1,758 matches
-
comandă pe care am primit-o de la ea. — Ciudat, spuse el. Foarte ciudat. Trebuie să fie o nouă conspirație în spatele acestei povești. Mă întreb ce pune la cale. Ai luat legătura cu avocatul ei? — Avocatul? — Gândește-te un pic, dragă băiete. O femeie închisă într-un azil de nebuni nu prea este în poziția de a investi de capul ei averea moștenită. Ea are nevoie de un agent responsabil care să acționeze în numele ei - așa cum a făcut acum treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ferm brațul lui Thomas la spate, îl împinse pe un coridor, ignorând protestele înfundate ale ilustrului bancher. — Știu că pare dubios, spunea el, dar verificam doar soliditatea materialelor de construcție. Este absolut esențial să știm că investițiile noastre sunt... Ascultă, băiete, am citit despre oameni ca tine în ziare. Sunt cuvinte despre oameni ca tine; nu-s cuvinte prea frumoase, majoritatea. — Poate că nu este momentul cel mai potrivit, spuse Thomas, dar sunt un mare admirator al tău. Presupun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu-s cuvinte prea frumoase, majoritatea. — Poate că nu este momentul cel mai potrivit, spuse Thomas, dar sunt un mare admirator al tău. Presupun că nu poți să-mi dai un autograf... — Ai dat-o-n bară de data asta, băiete. Vorbesc despre Shirley. E o fată drăguță. Foarte populară pe aici. Și e și tinerică. Deci ești în mare pericol dacă mai ești prins făcând asta. — Sper din toată inima să te revedem în curând la televizor, spuse Thomas disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strîmbă. Îmi dă fiori. — E un tip ca lumea. Face miracole. Mi-a spus-o una dintre pacientele lui. A vindecat-o de zona zoster. Ar putea să-ți vindece pieptul. Mickey se dădu Înapoi, tușind iar. Nici o grijă! Hai, băiete dragă, zise Kay. Nici măcar nu trebuie să se uite la chestia asta. Stai Într-un scaun și-ți șoptește ceva. Pare cam pervers. Locuiești acolo cam de multă vreme, nu-ți mai dai seama cît de ciudat este. Și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din loc. Poți să bodogănești ce vrei. Închisoarea permite așa ceva. — Dar nu te lasă să gîndești, domnule! continuă Fraser. Nu te lasă să citești ziarele sau să asculți radioul. Ce scop au toate astea? Știi foarte bine care-i scopul, băiete. Nu vă face bine să auziți lucruri din lumea de afară din care nu faceți parte. Vă agită. — Ne dă idei și opinii care ne aparțin, cu alte cuvinte, și ne face să fim mai greu de manevrat. Domnul Mundy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din lumea de afară din care nu faceți parte. Vă agită. — Ne dă idei și opinii care ne aparțin, cu alte cuvinte, și ne face să fim mai greu de manevrat. Domnul Mundy clătină din cap. — Dacă ai vreo plîngere, băiete, discut-o cu la domnul Garnish. Dar dacă ai fi fost În serviciu cît am fost eu... — De cîtă vreme sînteți aici, domnule Mundy? interveni Hammond. El și cu Giggs ascultaseră pînă În acel moment. Și ceilalți de la masă ascultaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la părinții lui Alec. Dar niciodată nu pronunța numele lui Alec. Își reținu cuvintele și, făcînd un efort, și le Înghiți. Fața i se Înroșise. — Dacă mi-e rușine! repetă el. Îl privi pe Duncan. Ce vrei să-ți spun, băiete? Duncan dădu din umeri. Și el era rușinat, dar se simțea mai bine pentru că declanșase această scenă. Începu să ciugulească din nou furnirul. Nu mai veni, zise el Încet, dar clar, dacă te simți așa. Asta Îl irită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-a fost, zise domnul Mundy, În afară de tine. Și asta e ceea ce ai putea numi Povara ta. Dar pun pariu, pe ce vrei tu, că Alec se uită la tine acum, dorind să-ți ridice Povara, spunîndu-ți Las-o jos, băiete! dorindu-și să-l auzi. Pariez că, rîde dar și plînge: rîde că este acum, În plin soare, și plînge că tu te afli Încă În Întuneric. Duncan dădu din cap aprobator; Îi plăcea vocea liniștitoare a domnului Mundy, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rîde că este acum, În plin soare, și plînge că tu te afli Încă În Întuneric. Duncan dădu din cap aprobator; Îi plăcea vocea liniștitoare a domnului Mundy, și cuvintele ciudate pe care le folosea: să-ți ridice, Povara, Greșeala, băiete; dar, În adîncul inimii nu credea o iotă. Își dorea ca Alec să fie acolo unde Îl descria domnul Mundy - Încerca să și-l imagineze Înconjurat de soare și flori și zîmbitor... Dar Alec nu fusese niciodată așa; spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan și Îl bătu ușor pe umăr. CÎnd căzu puțin scrum din vîrful țigării pe genunchiul lui Duncan, Întinse mîna și-l Îndepărtă grijuliu, lăsîndu-și mîna acolo. — În ordine? Îl Întrebă el. — Da, zise Duncan Încet, coborîndu-și privirea. — Foarte bine, băiete, zise domnul Mundy bătîndu-l ușor pe umăr din nou. Pentru că ești un băiat deosebit - știi asta, nu-i așa? Ești un băiat foarte deosebit. Și lucrurile ies mereu bine pentru băieți ca tine. Să vezi tu c-așa o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar cînd văzu În ce stare era Viv, o scăpă din mînă. Se duse direct la ea, Îi puse mîna pe frunte, apoi Îi desfăcu pricioarele să se uite la dezastrul dintre ele. Apoi se Întoarse spre Reggie. — Doamne Sfinte, băiete! spuse ea, vorbind Împiedicat din cauza lipsei dinților. La ce ți-a fost mintea cînd ai vrut să chemi un doctor? La naiba, aici e nevoie de-o ambulanță! — O ambulanță? zise Reggie Îngrozit. SÎnteți sigură? Acum, pentru că era ea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la ușă fu Încercat din nou și el tăcu brusc. Urmă o bătaie și un strigăt: — Hei! Ce tot faci acolo? Era unul dintre canadieni. Reggie nu răspunse o secundă. Apoi bătaia se repetă, iar el strigă: — Ăsta-i ocupat, băiete! Încearcă la altul! — Stai acolo de o jumătate de oră! — Ce, nu poate omul să stea puțin de unul singur? Pilotul dădu un picior În ușă cînd plecă. — Du-te naibii! — Du-te dracu’! zise Reggie roșind. Părea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ocazie să-și bălăngăne pepenii. Totuși, e trist, Într-un fel. Ele Își arată sfîrcurile la chelneri, și-ntre timp gazda lor șade Într-o celulă din Închisoarea Zarzuella. Hennessy puse pe umărul meu o mînă ușoară ca o pană. — Băiete drag, știu. Dar Frank ar fi bucuros să le vadă aici. El a creat Clubul Nautico - totul i se datorează lui. Crede-mă, ridicăm cu toții paharele de piña colada În cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mi-am imaginat mesele pe postament ornate cu pînzeturi albe, frapierele scînteind În luminile vesperale și oaspeții flecărind pe marginea apei netulburate. — Erau atîția oameni aici, cel puțin două sute, și nimeni n-a intrat ca să Încerce să salveze familia Hollinger? — Băiete drag, ușile erau Încuiate. — La o petrecere? Nu pricep. Puteați să intrați cu forța. — Sticlă securizată. Era plină casa de picturi și objects d’art, ca să nu mai zic de bijuteriile lui Alice. În anii anteriori s-au petrecut furtișaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Da, le-aud În fiecare noapte cînd Încerc să dorm și eu. E clar că-s niște ritmuri pline de viață, mai ales cînd le interpretează Bobby Crawford. — Bobby? (Doamna Shand Își zîmbi sieși, Într-un fel aproape adolescentin.) Dragă băiete, el a făcut foarte multe pentru Estrella de Mar. Nu știu cum ne-am descurcat pînă la el. — Îmi e simpatic. Dar nu-i puțin cam... imprevizibil? — E exact ce-i trebuie Estrellei de Mar. Înainte să vină el, Clubul Nautico murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pare departe rău. Scena de aseară a fost de-a dreptul bizară, mi-aș fi dorit s-o filmez. Se animase tot țărmul. Oamenii erau de-a dreptul excitați sexual, ca după o luptă cu tauri sîngeroasă. — Excitați sexual? Dragă băiete, diseară acolo o duc pe Betty. E clar că-și petrece prea mult timp cu acuarelele ei și cu aranjamentele florale. — A fost un spectacol, David. Cel care-a furat șalupa, oricine-o fi fost el, juca un rol. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i nimic de-al lui Alice Hollinger În casa asta. Și nu ți se pare ciudat? Hennessy turnă licoarea blondă În pahare. — Dar de ce, dragă băiete? — David... (Mă Învîrteam prin camera de zi, Încercînd să-mi ajustez gîndirea pe măsura lumii acesteia la scară Înjumătățită.) Trebuie să presupunem că ea și Sansom aveau o relație. Poate dura de ani de zile. — Puțin probabil, spuse Hennessy, savurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Costasol nu apăruse Încă să-și Întindă membrele ostenite pe luxosului mobilier de plajă aranjat lîngă piscină. Programul meu, după cum mă informase David Hennessy, se desfășura Între unsprezece dimineața și trei după-amiaza, dar „ia-ți pauză de masă cît dorești, băiete drag, că doar n-o să-nnebunești de plictiseală“. Cu toate astea, de regulă veneam cu mașina de la Clubul Nautico Înainte de micul-dejun, curios să văd dacă somnoroșii locuitori ai complexului fuseseră tentați să-și părăsească balcoanele. Hennessy ajungea și el pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Macarie, care se apropia, decât atunci când se așezase lângă el. — Ce familie de artiști sunteți! se minunase Macarie sincer, cu un glas hârâit. Eu auzisem de la fete doar de fratele tău, dar văd că tu ai talent cu carul, băiete! Cred că pe tine nu te bagă nimeni în seamă, nu-i așa, că ești urât ca mine și mai ești și bâl bâit ca naiba, în timp ce frate-tu are tot ce-i trebuie, nu-i așa? Și pun prinsoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi vorbea de talent. — Am și eu ceva talent, dar nu destul pentru a ajunge printre cei mai tari. Sunt și cam puturos, ce-i drept! Dar am, în schimb, un foarte bun fler la oameni. Tu o să ajungi mare, băiete, ascultă-mă pe mine! Să nu-mi zici Macarie dacă n-o să fie așa! Cândva, lumea se va înghesui să vadă expozițiile tale. Ține minte ce spun! Dacă te ții de treabă, îți garantez că în 10-15 ani vei fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din Iberia, nici un telefon măcar, așa, la repezeală, din obligație, cum ar veni. Nu știam ce să cred: dacă era să-mi confirme Îndrăznelile și complicitatea, ar fi trebuit să dea un semn, să-mi spună cumva, ceva, adică mă băiete, mă gândesc cât de cât la tine, mai vorbim când mă-ntorc. Dar ea, nimic, nimic. Așa că m-am Înhăitat din nou cu Leac, bântuiam nopțile, el găsea Întotdeauna câte un chef cu scandal, eu eram În căutare de nerușinări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prost aleasă. Rătăcit în neputința de a putea spune ce simte, are sentimentul cumplit de înspăimântător al unei ocazii ratate. Îi vine să urle, să plângă, să blesteme și să se roage. "Dumnezeule mare! Ce mi se-ntâmplă? Revino-ți băiete!" Faptul că își mai aparținuseră fizic devine acum pentru ei o barieră, binecunoscutele gesturi tandre din trecut ale primei lor dăruiri totale se transformă în ceva abstract, impersonal parcă. Acolo unde trebuiau să fie certitudini, apare acum nesiguranța, teama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nenumăratele bănci. În timp ce privesc păsările care se încrucișează vesele prin văzduh, flecăresc despre toate nimicurile, glumesc, râd. După masa de prânz revin în cameră, unde citesc și comentează împreună până seara târziu baladele lui Villon"Pune-ți mintea la lucru, băiete, gata cu lenea!", spunea ea mereu râzândși nu pleacă de lângă el decât atunci când îl știe adormit. Dintre camarazi, cei dintâi care-l vizitează la spital sunt căpitanul Apostol și subofițerul Caraiman. Amândoi își exprimă regretul pentru cele întâmplate, dar recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cartușe pentru mitralieră, stivuite lângă intrare. Îl cheamă alături pe Marius. Consideri că viața nu mai are răbdare cu tine și te grăbești să închei socotelile? Vă înșelați domnule, să-mi doresc o moarte timpurie este ultimul meu gând. Băiete dragă...eu te înțeleg. Numai pentru un om care a fost în situația ta, atitudinea capătă un sens. Puterea ta era ea. Și ziua când a dispărut a fost ca cea din urmă pentru sufletul tău. Pentru ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]