5,546 matches
-
Dvornik, op. cit. Răspunsul l-ar putea da acuza adusă cumanului Soronius care, după ce încheiase un pact cu cruciații, împreună cu regele lui, Jonas, a părăsit, se pare, tabăra acestora. Schimbarea de tactică politică trebuie legată de modificările politice radicale pe eșichierul balcanic dintre 1237-1239. Astfel, traversarea Bulgariei de către cruciați trebuia să aibă loc, dacă se ia în seamă relatarea lui Georgios Akropolites (care vorbește despre buna primire a cruciaților în Bulgaria), într-un moment când antanta dintre Ioan Asan al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 11-12; D. Năstase, Le Mont Athos et la politique du Patriarchat de Constantinopol, de 1355 à 1375, în „Symmeikta“, Athènes, 3, 1979. se reflectă, cât se poate de bine, și în arhitectura bisericească, dominată tot mai mult de modele balcanice, în dauna celor mai vechi, de inspirație central-europeană27. Contribuția unor meșteri originari de la sud de Dunăre la construirea unor edificii de cult ortodox în Moldova în perioada amintită a fost reținută și de documente provenite din cancelaria domnească. Astfel, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Liège. Mille ans d’art et d’histoire, ed. P. Mardaga, Bruxelles, 1981, p. 35-47; J. Žemlička, Gosudarsvennaja ideologija premyslovskoj Cehii i formirovanie nacional’nogo soznanija, în Rannefeodal’nye slavjanskie gosudarstva i narodnosti (Problemy ideologii i kul’tury. Studia Balcanica 20), Sofia, 1991, p. 28-43; Al. Gieysztor, Politische Heilige im hochmittelalterlichen Polen und Boehmen, în Politik und Heiligenverehrung im Hochmittelalter, Hrsg. von J. Petersohn (Vorträge und Forschungen. Band XLII), Sigmaringen, 1994, p. 325-341; G. Klaniczay, Koenigliche und dynastische Heiligkeit in
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
O epocă artistică uitată: epoca lui Miron Barnovschi, în BMI, nr. 1, 1973, p. 15-24. Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 INFLUENȚA GREACĂ ÎN CULTURA ROMÂNĂ DUPĂ 1821. MANIFESTĂRI ȘI TENDINȚE Leonidas Rados Prezența activă a elementului grec în spațiul balcanic în general și în cel românesc în special, în ciuda fluctuațiilor politico-economice, constituie un fenomen ce poate fi înscris în „durata lungă“, cerând a fi analizat sintetic și diacronic. Contrar opiniei încetățenite în vulgata istoriografică română, numeric, elementul grec nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
miselenism“, aceasta din pricină că soarta popoarelor din sud-estul Europei era legată de cea a grecilor, din moment ce toate erau integrate sistemului otoman 9. Aceste raporturi culturale, esențiale în stabilirea circulației ideilor, au fost fără îndoială favorizate de curentul filelenist general european și balcanic 10, dar • Procesul acesta este fidel reflectat în dezbaterile parlamentare și presa greacă de la noi. • Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, La vie culturelle de la communauté grecque de Bucarest dans la seconde moitié du XIXe siècle, în RESEE, 7, 1969, nr. 2, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub remarca faptul că „marile proiecte cărturărești concepute de Adamantios Korais suportă analogii cu cele inițiate de Ion Heliade-Rădulescu, ca și fenomenul purist din sfera Congresul al II-lea de Studii balcanice și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub remarca faptul că „marile proiecte cărturărești concepute de Adamantios Korais suportă analogii cu cele inițiate de Ion Heliade-Rădulescu, ca și fenomenul purist din sfera Congresul al II-lea de Studii balcanice și sud-est europene de la București, 7-13 mai 1970. Istoricul grec vedea patru cauze fundamentale ale filelenismului balcanic: religia comună, destinul comun, spiritul libertății și instrucția greacă. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, Les contacts des intellectuels roumains avec les „hellénismes périphériques“ (1818-1830), in RESEE
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Adamantios Korais suportă analogii cu cele inițiate de Ion Heliade-Rădulescu, ca și fenomenul purist din sfera Congresul al II-lea de Studii balcanice și sud-est europene de la București, 7-13 mai 1970. Istoricul grec vedea patru cauze fundamentale ale filelenismului balcanic: religia comună, destinul comun, spiritul libertății și instrucția greacă. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, Les contacts des intellectuels roumains avec les „hellénismes périphériques“ (1818-1830), in RESEE, 10, 1972, nr. 3, p. 555-566. • Vezi Roxane D. Argyropoulos, A 19th century scholar in Bucharest: Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
toate, un anumit numitor comun. Vezi, de asemenea, Maria M. Mirasyezis, Traits et thèmes communs et particuliers dans la poésie populaire grecque et roumaine, în „Balkan Studies“, 16, 1975, 2, p. 191-216. Și aici se pune în dezbatere fondul comun balcanic și tradiția bizantină și neogreacă. Subliniind necesitatea studiului interdisciplinar în balcanologie, o interesantă abordare are și Miroslav Vukelic, Die städtische Kultur auf dem Balkan (XV.-XIX. Jahrhundert), in „Balkan Studies“, 29, 1988, 2, p. 351-358. • Al. Duțu, Les livres de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Contribuții la istoria culturii românești, p. 84), cel care consideră că influența greacă este rezultatul unor împrejurări concrete sociale și economice (între care enumeră prezența grecilor bogați în Principate, ocuparea unor funcții înalte în administrația otomană etc.). • Sensul termenului „balcanic“ nu este și nu trebuie să fie încărcat de o conotație peiorativă sau negativă. Mircea Muthu accentua dimensiunea tragică a termenului: „balcanismul nu înseamnă artificiu, nici decorativism ori mahalagism, ci o dramă ce a primit nu o dată accente tragice“ (Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
chezășie de protecție în condițiile în care principalul pericol pentru cele două principate venea din partea regatului angevin al Ungariei. Caracterul „apostolic“ al acestuia, acțiunea sa misionară, năzuința de a-și consolida și întinde hegemonia politică și ecleziastică în direcția Peninsulei Balcanice au provocat rezistența anticatolică pe care o constatăm în cultura medievală românească, pătrunsă de moștenirea religioasă a Bizanțului. Cadrul social și politic în care s-a dezvoltat această cultură nu prezintă analogii cu Occidentul decât dacă le căutăm cândva în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
locuit de români a fost abordată în variate moduri, cu concluzii asemănătoare, dar și contradictorii. O primă problemă care a suscitat și suscită dezbateri și controverse este cea privind aria geografică în care trebuie inclusă România; se întâlnesc diverse formulări: „balcanică“, „sud-estul“ sau „estul Europei“, „Europa centrală“, „spațiul carpatic“, „spațiul carpato-danubiano-pontic“ și altele. Uneori s-a ajuns la situații (absurde) ca România să apară în atlase pe planșe diferite: partea de nord în Europa centrală, iar partea de sud în Peninsula
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sud-estul“ sau „estul Europei“, „Europa centrală“, „spațiul carpatic“, „spațiul carpato-danubiano-pontic“ și altele. Uneori s-a ajuns la situații (absurde) ca România să apară în atlase pe planșe diferite: partea de nord în Europa centrală, iar partea de sud în Peninsula Balcanică 1. Firește, o opțiune sau alta a fost de multe ori influențată - când n-a fost vorba de ignoranță - de factori de natură politică și mai puțin de natură geografică. Nu ne propunem să detaliem problema; ar fi nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gurile Dunării. România se află în cuprinsul acestui ținut, strâns legată de Carpați, șira de munți care străbate Europa centrală. Prin adânci linii de fractură, ca și prin cel mai de seamă fluviu al Europei, România este despărțită de Peninsula Balcanică, în care adesea, dar pe nedrept, este reprezentată în atlasele străine. Țara noastră nu e legată de Europa centrală numai prin arhitectura pământului, ori prin condițiile climaterice, ci și prin mare parte din evoluția ei istorică. Se află însă la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rădulescu, concluziona în urma unei analize a literaturii de specialitate din Europa: „... putem trage concluzia că majoritatea lucrărilor geografice recente consideră România Mare ca un fragment al Europei centrale - părăsind astfel pentru totdeauna ideea de a plasa țara noastră în cadrul Peninsulei balcanice. E un drept care ni s-a refuzat prea mult timp și privim cu toată recunoștința pe cercetătorii apuseni care ni l-au anunțat“3. În contextul celui de-la doilea război mondial, atât de nefavorabil României, Gh. Brătianu afirma: „Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la turcii osmanlâi ai secolului XVI, care au dat un nume nou, turcesc, vechiului Haemus. Așadar, România face parte, geografic, din spațiul carpatic, așa cum face și Ungaria, și Slovacia. [...] România aparține, prin urmare, spațiului carpatic sau carpato-danubian, iar nu Peninsulei Balcanice (subl.ns.). Ea a avut și are însă legături strânse cu peninsula, legături politice, economice și culturale. De aceea și nordul Dunării și sudul ei pot fi înglobate într-o unitate mai mare, care este sud-estul european. Sub acest nume
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și culturale. De aceea și nordul Dunării și sudul ei pot fi înglobate într-o unitate mai mare, care este sud-estul european. Sub acest nume cuprinzător, sudestul european, urmează a fi înglobat, deci, atât sudul cât și nordul Dunării, Peninsula Balcanică și regiunea carpatică sau carpato-danubiană“5. În perioada tranziției, dezbaterile privind poziția geopolitică a României, raportarea la Europa sunt, firește, marcate de noul context politic intern și internațional. De pe poziția geografului, Vasile S. Cucu scria în anul 1994: „Regional, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românească putea să se dezvolte abia după ce revoluția proletară ar fi avut succes în vestul Europei, Constantin Stere venea cu argumentul că țărănimea avea capacitatea de a produce lideri politici și de a transforma România într-un fel de Danemarcă balcanică 17. Partidul Național-Țărănesc a venit la guvernare la 10 octombrie 1928, deținând puterea executivă - cu o întrerupere cuprinsă între 18 aprilie 1931 și 5 iunie 1932, când România a fost condusă de un guvern prezidat de Nicolae Iorga - până la 13
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem. să figureze pe actele statului român, iar din 1866 va fi trecut și în Constituția țării, obținând, în acest fel, consacrarea legală. Urmărind obținerea independenței pe calea armelor, alte soluții neexistând atât pentru români cât și pentru alte țări balcanice, din inițiativa lui Cuza au avut loc tratative cu grecii, muntenegrenii și mai ales cu sârbii. Datorită acestor proiecte antiotomane de acțiune și alianță între statele sud-est europene, Principatele Unite au jucat rolul de adăpost și sprijin al mișcării de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acest fel, o parte din forțele otomane și ușurau, implicit, situația sârbilor 4. Domnitorul explica consulului rus Offenberg concentrarea armatei românești lângă granița Serbiei prin faptul că „nu mai putea rămâne simplu observator al luptei pe care o duc popoarele balcanice pentru eliberarea de dependența turcească“, iar cu un alt prilej i-a dat să înțeleagă că „este gata să participe la lupta împotriva Porții“5. Spre sfârșitul anului 1862, mai exact în lunile noiembrie-decembrie, România a acceptat și protejat trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care preocupau opinia publică românească, guvernul și pe domnitor, era aceea a mănăstirilor închinate. Puse de către ctitorii sau urmașii acestora sub autoritatea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria, sau a marilor mănăstiri de la Athos, din Orientul creștin sau Peninsula Balcanică, cu un scop foarte bine definit - s-a urmărit conservarea ctitoriilor din țară, asigurarea împotriva vicisitudinilor politice interne sau a unei nepotrivite gospodăriri și, concomitent, introducerea sub o autoritate spirituală recunoscută care să le mărească prestigiul - instituțiile cărora le fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să acționeze nu atât de la est spre vest, ci pe o axă longitudinală, de la Marea Baltică la Marea Mediterană, astfel încât Polonia ar fi urmat să fie legată de zona Balcanilor. Deoarece România era aliată cu Polonia și făcea parte și din Înțelegerea Balcanică, ea urma să constituie elementul central al acestei creații politice. Dacă acceptul României de a participa la o asemenea construcție reprezenta o piesă importantă a planului, esențial pentru realizarea sa era angajamentul ferm al Poloniei de a participa și de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
IV, 1939, London, His Majesty’s Stationary Office, 1951, documentul nr. 395, p. 366-367 (în continuare D.B.F.P.). înțelegere cu guvernul polonez în vederea aplicării clauzelor din tratatul bilateral și în cazul unei agresiuni germane, iar statele care făceau parte din Înțelegerea Balcanică să-și garanteze reciproc frontierele. Halifax a refuzat un răspuns imediat, însă a promis că îl va informa în acest sens pe primul ministru și Cabinetul britanic și că o poziție oficială se va putea contura abia după cunoașterea atitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un singur exemplu: în Macedonia, la sfârșitul Republicii, cei mai mulți negotiatores proveneau din regiunile italice Latium, Campania și Lucania, pe când în perioada imperială emigrația din Roma și Italia sudică a slăbit, fiind înlocuită de cea din Achaia, Asia Mică și provinciile balcanice (în special Thracia și Moesia Inferior)63. Cât privește supremația provincialilor răsăriteni față de romani și italici în anumite activități comerciale, aceasta este cel mai bine ilustrată în cazul comerțului caravanier și al celui cu mirodenii provenite de la inzi și seri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poate lesne constata că, în țările mai bine mobilate cu instituții și mentalități moderne, rezistența față de modelul nivelator bolșevic a fost mai eficientă. Și, pe cale de consecință, tranziția post-comunistă mai coerentă. În cazul României, ca de altfel și al statelor balcanice comunizate, complexul factorilor istorici teoretizat de Eminescu și de Cioran pare să exemplifice adagiul tacitian - ruere in servitutem! (lasă-te împins în sclavie!). Într-un spațiu cultural apropiat și confin, datorită întârzierii istorice - anume Rusia -, Dostoievski demonstrase, pornind de la aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]