3,362 matches
-
fiecare om cu ciudățeniile sale”, murmură Noimann. Încercând să-i ghicească gândurile, inginerul repetă: „Da, hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei...”. Noimann tăcea, gândindu-se la toată povestea asta absurdă. Mângâindu-și cu satisfacție bărbia, Satanovski continuă: „Dacă scena ispitirii ar fi fost jucată de trei personaje, atunci istoria omenirii ar fi avut cu totul alt curs... În afară de aceasta, fondul nostru genetic ar fi fost mult mai divers. Toată nebunia omenirii Își are rădăcinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că nu i se răspunde, Își acompanie cârâietul cu un urlet. Noimann Încercă să stăvilească șuvoiul de cuvinte ce năvăleau din gura inginerului Edward. Auzind rostindu-se numele lui Iisus, el spuse: „Nu invocați măcar numele Domnului În acest context...”. Bărbia lui Satanovski se opri pentru o clipă din mișcare. Scoțând din buzunar un pachet nou-nouț de cărți de joc, acesta spuse: „Adică de ce să nu-L invoc? Iisus ar fi trebui să vină mai devreme. Dumnezeu s-a trezit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de remușcări. Tot vorbind despre Tolstoi, Satanovski Îl Întrebă dacă Își aduce aminte de visul Kareninei. „Care vis?” făcu Noimann. „Cum adică, nu știți care?” se miră inginerul și Începu să-i povestească, mișcându-și În sus și-n jos bărbia, despre visul Annei, cu mujicul legat de șine, care moșmodește mișcând niște fiare pe traverse și ridicându-și mereu spre Anna fața năclăită de sudoare. „Un vis premonitoriu”, conchise Satanovski, coborându-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să-și dea duhul de-atâta râs... Noimann nu știa cât timp durase toată această scenă. Ținea minte doar că, la un moment dat, zăcea lungit În dreapta femeii, simțind pe deasupra frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate zgomotele Încetară. Înăuntru se instaură o liniște deplină. Nu se auzea nici un sunet. Doar bărbia lui Satanovski se vedea strălucind În Întuneric. Cât zăcu În starea asta, stomatologul nu-și putea da seama... Poate că a stat așa o noapte Întreagă. Poate că somnul său a fost unul scurt, după care a continuat agapa. Cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mergând spre lăcașul de veci, se abătuse cu Satanovski Într-un shoping sex, de unde a cumpărat pentru uzul său - sau al domnișoarei Lily - aceste abțibilduri? Și acum Îi suna În minte o frază pe care parcă o pronunțase omul cu bărbia albastră atunci când traversau pasajul din Piața Unirii, ceva legat de faraoni și egipteni. Stomatologul Își aduse aminte vag și de numele lui Tutankamon, care fusese invocat atunci. Se pare că bărbații egipteni foloseau fardurile În mod curent. Mumiile erau pudrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fața cinicului. Fața penitentului era scăldată În lacrimi de bucurie. Mâinile sale se Întindeau spre cătușele de sânge ce se conturau pe Calea Lactee. Poalele rochiei acopereau zodiile. De sus curgea o spumă albicioasă, șiroindu-i pe față, se scurgea pe bărbie, picurând În două șuvițe, peste medalionul Încrustat În aur și argint, În mijlocul căruia strălucea fotografia Mathildei. „Acum ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capul lui, străbătând În lung și-n lat orașul și proferând amenințări? Cât despre Oliver, până la venirea noului Mesia, e bine să-l lăsăm În stadiul de copac. Când se va plicitisi de frunze, se va putea acoperi de pene....” Bărbia sa se mișcă deasupra mesei. Buzele i se subțiară, În timp ce degetele bătură darabana cu delicatețe În farfurioara de porțelan pe care se aflau două pliculețe de zahăr neîncepute și o linguriță de inox. „Deocamdată Îl vom lăsa să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
legea compensației, tot universul s-ar dezechilibra. Să vedem acum”, mai murmură el, ca pentru sine, „ce jertfă va trebui să facă distinsul nostru stomatolog Paul pentru a menține natura, inclusiv natura sa intimă, În stare de echilibru...” Mișcându-și bărbia, Satanovski se Întoarse la pagina de „Decese” și „Anunțuri matrimoniale”, mirându-se, În sinea sa, cât de puțini morți a secerat canicula. „Cincizeci și trei, patruzeci și doi de bărbați și doar unsprezece femei. E prea puțin”, spuse el, „pentru un timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am putea trage concluzia că, Într-adevăr, și Noimann Încearcă să transforme lumea din temelii.. Poate că o combinație dintre soluția lui Noimann și cea a lui Oliver ar fi exact tot ce ne-am dori...” Și acum, Își mângâie bărbia inginerul, să vedem și Scorpionul. „Pluton este planta care vă guvernează viața. Situată În Săgetător, cu tranzit aparent În Vărsător, ea vă va determina să luați o decizie importantă În viața dumneavoastră. Casa dumneavoastră solară X e stăpânită de Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deviate de la traiectoria lor obișnuită. Casa solară a unuia se află În discordanță cu a celuilalt. Iar influența lunii e devastatoare... prin urmare, e bine ca măcar pentru o scurtă perioadă fiecare să-și vadă de drumul lui...” Mișcându-și bărbia În jos, Satanovski bătu cărțile, așezându-le În cerc Într-o anumită ordine pe masă. În mijlocul cercului trasă un triunghi cu laturi gale, În centrul căruia desenă, muindu-și degetul arătător În zațul de cafea, soarele. Trasă apoi cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
l-ai vedea pe Dumnezeu nu ca pe un cerc circumscris sieși, cu rază zero și suprafața infinită, sau poate invers, ci ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann privi cu atenție În jurul său. Piciorul Își schimbase din nou Înfățișarea. Dacă la un moment dat aducea cu Napoleon, acum trăsăturile feței se abrutizaseră pe nesimțite. Purta ca și la Început tricorn, doar că fața sa și mai ales bărbia În formă de pară aminteau de Satanovski. Apucându-l de nasturele de la uniformă, Noimann Își lipi fața de ciudatul personaj. Din nou, un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. Piciorul se Încruntă. Chipul său capătă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rabatabil, Îmbrăcat Într-un costum alb, așezat În fața unui panou de comadă ce semăna cu un tonomat, se afla un bărbat masiv, cu umerii lați și ceafa groasă: Satanovski. Fără să-și Întoarcă spre el fața, mișcându-și proeminenta sa bărbie, inginerul spuse: „În sfârșit, iată c-ai venit... De când te așteptam...” „Am venit”, murmură Noimann... „Atunci ia loc”, zise Satanovski, indicându-i cu bărbia taburetul aflat În stânga sa. „Da, chiar ai face bine să iei loc, să mai stăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lați și ceafa groasă: Satanovski. Fără să-și Întoarcă spre el fața, mișcându-și proeminenta sa bărbie, inginerul spuse: „În sfârșit, iată c-ai venit... De când te așteptam...” „Am venit”, murmură Noimann... „Atunci ia loc”, zise Satanovski, indicându-i cu bărbia taburetul aflat În stânga sa. „Da, chiar ai face bine să iei loc, să mai stăm de vorbă...” zise și arătarea, Împingând taburetul În direcția medicului. „Despre ce?” Întrebă medicul, dând să se așeze. „Poate despre felul În care, călătorind atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și o deșirată, cu un nas ca o trompă de elefant...” Dana: Da? Tu faci și comparații? Bine! Păi crezi că eu nu pot să scriu în loc de ,,are urechi măricele”, ,,are urechi ca niște foi de varză murată”? Și... și“bărbia ascuțită ca un vârf de pantof”? Îți convine? Victorița: Îmi convine. Uite, scriu și eu: ,,are niște degete ca niște dopuri de plută și ... o strungăreață între dinți ca Dunărea la Porțile de Fier.. Dana (särind în sus): Da? Hai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i Înjură din ochi pe colegii lui de cameră. „Atunci ia-l pe prietenul tău, Măndel, faceți rost de niște cârpe curate și În zece minute să fie lună În camera pedagogului. Hai, fuga!“ Lunganul pleacă bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În fața unui mormânt care, judecând după casca metalică așezată pe grilajul pitic de lemn, pare să fie mormântul unui soldat se află, În picioare, echipat cu o manta lungă până la pământ și purtând o cască mare de metal prinsă sub bărbie cu o bandă neagră, un alt soldat. Soldatul cel viu e tânăr, are o față rotundă, grăsulie și imberbă. El ține mâna dreaptă Întinsă deasupra crucii simple de lemn și pare că jură răzbunare. Imaginea este solemnă și gravă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la o distanță de numai 300 de metri. Plan ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
purtat-o cu o iuțealî atât de mare, încât în dimineața următoare, ea se afla la castelul Alcinei. Când s-a văzut aici, Melissa a împrumutat înfățișarea vrăjitorului Atlantes, adăugându-și un lat de palmă în înălțime și îngroșâmdu-și trupul. Bărbia i s-a acoperit de o barbă lungă și și-a semănat fața cu zbârcituri. A împrumutat de asemeni glasul și portul vrăjitorului și a pândit clipa în care Rogero urma să rămână singur. În cele din urmă, ea l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am Îndreptat liniștită spre canapea, moment În care s-a suit În poala mea și s-a Întins spre mine, ca să Înceapă ritualul de lins pe față. Limba ei mică și umedă și-a croit drum de la frunte până sub bărbie, după o Încercare nereușită de a-mi intra În gură, apoi s-a terminat cu pupatul și a Început strănutatul. Primul m-a stropit pe gât, dar a reușit să se prăbușească Înainte de adevărata dezlănțuire și a strănutat o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ondulat, lung până la brâu, Într-o nuanță de maro-șoriciu și am simțit miros de parfum și apă de gură, În doze egale. —Bette, Bette, nu-mi vine să cred cât timp a trecut! țipă fata lângă umărul meu. Stătea cu bărbia lipită de sânii mei Într-un mod destul de neplăcut, ținând cont de faptul că identitatea ei era Încă nelămurită. Mă mai ținu În brațe câteva secunde și, când se retrase, nici că se putea să am o surpriză mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
patru sute de dolari care fusese imediat depusă pe masa noastră, și salută fiecare persoană care trecea pe lângă noi pe nume, ascunzându-și din când În când fața În gâtul meu. La un moment dat, În timp ce se ascundea astfel, Își sprijini bărbia pe umărul meu și privi la manechinul care stătea lângă mine, cu picioarele Încrucișate seducător, cu fața În mâini, coatele pe genunchi și ciucurii de pe sfârcuri deplasați puțin de pe centru. —Uită-te numai la ea, șopti el, răgușit, privind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-l purta pentru acea ocazie. — Nu se poate. Jill râse, ridicând-o pe Millington și admirându-i pălăria. —O, se poate. L-am luat de la magazinul ăla cu costume pentru copii din centru. Vedeți, se vinde cu o bentiță pentru bărbie, ca să stea. Nu-i așa că e mișto? Janie se servi cu Încă o quesadilla și o scărpină absentă pe Millington. —Bette, când te gândești că dintr-o membră nouă și timidă, care refuza să fie gazdă, ai ajuns o Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de spus. Eram vag conștientă că fata ne fixa pe amândoi cu un fel de privire superioară, dar era greu s-o recunosc pe Întuneric. În plus, toată gura Îi era umflată de la săruturi, iar rujul i se Întinsese pe bărbie și obraz. Dar după ce am studiat-o cincisprezece secunde, mi-am dat seama că și pe ea o cunoșteam. Era Abby. —Bette, asta e...ăă... nu e ceea ce... Bette, o cunoști pe Abby, nu-i așa? Transpira vizibil și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]