3,370 matches
-
să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
autobuzul și se înfățișau amândouă domnului Chawla. Astfel, femeile din familia Hungry Hop fură obligate să-și păzească băiatul Hungry Hop chiar mai atent decât până atunci, uitându-se mereu după Pinky, cea care le pândea fiul, alungând-o cu bețe, toate douăsprezece, singura dată când o zăriseră. În definitiv, știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de viață pe care îl adoptaseră. Ammaji le alunga de la ivirea zorilor și până în noapte, asistată de batalionul ei dispersat prin livadă, fiecărei persoane alocându-i-se o rație zilnică de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le recuperase de la cauciucurile vechi. Oriunde priveai, cineva alerga printre copaci, implicat parcă într-un exercițiu arhaic de mânuire a armelor, lansând proiectile. Numai că, în momentul acela, maimuțele doar se scuturau, constatând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
faceți griji, domnule, îi șopti domnul Gupta, care sosise pentru întâlnire atât de devreme că avusese chiar timp să îl ajute pe funcționarul oficial să-și încălzească apa pentru baie cu un termoplonjon improvizat dintr-un cablu electric și un băț de lemn. Am venit să vă dau cele mai bune sfaturi, îi șoptise domnul Gupta, zâmbindu-i liniștitor. Îi plăcea noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe care nu putea să-l numească, era într-o dispoziție exterm de proastă. Da, cine știe de ce, se simțea deosebit de iritabilă, nemulțumită și mânioasă. Poate era de vină doar lipsa de somn. În timp ce aștepta, lovea marginea drumului cu un băț. Să fi venit și Sampath, ar fi avut pe cineva cu care să vorbească... Dar Sampath stătea în arborele de guava, închis într-o nemișcare absolută, asemeni unei fosile surprinse într-un moment de liniște în chihlimbar. Paznicii fuseseră lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Să și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu putere pe frumoasa care râde de el. Ea răspunde cu o lovitură în boașe și Lorne se frânge ca un băț rupt. În scena propriu-zisă a bătăii, i se trage lui Lorne, îmbrăcat cu un hanorac, o mardeală cum n-a mâncat el toată viața lui, deși își atacă partenerul de distribuție, care dormea, cu o cheie de mașină. Abjectele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
filosof a reușit să-și croiască drum spre o concluzie. Necazul era că America tabloidelor și antetelor ajunsese de mult la această concluzie. — Bun, am spus eu. Acum știi cum e. A sărit în picioare, îndreptându-și spinarea ca un băț în întâmpinarea lui Butch, după care s-a mozolit și s-au giugiulit în timpul desertului ca doi liceeni în călduri - nu, nu așa, mai curând ca un cuplu de actori în secvențele de generic dintr-un film pentru adulți. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șaizeci de metri până la sacii de gunoi de lângă ușa spartă. Ne-om întâlni noi într-o bună zi. Și-atunci... — Ne vom întâlni acum. Da. Acum. Am ieșit în silozul Sixth Avenue, Bulevardul Americanilor, unde zgârie-norii cu picioare ca niște bețe, așteptau pe rampele lor. Timpul și temperatura goneau pe deasupra lor. — Nouăzeci și nouă, spuse omul de la tarabă. — ’R-ai al dracu’. Am luat-o înainte și, clătinându-mă pe picioare, am simțit că inima îmi va lua foc și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aceea la el acasă, ca să mai vorbim. Deja se părea că intraserăm într-o conspirație laolaltă cu acest om. S-a întors în cimitir în timp ce eu îmi încheiam treaba, folosindu-mă de un sicriu gol. Ajutându-ne de funii și bețe, am scos Trandafirul din pământ și l-am așezat în coșciug fără să-l atingem. Omul acela își aduse în pădure mașina lui nouă, de teren, și, cu ajutorul ei, am scos pe furiș comoara, ca trei jefuitori de morminte, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu o să pice și m-am aruncat peste el, adunându-mi toată greutatea pe care o aveam pe genunchiul lui drept, încercând să-l rup, să-l zdrobesc, având în minte o imagine a încheieturii care se frânge ca un băț, răsucind-o sub el până când piciorul i-a alunecat și l-am doborât. În ultimul moment, s-a prins de masă pentru a-și amortiza căderea, dar a fost prea târziu. Masa a căzut cu el, sticlă și porțelan alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dus să-l recuperez pe Bumbu. Stătea pe ultima treaptă a scării, jucându-se cu o coadă de mătură pe peretele verzuliu din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu trebuia să rămâi acolo, în legea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu trebuia să rămâi acolo, în legea ta, în nenorocirea ta, ce-ai mai venit să le strici rosturile?“. L-am urcat cu greu pe treptele înguste, mai mult opintindu-l din spate, ca pe un balot imens. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un stabiliment unde jegul domnea autoritar, În timp ce Julián Îi povestea cele Întîmplate de la sosirea lui la Barcelona. Nu i-a trecut prin minte că Fumero fusese deja În cafeneaua aceea, În duzini de cafenele ca aceea, la o azvîrlitură de băț de vila Aldaya, și că, de Îndată ce Carax avea să pună piciorul Într-una din ele, apelul telefonic era o chestiune de secunde. CÎnd mașina poliției s-a oprit În fața cafenelei și ospătarul s-a retras În bucătărie, Miquel a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să aștepte. Vraciul îi povesti tatălui și tatăl, băiatului. Tânărul rupse cu gândul un șal dintr-o bucată de cer și făcu cum i se spuse, vreme de cinci luni și a șasea se duse cu tatăl său. Când luă bețele tobei în mână și începu să bată, se simți dus de un val și la un moment dat sufletul îi fu străbătut de un fior atât de puternic, încât rămase pironit locului. De atunci deveni și el ca ceilalți bucurându
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
se opri. În față îi apăru o pajiște cu plante tămăduitoare. Culese un braț și plecă spre casă. Noaptea, pe lună plină, făcu într-o oală o fiertură în care turnă și miere și zahăr. O întorcea mereu cu un băț lung zicând: - Așa cum întorc aceste tămăduieli, tot așa să se întoarcă ochii blestemului de la copilul lui Naim! Așa cum se prinde mierea, tot așa să se prindă de el sănătatea, norocul și voia bună! Așa cum e dulce zahărul, tot așa să
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo, În preajma gardului din bețe de floarea-soarelui, și de ce nu-l căuta Întâi acolo. Despre casă nu-și amintește multe lucruri. Era lipită cu lut amestecat cu balegă de cal pe pereți și pe jos, avea o tindă umbroasă. Crede chiar că imaginile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a vă vorbi despre frumusețea lui modestă de aici unde aproape totul este măreție și fală. Vă Închipuiți desigur că am mai văzut araci și În zona de baltă, dar aceia, dacă nu erau aleși dintre cele mai uscate bețe de salcie, obișnuiau să prindă rădăcini și să Înfrunzească după prima ploaie, devenind până În mijlocul verii arbuști În toată legea, Înăbușind fasolea pe care ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu asta ai vrea să cauți În ea. Îți porți privirea prin grădinița din fața prispei În care numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe dinăuntru cam cu un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ăla, cine o fi fost că nu era nimeni pe la el prin curte, Își pusese În toată grădina numai zmeură. Zmeură, știi ce-i aia, nu?“ Da, ai zis tu și chiar În clipa aia ochii ți-au zburat spre bețele vag Înfrunzite pe lângă gardul dinspre stradă al grădinii Învățătorului Popescu. — Nu cumva...? — Păi, sigur că da, asta e, ești băiat deștept, bravo, a zis el și a plecat Înăuntru, În casă, după o sticlă de vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povești și poate determina succesul celui care decide să continue. Despre cum trebuie Întreținut focul uniform sub cazan cineva Își amintește că „bietul tăticu, numai el se ocupa de asta, iar noi, io cu frati-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu frati-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]