1,715 matches
-
și publicat în foileton între 1 ianuarie și 15 iunie 1901 sub titlul "La Grande forêt" în "Magasin d'Éducation et de Récréation". În inima Africii, într-o pădure impenetrabilă aflată lângă fluviul Oubangui, doi exploratori albi însoțiți de un băștinaș și de un copil negru descoperă un trib necunoscut, care trăiește în copaci. Cei doi eroi, un francez și un american pe nume Max Huber și John Cort, îl însoțesc în călătoria lui prin Congo pe Urdax, un negustor portughez
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
copaci. Cei doi eroi, un francez și un american pe nume Max Huber și John Cort, îl însoțesc în călătoria lui prin Congo pe Urdax, un negustor portughez de fildeș. Aventurile celor doi încep în timpul călătoriei de întoarcere. Călăuziți de băștinașul Khamis - care îi ghidează prin Africa sălbatică - ei îl întâlnesc pe Llanga, un copil negru. În periplul lor, cei patru au de înfruntat o serie de pericole, printre care o turmă de elefanți înfuriați, doi rinoceri dintre care unul rămâne
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
oamenii de pe "Halbrane" îi ajută să își revină în puteri. William Guy își spune apoi povestea. La puțină vreme de la explozia lui "Jane" (și a plecării lui Pym și Peters), câinele Tiger reapare. Turbat, îi mușcă și îi infectează pe băștinași, care cad pradă noii boli. Cei care reușesc fug pe insulele înconjurătoare, care vor fi distruse ulterior de un cutremur. Din acest moment, William Guy și oamenii săi au trăit relativ confortabil pe Tsalal, dar distrugerile provocate de un cutremur
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
țar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul acesteia includea și sudul Estoniei de astăzi. Denumirea de Livonia datează din perioada primei ocupații germane a teritoriilor baltice, de la începutul secolului al XIII-lea și derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băștinași. Teritoriul baltic populat de acești livi a fost treptat colonizat de o populație germană în cautare de noi pământuri și surse de venit. Pretextul prezenței crescânde a populației germane a fost creștinarea acestei populații încă păgâne la începutul anilor 1200
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
grupare militară ce-și pierduse orice menire în Germania odată ce cruciadele luaseră sfârșit. Inițial cele două instituții au decis să colaboreze pentru a-și împărți teritoriile însușite, după care relația a devenit competitivă și conflictuală. După o inițială ripostă a băștinașilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce a durat peste 100 de ani, germanii au reușit să își însușească majoritatea teritoriilor locale fie prin forță, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul din cele mai razboinice
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
apartenența tribală, este exclusă de la administrarea orașului, având un statut de paria. Anii 1520 afectează și statutul credincioșilor germani din Riga, când sub influența puternică a luteranismului, cavalerii Ordinului Fraților de Sabie încearcă să sustragă Bisericii Catolice toate proprietățile. Populația băștinașă este și ea implicată, chiar și indirect, în această feudă și mulți localnici (fie livi, fie lațtgali, fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce îl promovau și împotriva prezenței Bisericii Catolice. Între 1558
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
oameni: un milion în Bolivia, 300.000 în Argentina, și 200.000 în Paraguay. Tribul indian nakotoi se află în regiunea de sud a Râului Pilcomayo, o regiune situată de-a lungul zonei centrale a râului în Paraguay (Kerr, 116). Băștinașii acestui trib sunt descendenți ai extrem de renumitului "Redskin Tribe" (tribul pieilor roșii) (Kerr, 116). Natokoi și-au tratat toți vecinii ca dușmani, mai ales triburile Tobas și Nimká, vecinii lor de la sud-vest și nord-est (Kerr, 116). Un război de guerillă
Râul Pilcomayo () [Corola-website/Science/320761_a_322090]
-
o serie de (3) albume, care constituie trilogia de albume Gaia (zeitate a planetei Pământ). "Gaia" are tema din care se inspiră luată din poluarea prezentă pe Pământ, casă unică și degradată a oamenilor, dar și descoperirea și nimicirea populației băștinașe din Lumea Nouă și din Antichitate. Aspectele despre ecologia și suferințele Pământului au un tratament special în cărțulia cu care însoțește "bookletul CD-ului". În anul 2004 Mago de Oz înregistrează al 5-lea album intitulat Belfast (2004) după un
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
pentru a face distincția față de un alt "Endeavour", aflat deja în serviciul Marinei Regale, un slup cu 14 tunuri. La 21 iulie 1768, "Endeavour" s-a deplasat la Galleon's Reach pentru a lua la bord armamentul necesar protecției împotriva băștinașilor potențial ostili din insulele Pacificului. Au fost aduse la bord zece tunuri cu proiectile de , dintre care șase au fost montate pe puntea superioară și restul au fost arimate în cală. Au fost încărcate și douăsprezece tunuri pivotante; ele au
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
sud pentru a explora oceanul deschis în căutarea "Terra Australis Incognita". În October 1769, "Endeavour" a ajuns la coastele Noii Zeelande, fiind primul vas european care a reușit aceasta după Abel Tasman cu "Heemskerck" în 1642. Neobișnuiți cu asemenea vase, băștinașii măori de la primul punct de acostare al lui Cook din Poverty Bay au crezut că vasul ar fi o insulă plutitoare sau o pasăre uriașă din țara lor mitică Hawaiki. "Endeavour" a petrecut următoarele șase luni navigând în preajma țărmului, în vreme ce
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
lună după întoarcere, Cook a fost înaintat la gradul de comandor, iar în noiembrie 1771 avea deja ordine din partea Amiralității pentru o a doua expediție, de această dată la bordul navei HMS "Resolution". El a murit într-o altercație cu băștinașii hawaiieni din Golful Kealakekua la 14 februarie 1779. În timp ce Cook era sărbătorit pentru reușita călătoriei sale, "Endeavour" a trecut în uitare. La o săptămână după revenirea în Anglia, ea a fost dusă la Woolwich Dockyard pentru recondiționare în scopul folosirii
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a trecut de la Soroca prin Bălți și mai departe până la Iași. Bătălia a avut loc în ținutul Fălciu. Deoarece armata nu a fost aprovizionată suficient cu produse alimentare, Petru I a ordonat colectarea alimentelor să aibă loc din contul populației băștinașe. Astfel, Bălții devin baza principală de aprovizionare a armatei ruse cu alimente și furaje. Din documente se știe că în ajunul luptei cu turcii, în tabără militară au fost aduși 4 mii de boi, 8 mii de berbeci, 300 de
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
lovirea soldaților cu mânerul sabiei. Mulți imigranți vorbeau greu engleza și erau supuși conflictelor etnice cu restul Armatei Potomacului, unde toți imigranții care nu erau de origine irlandeză erau denumiți „nemți”. De fapt, jumătate din Corpul XI consta din americani băștinași, mai ales din Vestul Mijlociu, dar el a fost asociat mai ales cu imigranții. Pregătirea acestui corp era și ea slabă. Din cele 23 de regimente, opt nu aveau experiență de luptă, iar restul de 15 nu câștigaseră niciodată o
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
port de ape adânci pe Insula Dauphin întrucât golful Mobile și râul Mobile erau prea puțin adânci pentru vasele maritime. Populația coloniei a fluctuat în următorii câțiva ani. În 1704, parțial din cauza temerilor că „fraternizarea” a soldaților francezi cu femeile băștinașe poate duce la un conflict, Bienville a aranjat aducerea a douăzeci și patru de femei din Franța. Prin tradiție, tinerele au fost alese din mănăstiri, deși majoritatea proveneau probabil din familii sărace. Domnișoarele au fost găzduite în casa lui Bienville și puse
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
în Franța și a lăsat colonia pe mâinile lui Pierre Dugué de Boisbriant, urmat de Étienne Périer. Bienville și-a reluat postul din Louisiana în 1733. Acest ultim mandat avea să fie marcat de conflicte cauzate de deteriorarea relațiilor cu băștinașii Chickasaw. Bienville a plănuit imediat o ofensivă, cerând guvernatorului districtului Illinois, Pierre d'Artaguette să i se alăture cu toată forța disponibilă în teritoriul Chickasaw, pentru un atac coordonat. Bienville a întârziat, iar d'Artaguette a atacat singur la 25
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
prezentat o polarizare dramatică, regiunile vestice mai noi ale republici preferându-l pe candidatul naționalist Edward Burleson, în timp ce zona plantațiilor de bumbac, îndeosebi regiunile de la est de râul Trinity, l-au ales pe Anson Jones. Amerindienii comanche erau principalul oponent băștinaș al Republicii Texas. La sfârșitul anilor 1830, Sam Houston a negociat pacea între Texas și comanche. Lamar i-a urmat în funcție lui Houston în 1838, și a schimbat drastic politicile față de indieni. El a lansat un război genocidar împotriva
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
maximizarea numărului de bărbați adulți folosiți în luptă, aducând numărul total al celor implicați în efortul militar la circa 2000. Deși urma să fie un „război al albilor”, Baden-Powell a înarmat cu puști și un număr de aproximativ 300 de băștinași africani. Ei au fost porecliți „Black Watch” („Garda Neagră”) și au fost folosiți la paza perimetrului. Lucrul la construcția întăriturilor din jurul perimetrului de al Mafekingului a început la 19 septembrie 1899; orașul avea să fie dotat cu o rețea extinsă
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
orașului, atacatorii s-au strecurat printre redutele Hidden Hollow și Limestone de pe partea vestică a întăriturilor. Conduși de un dezertor britanic, ei au urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în Stadt, satul în care trăiau africanii băștinași. Grupul lui Eloff a pătruns fără opoziție în Stadt și a dat foc la colibe pentru a-i semnala lui Snyman situația atacului. La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
însă stricăciuni. Întâmplarea face ca atunci să sosească Mordecai Smith care să-i spună celui de la șantier că are nevoie de șalupă în acea seară la ora 8. Între timp, Holmes aflase că însoțitorul cu picior de copil era un băștinaș din insulele Andaman, un sălbatic mic de statură. De asemenea, poliția îi eliberase pe Thaddeus Sholto și pe menajeră, din lipsă de probe care să-i incrimineze; în plus, Sholto avea și un alibi indestructibil. Holmes îi cere inspectorului Athelney
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
urmă șalupa "Aurora". Ei observă șalupa lui Smith ieșind din șantier și pornesc în urmărirea sa. Complicele lui Small trage un ghimpe asupra lui Holmes și Watson, aflați în șalupa poliției, dar cei doi trag în același timp cu revolverul. Băștinașul este împușcat și cade din ambarcațiune. În cele din urmă, șalupa este capturată, iar Small este prins. Lada este recuperată, iar Watson primește permisiunea să i-o ducă domnișoarei Morstan; când ajunge la casa acesteia și deschide încuietoarea lăzii, ei
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
a plecat în Anglia. Morstan s-a dus la scurtă vreme la Agra și a aflat călada cu comoara dispăruse. Furios de trădarea lui Sholto, Small se gândește permanent cum să evadeze. Într-o zi el salvează de la moarte un băștinaș pe nume Tonga, care-i devine credincios. Small fuge cu canoea băștinașului, după ce-și ucide paznicul lovindu-l în cap cu piciorul de lemn. Culeși de pe mare de un vas comercial, ei au cutreierat lumea în lung și lat
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
Agra și a aflat călada cu comoara dispăruse. Furios de trădarea lui Sholto, Small se gândește permanent cum să evadeze. Într-o zi el salvează de la moarte un băștinaș pe nume Tonga, care-i devine credincios. Small fuge cu canoea băștinașului, după ce-și ucide paznicul lovindu-l în cap cu piciorul de lemn. Culeși de pe mare de un vas comercial, ei au cutreierat lumea în lung și lat până au reușit să ajungă la Londra. Ajuns acolo, Small află că
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
că Bartholomew Sholto a găsit comoara și a aranjat să intre în camera unde se afla comoara când stăpânul casei lua masa de seara. Din păcate, acesta se mai afla încă în cameră atunci când Tonga a pătruns prin acoperiș, iar băștinașul a fost nevoit să-l ucidă. Ei au luat comoara și plănuiau să fugă în Brazilia dacă nu erau prinși. Small a aruncat comoara în Tamisa când a văzut că urmează să fie prins, pentru ca să nu se bucure alții de
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
de argint ce strălucește și șerpuiește prin smaraldul ierburilor și al pîlcurilor de flori. Relieful montan cu pante inundate de flori sălbatice iți lasă impresia că te afli în apropiere de Carpați sau de munții Dobrogei. De-a lungul veacurilor băștinașii au compus mai multe cîntece și legende închinate acestor locuri pitorești și pline de ciudățenii, iar scriitorul Constantin Stamati-Ciurea a înveșnicit în scrierile sale Caracușenii Vechi, Stînca lui Ciuntu si Corjeuții. Arealul complexului geologic și paleontologic din bazinul rîului Lopatnic
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
au ajuns și l-au ucis. A fost înjunghiat și apoi hăcuit cu sulițele și săbiile. Pigafetta și ceilalți au reușit să scape, Conform relatării lui Pigafetta, mai mulți dintre oamenii lui Magellan au murit în bătălie, și mai mulți băștinași convertiți la creștinism care veniseră în ajutorul lor au fost uciși de războinici și soldați. Nu există estimări oficiale ale numărului victimelor din bătălie, deși Pigafetta menționează cel puțin trei soldați creștini uciși, printre care și Magellan. Aliații lui Magellan
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]