26,883 matches
-
mijloc, prin renume, civilizat - e imersiunea perfectă în lumea românească pe care spațiul mic o concentrează în esențe tari, nu neapărat din cele mai bine mirositoare... Carevasăzică: spre România se călătorește în grup. Grupuri mari, despărțite de rigorile așezării în avion. Care, trebuie să spun, ne-au făcut și pe noi, deși cerusem vecinătate, să recurgem la bunăvoința tipică neamului - cu alții nu ne-am fi permis... - și să schimbăm. Ca să putem comenta mai ușor, firește, distracție la care, de jur
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
permis... - și să schimbăm. Ca să putem comenta mai ușor, firește, distracție la care, de jur împrejur, se deda toată lumea. Doar că nu toți făcuseră schimb, prilej bun să sari, vorba vine, peste capetele mijlocașilor și să-ți strigi, de la coada avionului, amicii înfipți mai aproape de business class. Dacă nu și nu, pînă la urmă e bun și vecinul din stînga-dreapta, chiar dacă, englez fiind, vorbește pe limba lui. Ce, noi nu? Uite-așa am învățat, ascultînd de nevoie, cu tot zgomotul elicei
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
de credință. Ca orice crez folcloric larg răspîndit, are variante. Prima: la telefon. Ea încerca să întrerupă convorbirea, începută la Frankfurt, într-un amestec de română snoabă și germană, cum s-ar zice, de Dîmbovița, pentru intimidare... Vorba ceea, pleca avionul. Prietena de-acasă, nimic. După încheieri amînate, replica decisivă: Te sun din RO. Sfîrșit apel.
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
încânta pățania unui berbec care, izbind în forță un pom plin de fructe, fusese acoperit de o piramidă de mere. Mi se părea formidabil. Citeam curgător "Lir și Tibișir", "Martinică și Puki", " Coana Frosa la București", "Șerban și Uragan în avion", "Doctorul Mititelu, medicul animalelor", a-pre-ciate opere ale lui Moș Nae (Batzaria) și, în ori-ginal, fabulele lui Vasile Militaru. Un volum de basme, intitulat " Hoțul de stele" mi-a rămas inabordabil. Universul copiilor, în culori albastru și roz, adăpostea extraordinarele aventuri
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
prezentată cu lux de amănunte, nici mai mult, nici mai puțin decât sinuciderea unui jurnalist și prozator pe nume... Dan Stanca, acum avem parte de un șoc cel puțin la fel de mare. Suleiman Atta, teroristul presupus a fi condus primul dintre avioanele care a izbit unul dintre turnurile de la World Trade Center New York, în atentatul de la 11 septembrie 2001, ar fi fost pe jumătate român, ar fi trăit în țară până după vârsta de douăzeci de ani, ba chiar, la un moment
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
este cât se poate de familiar. Imediat după atentate, televiziunile din întreaga lume au prezentat înregistrarea realizată de camerele de supraveghere ale aeroportului, în care era surprins momentul îmbarcării unui tânăr de origine egipteană, presupus a fi fost la manșele avionului în momentul impactului cu primul dintre turnuri. Mai mult decât atât, numele său era Atta. Dar nu Suleiman, ci Mohamed. Și, firește, Mohamed Atta nu avea nici o legătură cu România. Aceasta nu-l împiedică însă pe Suleiman Atta să aibă
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
vrea să pună un zîmbet pe fiecare figură, numai că actul filantropic asumat o depășește și ia proporțiile unui război al nervilor. În încercarea de-ai face pe toți fericiți, dictatura stewardezei realizează abnormul pus sub semnul acestui deziderat, și avionul se prăbușește, în timp ce fiecare are ca un căluș un zîmbet pe figură. Celălalt film vorbește despre inadaptare, despre căutarea semeneului într-o mare de posibilități care se multiplică necontenit, comuniunea este realizată paradoxal printr-o alienare totală, adică răpirea de către
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
caisate, secărici și rachiuri de drojdie sau de vin... ŤBă, numai să nu-mi borâți pe-aiciť, ne avertiza inutil Paganel, benoclându-se mai cu seamă la Fasolă, că el era mai slab de înger. ŤSau borâți în pungă, bă, ca-n avion, că intră-n prețul biletului.ť și mai destupam câte o sticlă de suc de roșii la votcuță, și mai desfăceam câte un borcan de patru sute de zacuscă, pe care-l consumam fără pâine, că pâinea se dădea pe cartelă
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele, de demult, că pe un as celebru al celui dintâi război mondial, - un neamț - îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi deodată salutată din urmă, fără să-l fi văzut, sau simțit, de un tip foarte scund, cu o mustăcioară caraghioasă, frizată parcă, asemeni celei a unui detectiv
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele. Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că o luase. Pilotul îi atrase atenția că aveau să treacă prin multe goluri de aer și că trebuia să se țină bine, arătându-i cum să se lege, să nu cadă cumva
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
slab și cel tare și temeiurile ei creștine și spunem doar că semeni de-ai noștri înarmați cu "credință tare" au umplut lagărele și camerele de exterminare. Aceeași "credință tare" îi îndrituiește să așeze bombele prin metrouri și să îndrume avioanele cu cei slabi de înger, victimele adică, direct în turnurile gemene. Cei tari în credință se luptă prin Belfast și prin Kosovo, cei slabi de înger umplu, de obicei și pentru că sunt așa, adică slabi, gropile comune." Mușcător, dinamic, informat
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
regina aia hugoliană, spusei; nu mai conta fiindcă de zis, cel mai des i se zicea Zizy. Pe lângă acestea, era și o norocoasă și o darnică. Numai că dărnicia asta exagerată aducea des și ghinion. Ca atunci când, luând bilete de avion să se ducă la București, o dată, i-l dăduse, la insistențele unei mari actrițe, vorbitoare, care avea o treabă urgentă în capitală - și toate biletele de avion fiind vândute, disperată - se mărita cea mai bună prietenă a ei - i-l
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
că dărnicia asta exagerată aducea des și ghinion. Ca atunci când, luând bilete de avion să se ducă la București, o dată, i-l dăduse, la insistențele unei mari actrițe, vorbitoare, care avea o treabă urgentă în capitală - și toate biletele de avion fiind vândute, disperată - se mărita cea mai bună prietenă a ei - i-l dăduse așa dar Zizy pe-al ei, să ajungă în București când era nevoie, iar avionul, un Il 14, se prăbușise, murind toți pasagerii. Se întâmplă. Și
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
care avea o treabă urgentă în capitală - și toate biletele de avion fiind vândute, disperată - se mărita cea mai bună prietenă a ei - i-l dăduse așa dar Zizy pe-al ei, să ajungă în București când era nevoie, iar avionul, un Il 14, se prăbușise, murind toți pasagerii. Se întâmplă. Și mai fusese un caz. Dar nu cu un avion. Așa că lumea începuse să că orice binefacere venea de la... Marșeuză. I se dusese vedea că ar fi fost o ghinionistă
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
prietenă a ei - i-l dăduse așa dar Zizy pe-al ei, să ajungă în București când era nevoie, iar avionul, un Il 14, se prăbușise, murind toți pasagerii. Se întâmplă. Și mai fusese un caz. Dar nu cu un avion. Așa că lumea începuse să că orice binefacere venea de la... Marșeuză. I se dusese vedea că ar fi fost o ghinionistă, fiind o generoasă, poate tocmai de aceea... * în momentul când are loc acțiunea, - toamna lui 1969, - avea 30 de ani
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
mici bombate sub rochia de mătase bleu - se îmbrăca numai în ce alegea ca materiale pe care le croia singură. în ziua aceea, din toamna lui 1969, voise să plece la București și se dusese să-și cumpere bilet de avion - nu suporta trenul, chiar și rapidul de Iași - dar nu mai erau bilete, se epuizaseră. Era cunoscută povestea ei cu biletul acela cedat cu nici un an în urmă și cu prăbușirea, plus faima creată că purta ghinion. Era ca și cum însăși
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
pe Zizy, - să joace billiard, o femeie ca ea, și să devină și campioana ieșeană la jocul ăsta viril cu tacul, era ceva care îți impunea. Cum-necum, îi făcuse rost în cele din urmă de un bilet, dar la un avion poștal, care ducea corespondența în capitală. Era un aeroplan sovietic, vechi, dar trainic, cu viteză mică, la înălțime mică, care te ducea mai încet la București, dar sigur, în perfectă siguranță, se zicea în lumea specialistă a aviației. Se interesaseră
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
Olive (Abigail Breslin), un copil obișnuit care-și trăiește copilăria firesc, cu magia ei idelebilă. Cei cinci plus unul membri ai familiei pleacă la drum spre California îmbarcați într-o dubiță galbenă și obosită - nu au bani de bilete de avion -, pentru a o asista pe micuța Olive care urmează să participe la un concurs de frumusețe pentru copii, intitulat Little Miss Sunshine. Călătoria se dovedește inițiatică, ea reunește familia protector, în jurul mezinei, care urcă pe scena unui spectacol de un
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
a făcut un legămînt de tăcere pecetluit cu afișul mare cu figura mustăciosului și furiosului filozof german, Nietzsche, așa că nu comunică decît în scris mesaje laconice în care cuvîntul "ură" revine cu asiduitate și vrea să se facă pilot de avioane de vînătoare. Pentru el drumul spre California este chiar inițiatic, însă unchiul Frank, sinucigaș din dragoste, îi relevă un alt handicap, faptul că nu distinge culorile - aici scenariul are o hibă, e greu de presupus că părinții n-ar fi
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
după sursă, urmărind cu mâinile dunga luminoasă. Găsește imediat gaura și își lipește ochiul de ea: coroana unui copac se deschide și o lumină insuportabilă țâșnește; urcă direct spre cer, lăsând în urma ei o linie de fum ca după un avion. Boris se gândește la un coridor lung, cu podeaua desfăcută, la cum îl străbate lumina de la un capăt la altul, atunci când o aprinzi timid dintr-un colț, temându-te de întuneric. Aksinya își umezește buza de sus cu vârful limbii
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
șoferii cu atît mai puțin. Astfel încît, și fără caniculă, în România se circulă riscant. Dacă luăm în calcul și specia aparte a șoferilor de autocare, care, după părerea mea, ar trebui testați psihic cu aceeași rigoare ca piloții de avion, dar care zburdă pe șosele, unii, cu o inconștiență criminală, putem înțelege o parte dintre cauzele accidentelor din ultima vreme, dincolo de cele consemnate de statistici. n P.S. De vreo lună, de cînd mașina familiei e la reparat, observ din tramvaie
Moartea pândește la drumul mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9437_a_10762]
-
a vorbit cu Aida, vecina noastră care locuiește pe plajă. Toate astea mi-au trecut prin cap până să vorbesc. Dar nu mi-am urnit picioarele de pe trepte. Cuvintele mele trădau și ele delăsarea și lipsurile zilnice. La răstimpuri, un avion, mai degrabă nechibzuit decât îndrăzneț, se aventura să decoleze pe furtună și ploaia îl făcea una cu pământul. Pe poștaș nu l-au omorât. A murit într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
și ele delăsarea și lipsurile zilnice. La răstimpuri, un avion, mai degrabă nechibzuit decât îndrăzneț, se aventura să decoleze pe furtună și ploaia îl făcea una cu pământul. Pe poștaș nu l-au omorât. A murit într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a ajunge ori a părăsi acest țarc singuratic. Era o pădure atât
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
făcea una cu pământul. Pe poștaș nu l-au omorât. A murit într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a ajunge ori a părăsi acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare, adormea mâhnit și
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
jucam prinzând balenele între liniile orizontului. Nu exista loc mai izolat și mai tainic în toată lumea ca plaja din El Almejal. Era o coastă închisă turismului, căci marea crudă și solitară osândise granițele. Copaci înalți cu coroane stufoase împiedicau aterizarea avioanelor. Indienii corciți de dincolo de râu, care știau să decapiteze trunchiurile alea zdravene, se deplasau în largul lor prin pădure. Nu se înțelegeau bine cu negrii din sat, dar nici nu simțeau nevoia să se învrăjbească cu ei. Erau două lumi
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]