi auriți sau pai, cu o baterie sau două de vin alb și neapărat cu sifon. La Coana Victorița, de pe Clucerului, trebuia să-ți faci rezer- vare din timp dacă voiai să prinzi un loc să guști din cele- brele fripturi frăgezite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înainte ca să acopăr firele albe de la tâmple, dar mi-era și teamă că urma să-mi cadă, ca al tatei, deși Joelle, coafeza mea, insista că pierderea podoabei capilare se trăgea din ramura de familie a mamei. Nu știu de ce, „aurita noapte de toamnă“ era o frază care îmi tot venea în minte în timp ce mă uitam la părul meu, și îmi plăcea atât de mult, încât m-am gândit s-o încorporez în noul meu roman când mă voi apuca a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noi un văl de ceață. Mi-a venit pe loc chef să trag o linie masivă, ca apoi să mă alătur lor, dar chiar atunci ceva pâlpâi în spatele meu, apoi se stinse - era o aplică de perete, din fier forjat aurit, una din multele aplice aliniate de-a lungul peretelui, cam la doi metri de podea. În seara asta fuseseră toate stinse. Dar când m-am îndreptat spre una dintre ele, s-a aprins instantaneu, apoi s-a stins când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alesele mele felicitări și urări de viață lungă, fericită - Împreună cu toți cei scumpi inimii Dv., bucurându-vă din plin de rodul ales al muncii pe care-o săvârșiți Întotdeauna, acolo unde sunteți chemat a lucra. Petrecere plăcută, ca În anii auriți ai copilăriei. Gr. Sturzu </citation> <citation author=”STURZU Grigore” loc=”(Stremț - Alba)” data =”Ghenarie 1978” desc=”C.P. ilustrată color: Vedere din Alba Iulia”> Primiți, vă rog, vii mulțumiri pentru amabilele urări de bine și darurile trimise , precum și călduroase felicitări pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fiecărui membru al familiei. Cei doi soți, François și Jeanne Mauriac, stăteau față în față, fiicele, Claire și Luce, pe partea tatălui, feciorii, Claude și Jean, pe partea mamei. O etajeră pentru veselă. Pe șemineu, un orologiu cu un îngeraș aurit deasupra. Bucătăria este cam rudimentară, dar solidă, cu ustensile grele. Salonul era inima Malagarului: aici se țineau consiliile de familie, erau primiți oaspeții. Ghida ne spune ce cărți a scris Mauriac stând la măsuța de lângă fereastră. Cunoaște legenda fiecărui obiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bombardamentele britanice din al doilea Război Mondial: peste proaspăta vopsea, se dădea imediat cu un fel de suflu care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și „dezgroape” aristocrații: moștenirea simbolică este foarte importantă într-un scenariu de legitimare. Primarul, Andris Argalis, nu ține speech-uri, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în ținuturile Reformei). De unde și clasica dilemă a diletantului: să mori de rușine în fața mâzgălelilor unui pictor catolic lipsit de talent, ori de plictiseală în fața constipatului hughenot. Ca să scăpați de această fatală alternativă, dacă rămâneți cumva de gheață în fața argintului aurit și a altor trucuri ornamentale, sau poate nedemni să vă luați zborul către cine știe ce lume de dincolo, vă sfătuiesc să închideți ochii și să vă rugați pentru întoarcerea la minimalismul apostolic. Suntem, aici, departe de așa ceva. În fața acestui talmeș-balmeș siropos
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
omeiazii din secolul al VII-lea care au repus esplanada în circulație, ca de altfel și califul fatimid care a restaurat moscheea în 1035, voiau să construiască la fel de bine și chiar mai bine decât bizantinii. De aceea cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc, cât și prin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ludovic al XV-lea ornamentate cu arabescuri: fastul bizantin are încă zile bune la sediul patriarhiei ortodoxe. Sala de recepții este încă și mai impozantă, lucrată cu și mai multă migală, cu storuri purpurii la ferestre, cu tronul de lemn aurit așezat sub un baldachin înalt, împodobit cu ceaprazuri de aur și purtând stema parohiei Sfântul Mormânt sub o coroană deasupra unei cruci a Sfântului Andrei. Suntem departe de chichinețele și de sălile de primire prăfuite ale celorlalte patriarhii creștine din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de răsărit a acestor versanți lipsiți de verdeață, pietrificați și la aceeași înălțime, un cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de umbră, un spațiu baroc etalat cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact cu domeniul creștin, ortodox de data asta, cu cele două biserici rusești ale sale. În latura Iacob, pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost preferată de către tradiție unei via istorice, prea puțin demonstrativă. Reconstruită pe ruinele unor ruine, actuala biserică neobizantină (1924) are vârsta Boului de pe acoperiș* și a Manifestului suprarealismului. Mozaicuri roșii, galbene și albastre, inscripționate cu legende și citate cu litere aurite, povestesc pe pereții absidei scenele Patimilor. Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de stat, și este ceea ce s-a petrecut când cu escalada care a dus la războiul Crimeii. În octombrie 1847, călugării greci au smuls și apoi au ascuns într-o mănăstire ortodoxă din apropiere, la Abu Ghunaim, steaua de argint aurit de la picioarele altarului Nașterii lui Hristos. Avea vina de a purta o inscripție în latină și nu în greacă: Hic de Virgine Maria Jesus Christus Natus Est. Imediat proteste ale consulului Franței la Ierusalim, protectorul latinilor și, prin urmare, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor. Un om trece pe drum mâncând harbuz. În fața unei portițe zărește doi purcei grăsuți și frumoși. Stă în fața lor și le zvârle coaja cu dragoste: "Na și vouă!" Fi-ți-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam la vânat printr-o pădure-n munți. Un pădurar întunecos mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bre, de ce n-ai adus mai puțin?... De abea se vede strugurele în dosul florilor de pe farfurie... Nici nu mai spăl bucățica de poamă, că din puțină ce este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pelagroși. În curând vom avea jumătate de milion, căci acest rău spăimântător se întinde ca buba neagră. (Vezi art. d-rului Lupu) Dr. Lupu:10 "Aici se vede un popor care, după ce jumătate de an a cultivat lanuri întinse de grâu aurit pentru străinătatea depărtată, iarna n-are ce mânca." Dr. Lupu: "Grație acestei legi (a tocmelilor agricole) care admite închiriarea muncii din iarnă pe vară, fără a specifica un minimum de preț măcar, se poate da unui țăran în Ianuarie bunăoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
clădire care slujea de han și de ospătărie vizitatorilor mănăstirii (mutfac) cu două etaje. Biserica goală, cu zugrăveli fără valoare. Mormântul în formă de sicriu cimentat. Hogea citește dintr-un coran minunat tipărit cu slove fine paianjeni fini cu chenare aurite și enluminuri grațioase. Primește bani, cu o deosebită dexteritate. Bulgarii au pretins, acù câtăva vreme, că în mormântul acela ar fi un sfânt Atanasie și au vrut să puie mâna pe mormântul făcător de minuni, unde vin credincioși de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale vechilor margravi de Brandemburg și a regilor Prusaci. Poarta de Brandemburg. Apoi poarta cu carul de triumf care duce spre aleia cea mare a Victoriei (Sieges alee) cu monumentele stereotipe ale electorilor, margrafilor, regilor și împăraților. În fața statuiei colosale aurite și lipsite de gust a unei victorii îmbrăcată cu rochie și totuși având aripi, monumentul lui Bismarck și palatul Parlamentului. În altă parte Domul lui Wilhelm der Grosse, colosală biserică. Statui de cărturari (Alexander v. Humboldt ș.a.). Mai multe statui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]