7,394 matches
-
ascuțit al încheieturilor, iată că ușa apartamentului nostru se deschide, un balon albastru atârnă de ea, Noga ne iese în întâmpinare cu un balon oranj în mână, o surprinseserăm în timpul pregătirilor pentru un bun-venit festiv, și din pricina mirării dă drumul balonului, care este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața clădirii, transformându-l ca prin miracol într-un portocal. Ochii ei ne privesc pe noi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața clădirii, transformându-l ca prin miracol într-un portocal. Ochii ei ne privesc pe noi, apoi balonul, supărarea pierderii balonului este diluată de apariția noastră, apoi izbucnește fericită, tati, te-ai făcut bine, după care îl examinează și adaugă, te-ai însănătoșit, nu? Altfel nu ți-ar fi dat voie să pleci, încearcă să se convingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața clădirii, transformându-l ca prin miracol într-un portocal. Ochii ei ne privesc pe noi, apoi balonul, supărarea pierderii balonului este diluată de apariția noastră, apoi izbucnește fericită, tati, te-ai făcut bine, după care îl examinează și adaugă, te-ai însănătoșit, nu? Altfel nu ți-ar fi dat voie să pleci, încearcă să se convingă pe ea însăși văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă ca o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
împreună cu el auzind gluma, cinci perechi de încălțări într-o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa, îmbrățișează obloanele, până când mă lipesc de fericirea ceasului deșteptător, iată că în cele din urmă nu mai deranjez pe nimeni. Iar când simt mângâierile dulci pe fața mea în mijlocul nopții, repet, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmbrac simțindu-mă încă obosită, destinul omului lui Dumnezeu mă urmărește, nu înțeleg cum ar fi putut ști că îl mințeau, doar cuvântul Domnului putea veni chiar și din gura unei măgărițe. Cu mintea în altă parte cumpăr snackuri și baloane, și plastilină, și tot felul de lipiciuri, și decupaje, câteva discuri fără de care nu se poate, zice Noga, și pe care le ascultăm unul după altul când ajungem acasă, iar locuința noastră tăcută se umple de sunete ritmate, ascuțite, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pleacă în excursie cu părinții la Eilat, apoi adaugă că nici Ron și nici Asaf nu vor putea veni, pentru că sunt plecați din țară, dar când Noga se trezește, Nitzen ne anunță că a răcit, ne aruncăm cu furie asupra baloanelor, le umplem cu aer cald, furios, apoi le legăm unul de celălalt ca pe niște prizonieri periculoși. Noga e palidă din pricina tensiunii, și în clipa în care atinge unul dintre baloane, acesta se sparge, iar noi tremurăm amândouă de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
anunță că a răcit, ne aruncăm cu furie asupra baloanelor, le umplem cu aer cald, furios, apoi le legăm unul de celălalt ca pe niște prizonieri periculoși. Noga e palidă din pricina tensiunii, și în clipa în care atinge unul dintre baloane, acesta se sparge, iar noi tremurăm amândouă de frică, parcă o mașinărie infernală ar fi explodat în mijlocul salonului nostru, după ce încă unul se sparge, baloanele acestea colorate se transformă în dușmanii noștri, printre care trebuie să ne mișcăm cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prizonieri periculoși. Noga e palidă din pricina tensiunii, și în clipa în care atinge unul dintre baloane, acesta se sparge, iar noi tremurăm amândouă de frică, parcă o mașinărie infernală ar fi explodat în mijlocul salonului nostru, după ce încă unul se sparge, baloanele acestea colorate se transformă în dușmanii noștri, printre care trebuie să ne mișcăm cu multă precauție, nici măcar nu îndrăznim să respirăm. Noga se spală în grabă, mă roagă să îi pieptăn buclele, apoi se așază în fața oglinzii, probează haină după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi face pe ei să râdă, pe mine nu mă face, eu mă apropii de ea, ce te face pe tine să râzi, Noghi? Și ea spune, asta mă face să râd, și arată spre casa noastră frumos aranjată, spre baloanele umflate, gata să explodeze, către farfuriile cu gustări și colțurile pline de muzică, dar hohotele ei de râs se transformă deja într-o tuse seacă, ca un lătrat, îi întind un pahar cu apă, o ajut să bea, pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai apucat să îi anunțăm, doar nu te costă nimic, dar eu mă încăpățânez, spune-le tu că ești bolnavă, nu pot să fac lucrurile în locul tău. Pășim spre ușă ținându-ne de mână, Noga o deschide înfricoșată, iată că baloanele legate de ea privesc din prag asemenea unui grup de copii curioși, frunțile lor ating frunțile noastre, iar printre ele se zărește un ochi mic de culoarea nisipului, în jurul căruia se adaugă treptat trăsăturile unei fețe arse de soare, încordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care le lăsam în urmă. Aveam impresia că tramvaiul atinge streșinile caselor. Pe pardoseala unei uscătorii am văzut zece ghiveciuri cu roșii, iar lângă ele o pisică mare, neagră, întinsă la soare. În curtea altei căsuțe, un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai urcat câțiva pasageri, dar cele trei bătrâne trăncăneau neîncetat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de textile. M-a întrebat nu de mult dacă vreau să vând clădirea. Săracul tata! A muncit toată viața ca să aibă acest colțișor al lui și a plătit toată viața împrumutul făcut, iar acum se alege praful de toate... asemenea baloanelor din săpun. — Dar ai rămas tu. — Eu? spuse Midori cu un zâmbet sarcastic. A inspirat adânc și apoi a expirat. Haide sus! E frig aici. M-a așezat la masa din bucătărie și s-a dus să încălzească apa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îndreptă spre Veneția. Ateriză În Piazza și cu toții fură Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și sărută tatăl pe ambii obraji și văzu că picioarele cailor erau Încă ridicate, iar Basilica era mai frumoasă ca un balon de săpun. Campanila era la locul ei și porumbeii se retrăgeau la cuiburile lor. — Cum ți s-a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi avem iluminare nocturnă acum. — VĂd, răspunse leul cel bun ca un fiu Îndatoritor. — MĂ deranjează puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rariștii, care acum apărea luminată de luciri slabe, ca niște torțe, sau, poate, de lumânări care pâlpâiau aproape jos, pe pământ, niște scânteieri slabe și argintii, ca și cum o substanță gazoasă ar fi ars cu un fel de răceală chimică În baloane de săpun ce pluteau pe deasupra ierburilor. Agliè ne spuse să ne oprim În locul acela, Încă adăpostit de tufișuri, și să așteptăm, fără să ne vadă cineva. „Peste puțin timp or să vină preotesele. Druidesele, adică. E vorba de o invocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimic”. — Îți închipui cât de dezamăgit trebuie să fi fost când i se spulberase visul de cuceritor al Polului. Cred și eu, adeverește Alexandru. — De mult oamenii erau pasionați pentru investiții, descoperiri cum a fost contele Zeppelin din Elveția, pentru balonul său care i-a purtat numele, Aurel Vlaicu și alții dacă ne gândim numai în domeniul aviației. — Dar unii dintre ei erau și nebuni ca pictorul Van Gogh care într-un acces de nebunie și-a tăiat urechea, a înfășurat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
grădina. N-am văzut-o. este adevărat că prin fața clădirii erau niște straturi cu flori și mai încolo niște pomi, dar nu era grădina la care mă așteptam eu. Am fost atât de dezamăgită că m-am dezumflat ca un balon înțepat. Toată bucuria de la început dispăruse rămânând contariată și amărâtă. Când a venit mama la prânz să mă ia, nu mai eram fata de dimineață, cea voioasă. Abia am așteptat să plec ca să-i spun ce aveam pe suflet. I-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pariez! zâmbește Fratele. Ba n-am zis nimic, că mi s-a părut că ăla, sanchiul, semăna la căutătură cu nenea Ghiță Patiseru', vecinu' lu' Vierme! Serios! Râdeți...? Bine, bine, gata, am prins șpilul! Dacă vreți să mă luați în balon, mă opresc și revin la lucrurile plăcute. Pileală, ca să frigem cot la cot, pe covertă, este din abundență, slavă cerului! Nu ducem lipsă! Cum să ne socializăm noi, pe mai departe, că avem de tras din greu cu paharu'? Ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
biologică a tuturor crăpăturilor este completă, un tunet cutremură, din profunzime, sacul fostului trup femeiesc, care pare că se dilată, supus unei maximale presiuni! După anvelopa organică se prăbușește imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând, totodată, prin te miri ce ungher obscur, o fumigație pucioasă flatulentă, verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să mă prezint la antrenamentele lui. Ceea ce am și făcut. După vreo lună de zile, cam pe la începutul lunii iunie 1958, a luat ființă echipa de rugby Laminorul Roman și antrenorul căuta tineri care să-i antreneze în sportul cu balonul oval, deoarece din toamnă echipa participa la campionatul diviziei B, adică a doua ca valoare după divizia A. Văzându-mă la antrenamentul de atletism, a venit la mine și m-a întrebat dacă nu vreau să vin la echipa de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aceasta însemna atentat la intimitate, o încălcare a unei privacy pe care statul - și universitatea în speță - o garantau cu prețul existenței lor instituționale. — Statisticile publice pe care le facem acum pentru Comisia Europeană au început să semene cu niște baloane colorate, drăguțe, care plutesc pe hîrtie fiecare în legea lui, astfel încît să nu se poată spune că ai evidențiat intenționat unele țări comparativ mai performante și ai afectat demnitatea altora, îmi povestește în continuare R. E ca la școală
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ridicat până la tavan cu câte un singur deget, așezați de-o parte și de alta a lui. Ne-am jucat vreun sfert de oră suflând dintr-o parte în alta ghemul viu care, în poziție fetală, devenise ușor ca un balon.) 3. Femeile nu se împreunează niciodată cu bărbații. Ele poartă în pântece o celulă. Când ating vârsta potrivită, vor să nască. Atunci dau drumul la treptele nașterii. Ele sânt acestea: din celulă iese un purice. Din purice, un gândac. Din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răsuflând ca după un urcuș greu și ștergîndu-și coatele văruite. Ne chemă la el și începu să scoată ceva de prin buzunare. Oricât m-aș strădui acum, n-aș putea spune cum arăta la față. Văd pur și simplu un balon alb. Dar în palmele lui deschise disting până în cele mai mici detalii pastilele galbene și crem de chewing-gum învelite în celofan, având în pachețel și câte un mic desen în relief, cesulețele de tablă aurie cu curelușe de plastic multicolore
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi strigat, și la un metru deasupra mea și puțin mai în față am văzut o sferă albastră. Avea cam șaizeci de centimetri diametru și era de un bleu intens, chiar fosforescent, hipnotic. Stătea încremenită în aer, părând un uriaș balon de săpun, de o consistență gelatinoasă. Tot ce-am gândit în acele momente a fost subliminal, așa cum "gîndești" când ești, de exemplu, în mare pericol sau când trebuie să iei fulgerător o decizie. Am crezut mai întîi că sfera e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noi începuserăm să jucăm telefonul fără fir. Puia deșurubase capacul pixului și se străduia acum să-i scoată și rezerva din interior. Reuși în cele din urmă să păstreze numai tubul transparent. Cu el, ne spuse apoi, aveam să facem baloane de săpun. Era minunat. Ne-am repezit în casă și-am adus niște castronașe de sticlă zgrunțuroasă, cu floricele în relief, în care am făcut soluția albăstrie de apă cu săpun. Am căutat paie și tulpini tubulare și, din nou
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]