2,242 matches
-
Profesorul (febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E foarte speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție un pas spre ușa din dreapta. Ar vrea să fugă.) Profesorul (întorcându-se brusc): Unde te duci? Necunoscuta: Mă... duc până în curte. Vreau să mă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E foarte speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție un pas spre ușa din dreapta. Ar vrea să fugă.) Profesorul (întorcându-se brusc): Unde te duci? Necunoscuta: Mă... duc până în curte. Vreau să mă plimb. Profesorul: Să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitică atâta timp cât reiterează periodic timpul fondator, timpul sacru, necorupt de istorie (al cărei adversar declarat se considera istoricul român al religiilor), prin ritualul imitării cristice, nucleul întregii doctrine creștine.49 "Un mare număr de zei și de eroi ucigători de balauri au devenit niște Sfinți Gheorghe; zeii furtunii s-au transformat în Sfântul Ilie; nenumăratele zeițe ale fertilității au fost asimilate cu Fecioara Maria sau cu alte sfinte. S-ar putea spune că o parte din religia populară a Europei precreștine
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu care ferecase porțile lăcașului, poftind drumeții în curtea mănăstirii. Tihna îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte capete. Un foșnet trecu prin zidurile mănăstirii. Era starețul mănăstirii, părintele Ioan, copil de pripas, găsit de văcarii boierului, printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl trimise la școala călugărească, iar el, vrednic, venise să conducă mănăstirea de la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dus la școală, că și-a adus acasă o femeie, ca să nu mai fie singur, că femeia aceea i-a mai făcut trei fete... Până când, într-o zi, moșul n-a mai venit, plecând să se bată cu turcii și balaurii din poveștile spuse la gura sobei din bucătărie. A plecat să-l caute și inginerul, chemând-o, apoi, și pe frumoasa basarabeancă. Rămânând singură, fata a fost trimisă la orfelinat, mama vitregă nevoind să-și mai bată capul cu o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
stăpânită a gurii tale și capul copilăros al sfântului Gheorghe se dădu iarăși în lături din fața soarelui luminând calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur nepictat, când buzele tale înfometate mă caută, și tu-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de pânza pantalonilor, apoi iarăși mă cauți în întunericul umezit de ploaie, și cuvintele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în mijlocul pădurii? Nu știam răspunsul la nici una din aceste întrebări, însă îmi dădusem seama că trebuia să îi ajut cu orice preț, așa că le-am spus: — Dați-mi un arc și voi pleca! Vă voi recupera aurul! Zis și făcut. Balaurul avea trei capete și scuipa foc și pe nări. Era de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Balaurul avea trei capete și scuipa foc și pe nări. Era de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului. Spre mirarea mea, l-am doborât și am recuperat aurul spiridușilor, așa cum le promisesem. Și uite așa am devenit eu eroina lor. După ce mi-au mulțumit și m-au îmbrățișat, m-au condus la un portal și așa m-am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
din vis Riccardo Nardi Lumea poveștilor m-a fascinat de mic copil. Îmi amintesc când mama sau bunica îmi citeau în fiecare seară, înainte de culcare, câte o poveste. Eu adormeam cu gândul la personajele din povești: prințese, feți-frumoși, pitici și balauri. Când am învățat să citesc, am început să deslușesc singur poveștile și mi se păreau uluitoare. Parcă puteam pătrunde cu ușurință în lumea fascinantă din cărți. Așa s-a întâmplat într-o după-amiază pe când citeam povestea „Palatul de cleștar”. În
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat superb, cu ochii Înghețați de pasiunea ideilor pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
șuieră și scoate fum, și fuge și se ascunde În fundul șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur așa cum ești Îmbrăcat În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți ca doi bostani. Și nu iese din ascunzătoare decât după o vreme, topit de plâns, și nu se obișnuiește cu tine decât numai atunci când Îi dai un biscuit, ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și numai când vei vedea troița din capul satului vei fi sigur că ai ajuns În rai. Și ca să fie aievea miracolul, va trebui să vezi, plutind peste fânețe, fetele cu comănace Înflorite, purtând În ritm ascuns purtata și un balaur mare albastru dormind nepăsător În nori. Este vara În care acceleratul de Constanța a zdrobit la bariera Lizeanu un vagon de tramvai de pe linia lui 17. Ca printr-un miracol, vatmanul și călătorii din primul vagon au scăpat cu viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări. Șerpi Își mistuie zvârcolirea pe sub stoguri de fân. Ochii albaștri sunt ai bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi văzut urma șarpelui oprită-n zăpadă și-n capătul ei o pată de sânge. Tu, reîntors pe acele meleaguri, rămas În vârful dealului ca să dai proba fricii dintr-o noapte uitată a copilăriei, ai văzut cu ochii minții un balaur Înaripat care putea fi un cal alb purtându-l În zbor, peste bradul din coceniște Înălțat până la cer, pe Bitancu, spre lumea albastră a zorilor. Invitați de colegii lor sovietici, astronauții americani aflați În vizită la Moscova au adus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ale ei. Ale tale nu-mi sunt de nici un folos. Ochii Tamarei, stângul cel verde și dreptul cel căprui, se umplură de lacrimi de umilință. Iar Fima, cu aerul cuiva care se ducea să salveze o prințesă din ghearele unui balaur, se ridică și depuse În locul ei dosarul solicitat pe biroul doctorului. Acesta Îi aruncă o privire absentă și Întoarse din nou ochii spre degetele sale: În lumina puternică a lămpii de tratament, degetele sale feminine deveniseră rozalii și aproape transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o muzică prevestitoare, astfel încât să nu existe riscul să-l confunzi cu binele. O lume în care cineva să-ți ceară să alegi între a te juca cu prințesa cea frumoasă din grădina parfumată și a te lăsa mâncat de balaurul cel hidos din prăpastia puturoasă. Ei, asta nu e deloc o alegere greu de făcut, nu? Nu e o alegere în urma căreia să agonizezi din cauza gândurilor, care să nu te lase să mai pui geană pe geană noaptea, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nemernicilor”, „chiar de-ar fi să vă scoatem din viespare”, „nu veți Îngenunchea oamenii minunați ai acestui popor blajin cu instinctele voastre ordinare”, „vom reuși să vă strivim și să curmăm terorismul vostru destrăbălat”, „degeaba răcniți ca din gură de balaur că sînteți oropsiți, of, of, of...” Așa oftează din rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu i-a venit „șarpe” cînd a scris, că scrie mult, de enervare, se mai Întîmplă și, ca un om minunat al acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai acestui popor blajin cu instinctele voastre ordinare”, „vom reuși să vă strivim și să curmăm terorismul vostru destrăbălat”, „degeaba răcniți ca din gură de balaur că sînteți oropsiți, of, of, of...” Așa oftează din rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu i-a venit „șarpe” cînd a scris, că scrie mult, de enervare, se mai Întîmplă și, ca un om minunat al acestui popor blînd, zice cu gura strîmbată de furie, de balaur: „Recunoașteți că-n regimul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu i-a venit „șarpe” cînd a scris, că scrie mult, de enervare, se mai Întîmplă și, ca un om minunat al acestui popor blînd, zice cu gura strîmbată de furie, de balaur: „Recunoașteți că-n regimul trecut nu se Întîmplau astfel de nenorociri”. Recunoaștem. Toate textele-s pe aceeași temă. SÎnt redescrise masacrele din ’40, George Poenaru vrea să deschidă un serial, iar George Ursu Își Împrăștie talentul pe-o singură idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște coclauri”. Nu știu În mod istoric ce-nseamnă coclauri, pentru că n-am fost, dar Lupu pare c-a rămas În ei: „Autorii serialului au pornit de la niște idei preconcepute: securitatea a făcut și a dres, și dacă ea este balaurul care a speriat lumea, să-i dăm la cap”. Mai Întîi, trebuie spus că securitatea n-a dres nimic, În schimb a făcut. Doi, nimeni n-ar putea susține c-a speriat lumea, deoarece pur și simplu așa e lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar putea susține c-a speriat lumea, deoarece pur și simplu așa e lumea, se sperie, din cauza inculturii. CÎt despre dat la cap, da, de-am avea posibilitatea, să recunoaștem că i-am da. Totuși, securitatea nu a devenit niciodată balaur. Ea a fost doar o ființă supranaturală ce n-a mai ajuns să se preschimbe-n balaur, o zînă rămasă-n stadiul inițial de pupă, căreia nu se cade să i se dea la cap, acesta fiind mic. În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inculturii. CÎt despre dat la cap, da, de-am avea posibilitatea, să recunoaștem că i-am da. Totuși, securitatea nu a devenit niciodată balaur. Ea a fost doar o ființă supranaturală ce n-a mai ajuns să se preschimbe-n balaur, o zînă rămasă-n stadiul inițial de pupă, căreia nu se cade să i se dea la cap, acesta fiind mic. În continuare, Lupu afirmă că n-a avut nici o legătură cu moartea deținutului Dinu Neagu, fiindcă acesta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sunt intangibil, mă apără Walkira ! Era pe vremuri și auzisem de amazoane dar fiindcă am scris-o abia acum, te numesc Walkiră. Dar aveam și numeroși prieteni printre dușmani care nu vroiau să mă bată... fiindcă aveam o soră iar balaurul cu ochii scânteind flăcări rubinii mă păzea aspru.
Prieteni du?mani by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83905_a_85230]
-
cosmic este spațiul Însuși. Ambele sunt mult mai Îndepărtate de scara umană, iar desfășurarea lor prea rar Întreruptă. Lăsând deoparte faptul că pădurea reală este deseori monotonă, pădurea metaforică este un suspans continuu, o scenă În așteptarea actorilor: eroi, fecioare, balauri, castele misterioase la fiecare pas. Este posibil ca ea să fi devenit inutilă ca decor literal Într-o epocă În care s-a pierdut credința În fecioare, balauri și castele fermecate, Însă cred că noi n-am renunțat decât aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
metaforică este un suspans continuu, o scenă În așteptarea actorilor: eroi, fecioare, balauri, castele misterioase la fiecare pas. Este posibil ca ea să fi devenit inutilă ca decor literal Într-o epocă În care s-a pierdut credința În fecioare, balauri și castele fermecate, Însă cred că noi n-am renunțat decât aparent la rețeta fundamentală (primejdia, erotismul, căutarea) descoperită pentru prima dată de acei scriitori medievali timpurii. N-am făcut altceva decât să schimbăm decorul oferit de copaci cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]