1,778 matches
-
haimanaua se înființă la masă cerând ouă cu slănină, copane și vin, iar maică-sa îl făcea cum îi venea la gură, se trezi întrebându-l: Măi Roberto măi, spune-mi și mie, ce-ți place ție să faci, măi băiete? Ce-ți place ție cel mai mult, măi omule? Cel mai mult? Cel mai mult îmi place să citesc ziarul și să mănânc, răspunse prompt Roberto. Așa luă sfârșit conflictul de muncă între mamă și fiu, doamna Nuți fiind străfulgerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bene ăsta al lor, spune Aurora Martinescu. Te-am iubit, te iubesc, ce-i aia? Un cuvânt slav din care imposibil să pricepi ceva. Pe când te voiesc de-a binelea e foarte clar. Ce zici? Aveți dreptate, doamnă Aurora. ─ Măi băiete, măi! Să știi că și eu te iubesc, drăguță. Mă bucur că ai venit. Nevasta ce-ți face? Copiii? ─ Izabela e bolnavă, iar au apucat-o durerile de spate. Dar copiii sunt bine. Mă descurc. Uite de ce te-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
De fapt n-o să mai fie secret, odată ce ți-l spun. Acolo stă un pictor. ─ ????? Nu te mira. Mai bine chemăm un taxi. Vreți să mergem acum???? Ce, n-ai cheie? Hai că într-un ceas-două terminăm. ─ Miau! Ești mare, băiete! Sus la mansardă, Iulia își pune rochia neagră, destul de decupată, pe care și-a scos-o cu doar câteva ceasuri mai devreme. S-a săturat să-l aștepte pe Alexandru care s-a dus după un chibrit și dus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
crește puii; femela își depune de obicei ouăle în cuiburile de Pytilia melba, care i le clocesc, și, ulterior, îi cresc puii, care devini capabili de zbor după 14 zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urât. Primul soldat: Crezi că eu nu? Am văzut o grămadă. Și vă zic, el s-a ținut bine azi. [Al doilea soldat roman Îi zâmbește cârciumarului evreu.] Al doilea soldat: Da’ știu că ești un creștin În toată regula, băiete. Primul soldat: Sigur, tu țin-te de glume. Da’ ascultă ce-ți zic. S-a ținut bine azi. Al doilea soldat: Mai bem niște vin? [Cârciumarul Își ridică privirile În așteptare. Al treilea soldat roman stă cu capul În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acolo când venise. Era un băiat de vreo șaișpe ani. Când intrase, avea capul descoperit și era foarte agitat și speriat, Însă părea și foarte hotărât. Avea părul cârlionțat, era bine făcut și avea niște buze mari. — Care-i problema, băiete? Îl Întrebase doctorul Wilcox. — Vreau să fiu castrat, spusese băiatul. — De ce? Îl Întrebase doctorul Fischer. — M-am tot rugat și am făcut tot ce puteam face, dar nimic nu mi-e de ajutor. În ce privință să-ți fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dorință Îngrozitoare? — Care mă face s-ajung În starea aia. În starea aia pe care n-o pot Împiedica. Toată noaptea mă rog să se oprească. Și ce se-ntâmplă mai exact? Întrebase Doc Fischer. Băiatul Îi povesti. — Ascultă bine, băiete, Îi spuse Doc Fischer. Nu e nimic În neregulă cu tine. E normal ce ți se-ntâmplă. Nu-i nimic rău În asta. — Ba e rău. E un păcat Împotriva purității. Un păcat În fața Domnului și Mântuitorului nostru. — Nu, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Oh, mai du-te și tu-n..., Începu doctorul Wilcox. — Nu vă aud când vorbiți așa, Îi spuse demn băiatul doctorului Wilcox. Nu vreți s-o faceți dumneavoastră, vă rog? Îi spuse lui Doc Fischer. — Nu. Doar ți-am zis, băiete. — Scoate-l de-aici, spuse doctorul Wilcox. — Plec singur, spuse băiatul. Nu mă atingeți. Ies singur. Asta se Întâmpla pe la cinci după-amiaza, cu o zi Înainte. — Și ce s-a Întâmplat? Întrebai. — Păi pe la unu noaptea l-am internat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până la capăt... „Unde ne duce trenul ista? Acuș se face ziuă și noi mergem de aseară într-una. Când om ajunge la capăt, să vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
locul lui... Nici vorbă de somn însă. Doar alt șir lung de gânduri îi defilau prin minte... „Uite ce înseamnă războiul. Nici nu poți afla unde mama dracului te afli. D-apoi unde te duce? Dar... ce să-ți fac, băiete, dacă ai reușit la toate încercările la care te-au pus când te-au ales să te facă cercetaș? Bănuiai tu atunci ce te așteaptă? Nici pomeneală. Voiai numai să le arăți că nu ești din cei care trebuie să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deodată sau pe rând? Aș zice să cobor întâi eu cu Trestie și apoi restul grupului. Vă vom acoperi la nevoie. Numaidecât cei doi, Toaibă și Trestie, au pornit pe derdeluș. Pășeau cu mare grijă, să nu se rostogolească. Trestie băiete, hai să folosim armele ca punct de sprijin. Ne va fi mult mai ușor. Coborau - spre mirarea lor - fără mare dificultate, fiindcă panta era lipsită de iarbă și astfel nu alunecau. Când peretele a devenit aproape vertical, și-au dat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe front?” - l-a întrebat vocea care îi vorbea în vis noapte de noapte. Da... Până în acea noapte când... „Când ce s-a întâmplat?” - a insistat vocea. Când căpitanul Făgurel a ordonat sublocotenentului Cicoare: Adună oamenii! Au sosit zile grele, băiete... Cicoare a strâns plutonul care nu mai era cel de la începuturi. Unii căzuseră în acțiuni grele. Alții au fost doar răniți și reformați. Cei vechi formau grosul grupei alcătuite cândva de locotenentul Făgurel, grupă în care el avea mare încredere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poate ajung acasă pe lumină. Da’ cu piciorul ista...Cine știe? Anapoda treabă. După ce am scris Marandei când și cum voi ajunge în gară, o venit ordin să mă mai ție o săptămână în spital. Așa că... ia-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-a recunoscut: Bună ziua, moș Petrea! Bătrânul s-a oprit și cu ochii burnițați l-a privit lung pe Toaibă... Dumirindu-se pe cine are în față, a exclamat: Da’ bine măi băiete, așa te întorci tu? Beteag? Așa mă întorc, moș Petrea. Rănit. Bine că o fost numai atâta, că pentru unii o vinit numai țâdula în care scria că îi mort ori dispărut. Lasă că piciorul s-a tămădui. Dacă încolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl așază cu curu’ înainte... Cei din jur îl priveau pe sub sprâncene, neîndrăznind să ridice nasul din țoiul cu rachiu... Tăceau mormânt! 115 Toadere, băiete, liniștește-te, că nu-i bine să te încontrezi cu aiștia. Ș-apoi nu poți schimba mersul lucrurilor de unul singur. Tu nu ai văzut cum bântuie zi și noapte mașinile cu tot felul de nechemați? Apoi din când în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
moale: Tu știi multe, cum văd eu. Fă bine și spune mi cine a venit să mă caute și poate bănuiești și de ce? Eu... Eu nu prea știu de ce te cheamă, daaa’, da’ știu cine-i acela... Cine-i, măi băiete? Îi unu’ de la... nu știu eu cum se cheamă, da’ el îi cercetează pe cei care vorbesc sau fac cine știe ce împotriva... partidului. Înseamnă că și eu am făcut „cine știe ce împotriva partidului”. Nu cumva ai auzit cam ce zic că am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi doi mai înalți treceți la împins vagoneți - a ordonat șeful. Toaibă avea experiență la treaba asta din celălalt schimb. Hai cu mine! Ești salvat, băiete! Lasă că am să împing eu, iar tu te faci numai. După ce te-i face bine, îi altă poveste... Ia spune, omule, când te-ai întors tu din război? După ce s-o terminat, numai că după aceea o fost mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
m-o amenințat că mă bagă în pușcărie... De bătut nu l-am bătut. L-am luat numai de mână și l-am aruncat peste poartă! Știi doar cum se face o trebușoară ca asta... De aici înainte, ține-te, băiete! La urma-urmei, am ajuns aici... Uite unde ne puteam noi întâlni! Așa o rânduit Cel de Sus, Toadere. Da’ a trece și asta. Cine mai credea că se mai întoarce din război? Și ne-am întors. Om scăpa noi și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
neisprăviții iștia pentru un pumn de grăunțe? -Ai dreptate, Toadere, da’ nu mai vorbi așa în gura mare împotriva lor, că știi tu... 132 Știu, bade. Știu. Și am și simțit pe pielea mea răzbunarea lor, dar... Dar ce, Toadere băiete? Aș vrea să muncesc undeva, să pot câștiga și eu un gologan, ca tot omul cinstit... Păi știu și eu? Auzeam mai de mult pe unul al lui Scăfârlie că o lucrat în gară la încărcat și descărcat vagoane, da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cel din urmă calic...” „ Să bei peste măsură și să umbli împleticindu-te pe ulițele satului îi de râsul lumii Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să-ți amintesc că ai uitat cine ai fost, băiete! Ai uitat că toată lumea te respecta, dar de când ai început să bei... Oprește-te, omule! Oprește-te!” - l-a apostrofat vocea care de obicei îl vizita în vis... „Dacă am ajuns calic îi din vina mea? Nu! Îi din cauza golanilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adevărat Prispă aista? Nu spunea el că o fost amenințat că îi închide crâșma dacă nu spune ce se vorbește aici? Poate mă trage doar de limbă 139 și mâine-poimâine...” Prispă îl urmărea vorbindu-i din nou din priviri: „Toadere, băiete. Știu ce gândești, dar să nu te temi de bătrânul Prispă. Multe am văzut și multe am auzit la viața mea aici în crâșma asta, dar gura mi-a fost ferecată! Așa că să nu te ferești de mine.” „Oare să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
juca ei! Că eu le spun doar ce vreau eu, nu ce ar vrea ei să știe. Să-și mai pună pofta-n cui, că eu nu sunt din cei ce umblă cu limba scoasă după căpătuială. Îs vulpe bătrână, băiete! Nu trebuie să înghiți nimic pe nemestecate. Adică ce vrei să spui matale cu asta? Adică să nu crezi tot ce ți se spune și dacă crezi ceva atunci drămăluiește bine despre ce-i vorba și vezi cine ți le
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casă. Viscolul nu lăsa zăpada să se așeze; o târa prin ascunzișuri încât zloata din zilele trecute se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la noi îi o aruncătură de băț”. Tocmai când se bucura de cele constatate, a simțit că îi fuge pământul de sub picioare și a ajuns cât era de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă nu fac avere, Toadere. Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla - și cer de băut, dar când să plătească se fac că uită... Atunci să nu fii în locul meu, Toadere băiete! Și nu le ceri parale? Atâta îmi trebuie. Într-o săptămână, pe ușă te întâmpină un lacăt cât lumea de mare și... Prispă... Cine știe? Legat poate!... Ferească Dumnezeu, bade! Să nu ajungi zilele acelea. Eu le-am trăit și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede, băiete! zise Marcus. — E prietenul tău? întrebă Listarius arătând spre Marcus. — Da, spuse el. Listarius îl luă pe Valerius de mână. — Eu pot să fac orice aici... Paznicii or fi ei vitellieni, dar e de necrezut ce putere are banul... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]