1,701 matches
-
întunericul și văzduhul cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zbârlea valuri-valuri. Dinspre pădure se auzea chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului înainta tiptil ca o pisică, ca o umbră trecătoare care apărea și dispărea printre alte umbre. Reușea să se târască precum șarpele, în stare să surprindă iepurele în somn... și să înhațe din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În inima codrului înainta tiptil ca o pisică, ca o umbră trecătoare care apărea și dispărea printre alte umbre. Reușea să se târască precum șarpele, în stare să surprindă iepurele în somn... și să înhațe din zbor veverița care se avântă în copaci, la adapost, să se ascundă. Principala trăsătură a pădurii, care este o altă lume... este teama... teama, de la cele mai mici vietăți până la lup-stăpânul... Somnul lor neliniștit cu tresăriri, trezindu-se mereu, cercetează atent și înfricoșat bezna. Se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începu să fie chinuit de amintiri; pe de o parte îi era dor de mângâierile calde ale Anucăi și de hârjonelile cu Pârvu, iar pe de alta întâlnirea cu frații lui sălbatici. La început mai ezitant apoi, în salturi, se avântă din nou în inima codrului. Cutreiera codrii pentru hrană, umblând cu pasul lui cel lung și ușor care parcă nu obosea niciodată. Din ce în ce, tot mai mult, se trezea ferocitatea latentă ce zăcea în el. Setea lui de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prea târziu, și ca fulgerul se cațără într-un fag rămuros. Când râsul sare după el, motanul trece în coroana vecină a unui gorun. Hăituiala continuă, când pe pământ, când prin coroana copacului. Din nou, motanul, mult mai sprinten, se avântă pe un copac învecinat.. dar, creanga se rupe și se prăbușește cu zgomot adânc. În acelaș timp, râsul a aterizat lângă el și trece la atac. Motanul, un exemplar foarte voinic, își primește adversarul cu lovituri de labe ascuțite între
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acolo ar fi așteptat să apară ceva. O scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
profundă pentru copiii obișnuiți, pentru puritatea și vulnerabilitatea lor, dar, în cazul Carlei, chiar nu făcuse altceva, decât să urmeze supus îndemnul iubirii, atunci când aceasta îi făcuse semn. Pentru întâia dată, el se simțea cu adevărat îndrăgostit, iar asta îl avânta și mai mult în dorința sa. Și se vede că fata l-a ajutat, căci destul de curând amândoi ajunseseră a-și Istorisiri nesănătoase fericirii 59 cunoaște simțămintele de iubire reciproce și așteptau doar acel magic moment declanșator, moment ce iată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
parcă învățase să se descurce și fără ele... Scrisul - acesta era acum cel mai puternic Istorisiri nesănătoase fericirii 105 imperativ al său, care reprezenta limpede un statut aparte în viața lui și cu care dorea cel mai mult să se avânte către viață. Iar el voia să înfrunte greul și sudoarea multă, pe care orice ocupație de felul acesta le presupune, cu brațele deschise larg, căci să o iei pe căile lăturalnice și josnice, pe care o iau mereu fie cei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că făcea câțiva pași îndărăt, studia din nou obiectivul care trebuia luat cu asalt, își reconsidera, energetic vorbind, startul, și se avânta atât de năvalnic, încât nu se oprea decât în ușa de la intrarea în bloc, dacă aceasta era închisă. Impactul cu neașteptatul cerber producea un zgomot destul de neplăcut, motiv pentru care soția lui Potop, pentru a arăta că are o deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bine știți, acele păsări mici, de câmpie, care, ziua, din timp în timp, izbucnesc spre cer ca niște pumnișori de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul lor era preluat, continuat și ridicat la cote superioare de frumusețe și măiestrie, de către aceea căreia printre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pricina, trudea, la un poem lung și frumos, din care extrag câteva idei: orice pas, către fiecare direcție, să-l faci bărbătește, cu sânge rece, și, dacă este cazul, cu duritate; să nu existe clipă în care să nu te avânți ca într-o amenințătoare cascadă, de unde vei fi sigur că vei ieși învingător; orice gând, fiece faptă, să ți le irigi cu sânge rece; fiecare bob de iubire, să ți-l îmbibi cu sânge rece, apoi, să ți-l ocrotești
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă primii țânțari care se avântaseră să-l atace. Ultimii metri îi parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când și o adiere blândă și fumul rugului pe care îl aprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de mine sau de trecutul meu. Toate astea m-au făcut să mă întorc de unde plecasem, desigur. Acum știam unde erau păstrate lucrurile astea. Îmi dădusem seama mai devreme, cred, dar, în loc să mă oprească, revelația asta mă făcuse să mă avânt și mai tare în căutări, de parcă ar fi vrut să dovedească cruzimea întregii tărășenii expunând vederii restul casei. Iar când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea afla, îmi spuneam pe când trăgeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat-o înapoi. Îmi pare rău, zise ea. — Pentru ce? Nu cred că vreau să facem sex. — Asta nu contează. Un grup de pescăruși se avântară în apă și scoaseră ceva ce nu puteam vedea. — N-o fac intenționat. Am cuprins-o cu brațul și i-am tras umerii spre ei mei. De ce-aș crede că o faci intenționat? Ce să faci intenționat, totuși? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare. Nimeni mă privea fix din spatele ochelarilor. Nu. Nu mă privea fix. Îmi trebuiră câteva secunde ca să-mi dau seama că nu se mișca deloc. În afară de apa care șiroia, încremenise complet. Sub ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aleargă fără să te oprești, nu te uita în jos mai mult decât e nevoie și nu te uita deloc în spate. Ai înțeles totul? Am încuviințat din nou. — Bun. Ești pregătit să încercăm? — Da. — Unu. Doi. Trei. M-am avântat spre cercul de lumină cât de repede am putut, dar fata mi-a luat-o înainte cu câțiva pași, țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în mijlocul raftului lăsa un loc suficient de mare ca să te poți târî prin el și exact asta făcu doctorul, extraordinar de flexibil pentru vârsta sa. — Hai, dă-mi cutia. I l-am pasat pe Ian lui Fidorous, apoi m-am avântat pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Un robot de tenis lansa bombardamente furioase, instalațiile automate de stingere a incendiilor și-au pus și ele biciurile În funcțiune, iar Întreaga ură lichidă a unui extinctor s-a revărsat Împotriva noastră. — Spre etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bolnav, poți fi tot ce vrei și unde vrei. Călare pe pastila ta ca baronul Münchausen pe ghiulea, parcurgi teritorii de o nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu un cactus gigantic. Când m-am Întors, Amy vocifera cu o voce groasă, ca de autocamion Kamaz, agitându-și pumnul În direcția mea, apoi a deschis o ușă abil mascată de tapetul cu animăluțe și a dispărut. M-am avântat În urmărirea ei, scăldat de mirosul de prăjeală de pe coridor, culegând din zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau abia umbrită de cârcelul fin al costumului de baie, se lăfăia În propriii nuri ca Într-o cadă cu spumă, ci mult mai târziu, trei sau patru decenii postfactum, când fructele seducției i se uscaseră de mult și se avântau spre poale, iar pielea Îi atârna În falduri ca o togă de senator roman. Îți pierea orice chef de șuetă când antilopele din partea epică apăreau În secțiunea video ca hipopotami, ba mai mult decât atât, practicând activități cu un scăzut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ploii, desfășurat În jurul subsemnatului, și În scurt timp alcătuiam un grup statuar de genul zeu plus nimfe deloc odihnindu-se. L-am informat mai devreme pe onoratul cititor despre picioarele Verei, lungi ca două autostrăzi. Bariera fiind ridicată, m-am avântat spre locul În care șoselele se intersectau, dar m-am trezit rașchetând parchetul: picioarele respective nu aparțineau aceleiași nimfe. Am revenit pe partea carosabilă, hotărât să găsesc traseul corect. GPS-ul dădea Însă erori maxime În acea intersecție aglomerată de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]