1,844 matches
-
fi mai ușor de rezolvat. La fel de important pentru managementul conflictelor în procesul de învățământ este a-i învața pe elevi să-și exprime emoțiile în mod constructiv. Ei trebuie să știe că pot câștiga ceea ce doresc fără să fie agresivi. Autocontrolul nu înseamnă suprimarea emoțiilor, ci un mod pozitiv de a le exprima. c. Conflictele între profesori și părinți Principalele cauze ale acestor conflicte sunt: * Comunicarea defectuoasă datorită neînțelegerilor sau numărului mic de contacte pe parcursul unui an școlar. Conflictul de valori
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
evalua nivelul cognitiv, de dezvoltare generală, socio-emoțional și comportamentul funcțional al copilului autist. În munca lor, ei încorporează trei modele teoretice: teoria psihodinamică, cea tranzacțională și comportamentală. Toate acestea vizează în special creșterea interesului pentru mediul înconjurător, a capacității de autocontrol emoțional și comunicațional. Logopedul - una din sarcinile cele mai importante este de a stimula și a crește nivelul de comunicare expresivă sau receptivă, incluzând controlul volumului, frecvenței complexității limbajului. Intervenția sa este ghidată de o serie de teorii ca cea
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
despre lume și viață promovate în diverse sisteme etico-filosofice, autorul a selectat câteva modalități de a trăi viața, pe care le-a sintetizat în 13 drumuri de viață, fiecare cuprinzând 4-5 propoziții-îndemn. În ele sunt implicate dimensiuni, ca: activismul social, autocontrolul, nevoia de interiorizare, hedonismul. Unele dintre drumurile de viață sunt mai liniare - centrate pe o singură dimensiune -, altele mai „zigzagate”, cuprinzând mai multe dimensiuni. Subiectul apreciază fiecare drum de viață după criteriul „cât i-ar plăcea de mult să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt angajate prioritar în îngrijirea copiilor, iar masculii în protecția lor. Fără alte caracteristici biopsihologice, care nu se găsesc la nivelul primatelor, oamenii n-ar fi putut institui însă forme stabile de familie. K. Gough (1971) enumeră ca esențiale limba, autocontrolul, abilitatea de a planifica în colectiv și de a învăța noi forme de comportament. Etologii spun, de asemenea, că o mare importanță emoțional-expresivă o are faptul că, în mod tipic, actul sexual uman se realizează, spre deosebire de primate, în poziția față
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o precondiție a apariției societății industriale. Familia „protoindustrială” din secolul al XVII-lea, în Europa mediului rural, prin faptul că alături de agricultură avea deja legături cu manufacturile (bumbac și textile), a considerat ca valori importante economisirea banilor, efortul sistematic și autocontrolul. Motivația afirmării personale, aprecierea în funcție de statutul dobândit, și nu de cel prescris (înnăscut) constituiau atribute ce coincideau perfect cu cererile producției individuale. În lumea modernă și postmodernă continuă interacțiunile fine dintre factorii macrosociali și structurile familiale (din ce în ce mai pronunțat și stilurile
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din răsputeri să răspundă tuturor pretențiilor propriilor odrasle. Acest stil de socializare (excesiv de permisiv) poate conduce nu doar la grave deficiențe în personalitatea și comportamentul copiilor deveniți tineri și adulți (lipsă de inițiativă, încredere de sine redusă, un mai slab autocontrol, nerespectarea reciprocității în raportul cu semenii), dar și la o situație stresantă pentru părinți, în special pentru mame, ele fiind considerate, de regulă, responsabile de îngrijirea și creșterea copiilor. În literatura de specialitate se subliniază faptul că dacă practica autoritaristă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la oamenii inteligenți. Paradoxal însă, e posibil ca aceștia, tocmai pentru că sunt și se percep ca atare, să nu aibă nevoie de tarapie cognitivă sau să nu apeleze la ea. (Oricum, este de presupus că ei practică un mai eficient autocontrol logic și, dacă e cazul, o autoterapie spontană). Să observăm în încheiere că, spre deosebire de celelalte abordări și în speță de cele constructivist-interpretative, orientarea cognitivistă, deși admite alternative de gândire, are ca asumpție esențială existența unui referent ontic și a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în obținerea performanței se minimalizează rolul competențelor emoționale (Hughes et al., 2005, pp.1-23, 41-114), deși ele sunt tot mai mult evidențiate astăzi în această mobilizare, fiind aduse în prim plan două dintre categorii: competențele personale (autoconștientizarea, autoevaluarea, autoconfidența, automanagementul, autocontrolul emoțional, transparența, adaptabilitatea, achiziția, inițiativa, optimismul) și competențele sociale (autoconștientizarea socială, empatia, conștientizarea organizațională, serviciile, managementul relațiilor, leadershipul inspirației, influența asupra dezvoltării celorlalți, calea comună acceptată, rezolvarea conflictelor, colaborarea și cooperarea). La acestea se mai pot adăuga: autoobservarea, independența, autoactualizarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferențiate. • Solicitarea fiecărui educat în toate etapele cunoașterii. • Monitorizarea evoluției educatului ca mentor. • Exersarea combinării modurilor, stilurilor de cunoaștere. Roluri Acțiuni, strategii și competențe ale educatorului • Realizarea de reflecții, interpretări ale problemelor specifice. • Implicarea educaților în organizarea acțiunilor, resurselor. • Afirmarea autocontrolului, metacogniției. Ghidează, îndrumă • Găsirea căilor de parcurgere a cunoașterii independente. • Alegerea mijloacelor, soluțiilor, acțiunilor, informațiilor. • Prevederea de efecte negative, abateri, obstacole, erori. • Sesizarea problemelor reale, a informațiilor relevante, a procedurilor adecvate. • Formularea de întrebări, ipoteze, reflecții, exemple, soluții. • Includerea sarcinilor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de cunoaștere și rațiune, afirmarea de comportamente subiective, uniformitatea pregătirii, evaluarea externă, motivarea extrinsecă) și curriculumul în era cunoașterii (bazat pe efortul propriu de învățare, prin construirea înțelegerii, prin corelare interdisciplinară, fără limitarea doar la efectele imediate-cunoștințele, sprijinit pe diversitate, autocontrol, pasiunea de a cunoaște, a învăța). În concepția contemporană, după încercări de abordare a curriculumului sub influența diferitelor teorii din domeniile conexe, constatăm o orientare către includerea a cât mai multe elemente din realitatea externă, pentru care formează de fapt
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în viața, stilurile, strategiile noilor realități, comunități de după școală. Cel puțin două consecințe pot rezulta din acest enunț: a) aducerea în prim plan a particularităților educatului care învață (ca factori interni: experiențe, perspective, interese, capacități, obiective, date ereditare, acumulări, metacogniție, autocontrol, nivel al culturii), pentru obținerea performanțelor pe aceste dimensiuni, rezultând crearea unui context specific, un curriculum în primul rând și b) schimbarea rolului central al educatorului clasic de a transmite cunoașterea, prin propria interpretare, educatul înțelegând prin prisma competenței acestuia
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
performanțelor în învățare sau ca reacție la rigiditatea și standardizarea didacticistă și behavioristă. Dar este și o reacție la explozia tehnologiei informării și comunicării, care cere muncă independentă, strategii active alternative, colaborare, rezolvare de probleme, interpretare de situații și soluții, autocontrol. Sintagmele utilizate în literatura problemei (Learning-Centered Education, Learner-Centered Environment, Paradigm Centered on Learning, Learner-Centered, Learner-Centered Schools, Learner-Centered Instruction, Learner-Centered Approach, Learner-Centered Teaching, Learner-Centered Curriculum, Learner-Centered Assessement, Learner-Centered Education, Learner-Centered Classroom, Learner-Centered Mentoring Paradigm, Learner-Centered Leadership) nu reflectă decât interesul teoretic
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
McCombs și Miller, 2008, pp. 33-37) și să ofere o imagine holistică a tuturor domeniilor psihice, sociale, culturale antrenate. Acesta implică construirea contextului pentru relații interpersonale și conexiuni, alegerea strategiilor pentru diferențe individuale și după diversitatea acestora, aplicarea strategiilor pentru autocontrol, verificarea eficacității practicilor instruirii pentru aceste diferențe, apelul la învățarea în context, climat, comunicare, colaborare. Ca model educațional, el mai cuprinde încă și: • rolurile reflecției, • ale materialelor variate, • ale instrumentelor de control, • ale îndrumării manageriale, • ale autocontrolului, • ale afirmării autonomiei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aplicarea strategiilor pentru autocontrol, verificarea eficacității practicilor instruirii pentru aceste diferențe, apelul la învățarea în context, climat, comunicare, colaborare. Ca model educațional, el mai cuprinde încă și: • rolurile reflecției, • ale materialelor variate, • ale instrumentelor de control, • ale îndrumării manageriale, • ale autocontrolului, • ale afirmării autonomiei, • ale consecințelor în afirmarea aplicării leadershipului, • ale definirii proprii a performanței așteptate, • ale apelului la procesul transformațional pentru apropierea de realitatea practicii, • ale formulării de autoreflecții, cu prevederea, anticiparea fazelor, așteptărilor care vor urma, în care educatul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
activizarea învățării de către educator pentru construcția diferențiată a înțelegerii (să găsească oportunități pentru a explicita scopul învățării, pentru folosirea strategiilor învățării, controlul modului de învățare al educatului, stimularea autoresponsabilizării pentru această învățare, pentru învățarea independentă, ca și găsirea oportunităților pentru autocontrol, autoevaluare. Astfel s-au conturat modele care facilitează aplicarea noilor caracteristici ale învățării: modele centrate pe îndrumare în înțelegerea progresivă, modele centrate pe învățarea experiențială (însoțită de reflecții în acțiune, cu explicitarea scopului învățării și prin folosirea interesului), modele bazate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
intră aici: a) acțiunea instrucțională pe care o centrează pe educat (focalizarea pe învățare și nu pe predare, dezvoltarea activă a abilităților de cunoaștere, diversificarea metodelor și instrumentelor, oferirea de situații flexibile, asumarea de responsabilități în folosirea oportunităților facilitate, stimularea autocontrolului, îndrumarea colaborării și comunicării, ghidarea rezolvării de situațiile-problemă) sau b) diferite servicii de susținere a educaților (consiliere, mentorat, sprijinire, încurajare, antrenare în activități extracurriculare dezbateri, lecturi publice, produse realizate și confruntate, expoziții ș.a.) și c) verificare, evaluare după progrese și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în scheme cognitive, privind învățarea ca proces dinamic, care evoluează în timp și în cultura dată. • Fiecare poate cunoaște, are o experiență cognitivă. • Cunoașterea se construiește, se creează. • Învățarea prin studiu individual sau prin colaborare. • Centrarea pe educat și pe autocontrol. • Învățarea prin cooperare, colaborare, suportiv. • Bazată pe valorificarea potențelor, abilităților. Prevede instruirea, transferul cunoștințelor la educați, limitate la cursuri și programe, cu accesul limitat al diverșilor educați la calitate. • Se bazează pe acumularea de informații și cunoștințe, oferind răspunsuri la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
portofolii, creații. • Educații evaluează modalitatea lor de învățare, inclusiv rolurile educatorului. • Sarcinile cer afirmarea răspunsurilor proprii la întrebări și îmbracă multiple fațete ale învățării prioritar individuală sau prin colaborare, sub îndrumare. Folosește instrumente alternative: eseuri, portofolii, teste de performanță. • Domină autocontrolul continuu, dar pentru a vedea progresul, dificultă • Evaluarea se face prin referințe la cunoștințe standard, pe baza testelor exigente cu răspunsuri exacte și cu sancționarea erorilor. • Centralizarea controlului pe resurse, curriculum, metode de predare, în mod periodic. • Validarea externă, cu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a rolurilor în comunitate, sesizarea și promovarea schimbării leadershipului în clasă. Odată cu vârsta și cu maturizarea, cu identificarea valorii generale a educației și a autoeducației, educatul se concentrează tot mai mult pe beneficiile și condițiile realizării, folosirii autoînvățării, concomitent cu autocontrolul, autoevaluarea sa critică, autoverificarea unor soluții eficiente. Sintetizând diferitele referințe tematice, constatăm că educatul (adolescent, tânăr) formulează reflecții asupra beneficiilor autoînvățării, prin prisma așteptărilor sale de autorealizare: • poate gândi independent, • își poate asuma responsabilitatea în abordarea unei probleme complexe, • cunoaște
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
necesare acestora, conturarea unui proiect eșalonat de realizare, definirea sistemului de proceduri considerate adecvate, cu avantajele și restricțiile lor, includerea de alternative metodologice după autoverificările și autoanalizele periodice, valorificarea datelor metacogniției, autoevaluarea critică finală. Unul dintre efectele construirii autocunoașterii, autoînvățării, autocontrolului autoreglarea este considerată a fi un construct (Schunk, și Zimmerman, 1994, pp 1-15), care arată modul în care fiecare individ își folosește motivația, metacogniția, comportamentul activ în participarea la procesul învățării, pentru asumarea responsabilității în acest proces, folosirea intensivă a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
participarea la procesul învățării, pentru asumarea responsabilității în acest proces, folosirea intensivă a datelor contextului în înțelegere, folosirea eficientă a managementului proiectării sau a timpului sau a metodelor sau a scopurilor sau a criteriilor de autoeficiență sau a abilității de autocontrol. Dar are rol aici și recunoașterea dificultăților cu îndepărtarea lor, valorificarea dezvoltării emoționale, monitorizarea influențele externe, automonitorizarea voinței și a percepției sarcinilor sau a sesizării consecințelor și a abordărilor greșite, efectuarea de schimbări până la obținerea performanței sau efectuarea de referințe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
bază a vieții, mijloc de autostimulare, luând chiar forma unui slogan. • Alcătuirea, întocmirea unui jurnal intim, cu notarea cronologică a gândurilor, impresiilor, interpretărilor, întrebărilor, ipotezelor, trăirilor, aprecierilor față de rezultatele diferitelor acțiuni de autoeducație, cu formularea de noi proiecte, procedee. De autocontrol • Folosirea autoobservației critice, obiective, interpretative, exigente asupra propriei conduite, în diferite situații și a efectelor ei asupra celorlalți, a activității, dar nu numai în autocunoașterea simplă, ci și în imprimarea notei formative. Realizarea unei autoanalize, autoevaluări critice, obiective, sincere, Categorii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
resurselor și procedeelor folosite, a efectelor. • Formularea de reflecții personale, ca modalitate de comunicare cu sine însuși, ca metodă a activității mentale deliberate, cu formularea de interpretări, explicații, conturarea de perspective, găsirea de argumente și contraargumente. • Conturarea unui stil de autocontrol și de autoraportare la criterii, principii de exigență comportamentală în diferite situații și stabilirea liniilor de autocorecție. De autostimulare a autoformării • Recursul la autoconvingere sau autopersuasiune în luarea unor decizii de modificare a unor acțiuni de autoeducație, după o luptă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
repetată, conștientă a unor acțiuni de bază în învățare, pentru diferite aspecte formative. • Asigurarea funcționalității achizițiilor, a consolidării, perfecționării lor. • Închegarea unui model general de acțiune, rezolvare, după situație. • Trecerea de la automatismul primar la noi transferuri, aplicații. • Afirmarea independenței, perseverenței, autocontrolului; • Conștientizarea scopului, a motivației, a depășirii blocajelor, a evitării interferențelor. • Fixarea prin elaborări proprii, organizare, ordine, dar și deschidere, corelare, valorizare. • Asigurarea unui ritm optim de acțiune, de alternare cu pauze de reflecție, reglare. • Valorificarea feedbackului, stimularea continuă, punctarea elementelor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
alternare a tipurilor, după subiecți: individuale, de grup, frontale. • De alternare a tipurilor, după intervenția educatorului: dirijate, semidirijate, autodirijate, libere, combinate. • De alternare a tipurilor, după sarcină: de comunicare, de lectură, de calcul, de aplicare, de creație, de control, de autocontrol, de cercetare, de organizare. • De dezvoltare, prin problematizare. • De perfecționare, reconcepere a exercițiilor anterioare sau din alte surse. • De alternare a tipurilor, după etapa lecției: introductive, în învățare, chiar în predare, în consolidare, în aplicare, în transferul în alte condiții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]