2,212 matches
-
economică. Se așteaptă ca economiile baltice să crească cu o rată de 5-10% până în cel puțin 2010. În deceniu 2000-2010, se așteaptă ca PIB-ul total să crească semnificativ, reproducând creșterea similară a Irlandei în anii 1990. În 2005, statele baltice au avut un PIB pe cap de locuitor de aproximativ 50-60% din media UE, care se va majora, bazat pe proiecții economice, semnificativ până în 2010. Chiar și statulul acestor țări la 50% din media UE este o îmbunătățire importantă, considerând
Tigrul Baltic () [Corola-website/Science/302738_a_304067]
-
de locuitor de aproximativ 50-60% din media UE, care se va majora, bazat pe proiecții economice, semnificativ până în 2010. Chiar și statulul acestor țări la 50% din media UE este o îmbunătățire importantă, considerând că în 1999, înainte de perioada Tigrului Baltic, Letonia și Lituania aveau un PIB pe cap de locuitor la doar 25% din media UE. In dolari SUA ($), la paritatea puterii de cumpărare (PPP).
Tigrul Baltic () [Corola-website/Science/302738_a_304067]
-
hotărâse să trimită trupe în Finlanda. Germanii au atacat Rusia la 18 februarie; ofensiva a dus la o prăbușire și retragere rapidă a trupelor rusești și la semnarea primului tratat de la Brest-Litovsk de către bolșevici la 3 martie 1918. Finlanda, Țările Baltice, Polonia și Ucraina erau transferate sferei de putere germane. Investițiile economice și politice făcute de Germania în Vladimir Lenin dăduseră roade. Armata Germană nu și-a schimbat planurile militare în ce privește Finlanda după semnarea păcii cu bolșevicii deoarece Războiul Civil al
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
repede, însă s-au creat premizele unei revoluții. În 1915, germanii au schimbat strategia și de aceea au etanșeizat frontul de vest și au atacat în est, obținând victorii importante, ocupând Varșovia și o parte din Ucraina, ajungând până în Țările Baltice. Dar văzând că nu pot scoate Rusia din război, au atacat în vest, schimbând tactică în cea de război de distrugere. Germanii au plasat un număr impresionant de tunuri, vizând o zona restrânsă, în sudul frontului, în 1916, desfășurându-se
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
jpg Conferința de pace a aplicat principiul naționalităților. Harta politică a Europei a fost modificată prin trasarea unor noi frontiere și reconstituirea unor state independente ca Polonia, Austria și Ungaria, precum și apariția unor state noi ca Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei, statele baltice și încheierea unității teritoriale a altor state ca România și Italia. Austria independentă era o țară predominant agrară, cu o situație economică și financiară precară, iar populația nemulțumită dorea unirea cu Germania industrială. Ungaria a fost redusă la teritoriile ei
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ministrului de externe francez, Louis Barthou, Franța și-a redeschis relația cu Rusia, în ciuda opoziției interne. Planurile franceze pentru Europa aveau două dimensiuni: multilaterală-crearea unui Locarno oriental, prin care urmarea integrarea într-un pact a Germaniei, Rusiei, Poloniei și statelor baltice, și una bilaterală-un tratat franco-sovietic. Dar Pactul Oriental a eșuat, determinat de anunțul Poloniei care refuză tranzitarea teritoriului ei de către trupele sovietice . Barthou a fost asasinat la Marsilia, iar proiectul a fost abandonat definitiv. Soluția bilaterală a fost încurajată
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
prima calitate a unui suveran reformist: încrederea în oamenii săi. El a experimentat în provinciile periferice ale imperiului său; iar rușii au remarcat cu voce tare că, nemulțumit de guvernarea prin intermediul instrumentelor străine, el a oferit Poloniei, Finlandei și guvernoratelor baltice beneficii care nu existau pe teritoriul Rusiei. Anumite reforme au fost înfăptuite și în Rusia, însă nu au putut supraviețui intervențiilor suspicioase ale autocratului și subordonaților săi. Consiliul de Stat și Senatul de guvernământ, noi puteri cărora li s-au
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
de lungimea cochiliei. (Nephrops) (Homarus) Langustină Homar (a) Lungimea carapacei (b) lungimea totală ANEXA XIV DENUMIREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ȘI DENUMIREA ȘTIINȚIFICĂ DENUMIREA ÎN ROMÂNĂ DENUMIREA ȘTIINȚIFICĂ Crevetă Esop Pandalus montagui Hamsie Engraulis encrasilocus Pește undițar Lophiidae Argentine Argentinidae Crevetă baltică Palaemon adspersus Capelin Trisopterus luscus Ton obez Thunnus obesus Moluște bivalve Bivalvia Crevete albastre și roșii Aristeus antennatus Mihalț de mare albastru Molva dipterygia Putasu Micromesistius poutassou Ton roșu Thunnus thynnus Bops Boops boops Plătică Bramidae, Berycidae Calcan mic Scophthalmus
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88933_a_89720]
-
Prin termenul republicile baltice sunt desemnate trei foste republici sovietice: RSS Estonă, RSS Letonă și RSS Lituaniană. Cele trei republici au fost numite "baltice" datorită faptului că ele ocupau cea mai mare parte a coastei sovietice la Marea Baltică. Țările suverane Estonia, Letonia și Lituania
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
Prin termenul republicile baltice sunt desemnate trei foste republici sovietice: RSS Estonă, RSS Letonă și RSS Lituaniană. Cele trei republici au fost numite "baltice" datorită faptului că ele ocupau cea mai mare parte a coastei sovietice la Marea Baltică. Țările suverane Estonia, Letonia și Lituania, care-și cuceriseră independența în 1918, au fost ocupate și anexate de Uniunea Sovietică în 1940. După o perioadă în
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
perioadă în care cele trei republici au fost ocupate de Germania Nazistă (1941 - 1944/1945), cele trei țări au fost reintegrate în URSS. Ele și-au recucerit independența în 1991. Cele trei republici sunt numite în mod colectiv uneori statele baltice. Statele Unite ale Americii și alte democrații occidentale au considerat incorporarea forțată a celor trei republici în Uniunea Sovietică ca fiind ilegală și, cel puțin formal, nu au considerat cele trei republici baltice părți constituente ale URSS. Aceeași interpretare legală este
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
republici sunt numite în mod colectiv uneori statele baltice. Statele Unite ale Americii și alte democrații occidentale au considerat incorporarea forțată a celor trei republici în Uniunea Sovietică ca fiind ilegală și, cel puțin formal, nu au considerat cele trei republici baltice părți constituente ale URSS. Aceeași interpretare legală este adoptată de guvernele actuale ale celor trei țări baltice. În perioada sovietică, cele trei republici erau denumite neoficial în limba rusă ""Прибалтика"" - Pribaltika. Cele 15 republici sovietice (16, până în 1956) care formau
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
considerat incorporarea forțată a celor trei republici în Uniunea Sovietică ca fiind ilegală și, cel puțin formal, nu au considerat cele trei republici baltice părți constituente ale URSS. Aceeași interpretare legală este adoptată de guvernele actuale ale celor trei țări baltice. În perioada sovietică, cele trei republici erau denumite neoficial în limba rusă ""Прибалтика"" - Pribaltika. Cele 15 republici sovietice (16, până în 1956) care formau Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, inclusiv cele trei state baltice, aveau, cel puțin formal, un anumit grad de
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
adoptată de guvernele actuale ale celor trei țări baltice. În perioada sovietică, cele trei republici erau denumite neoficial în limba rusă ""Прибалтика"" - Pribaltika. Cele 15 republici sovietice (16, până în 1956) care formau Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, inclusiv cele trei state baltice, aveau, cel puțin formal, un anumit grad de suveranitate, dispunând, în conformitate cu prevederile constituției, de dreptul de a părăsi statul federal. În practică, însă, URSS era un stat foarte puternic centralizat, condus de la Moscova. În Uniunea Sovietică a fost dusă o
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
părăsi statul federal. În practică, însă, URSS era un stat foarte puternic centralizat, condus de la Moscova. În Uniunea Sovietică a fost dusă o politică de rusificare prin încurajarea rușilor, dar și a nerușilor, să se stabilească în cele trei republici baltice. În zilele noastre aproximativ un sfert din populația Estoniei o reprezintă rusofonii. În Letonia, rușii reprezintă aproximativ o treime din populație, iar în capitala Riga rușii îi depășesc ca număr pe letoni. În conformitate cu legile sovietice, limbile locale (estona, lituaniana și
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
permis estonilor, letonilor și lituanienilor să-și păstreze identitatea națională orientată către Europa. În perioada sovietică această orientare europeană îi făcea să apară drept "occidentali" din punct de vedere politic și cultural. După recucerirea independenței, puternica identitate națională a statelor baltice, precum și faptul că în perioada interbelică ele au existat ca state suverane, au facilitat tranziția lor către statutul de țări suverane cu o ordine constituțională liberală.
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
Republici Sovietice. În interiorul URSS, republicile se mai numeau și republici unionale. Toate acestea erau republici socialiste și toate, cu excepția Rusiei, aveau propriul lor partid comunist. Toate cele 15 republici sunt acum țări independente, iar 12 dintre ele, excepție făcând țările baltice, fac parte din Comunitatea Statelor Independente. Din punct de vedere constituțional, Uniunea Sovietică era o confederație. În conformitate cu articolul 72 al constituției sovietice din 1972, fiecare republică își rezerva dreptul să părăsească uniunea. De-a lungul întregii perioade a războiului rece
Republicile Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/303383_a_304712]
-
i în (latină "Langobardi"; nume alternativ lombarzi) erau triburi germanice - potrivit lui Tacit, din grupul suebilor - originare din nordul Europei, Scandinavia și teritorii astăzi situate în estul Germaniei și Polonia, respectiv între coasta Balticii și fluviul Elba. Prima menționare a lombarzilor a făcut-o între anii 9 și 16 d.Hr. istoricul roman Velleius Paterculus. Mai târziu au pătruns în Imperiul Roman. Lombarzii se găseau în secolul al VI-lea în Panonia și Noricum
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
au apărut mai multe valuri de deportați, pe principalele direcții de atac ale unor agresori externi. Aceste teritorii erau regiunea Murmansk și noile regiuni anexate în urma înțelegirilor secrete ale Pactului Molotov-Ribbentrop: estul Poloniei, Basarabia și Bucovina de Nord și Țările baltice. În timp ce bărbații au fost deportați în Siberia, femeile și copii au fost colonizați în Kazahstan. În teritoriile anexate de la Polonia (teritoriul cunoscut cu numele de Kresy și în Voievodatul Bialystok), valul de represalii din 1939 a fost în continuarea operațiunilor
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
să fie curățată de "naționalitățile străine", atât scandinavi cât și alți indigeni. Finlandezii, norvegienii ("norvegienii din peninsula Kola") au fost strămutați în RSS Karelo-Finlandeză. Germanii, coreenii, chinezii și alții au fost deportați în așezări din Munții Altai. Deportările din țările baltice (Lituania, Letonia și Estonia) și din regiunile anexate ale României (Basarabia și Bucovina de Nord) au avut loc în perioada mai-iunie 1941. În 1941, un mare număr de polonezi au fost amnistiați și nu au mai fost reținuți în așezările
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
участников антисоветской нелегальной секты иеговистов и членов их семей №1290-467 от 3 марта 1951 года). Ca urmare a acestui decret, în 1951, 9.400 de martori ai lui Iehova, inclusiv aproximativ 4.000 de copii, au fost deportați din țările baltice, Basarabia și zonele occidentale ale Belarusului și Ucrainei. În 1954, un alt decret al aceluiași Consiliu de Miniștri ridica restricțiile impuse membrilor deportați ai sectei. Categoriile de mai sus au fost cele mai importante din punct de vedere numeric. Au
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
Printre aceștia s-au numărat: Viaceslav Molotov (Comisar al Poporui pentru Afaceri Externe), Semion Timoșenko (Comisar al Poporului pentru Apărare), Gheorghi Jukov (Șeful Marelui Stat Major al Armatei), Nicolai Kuznețov (Comandant al Districtului Militar Caucazul de Nord și Districtului Militar Baltic) și Boris Șapoșnikov (Adjunct al Comisarului Poporului pentru Apărare). În acea zi, Stalin a avut întâlniri cu 15 înalți oficiali guvernamentali șî șefi ai armatei. Trupele germane au ajuns până în suburbille Moscovei în decembrie 1941, dar au fost respinse în
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
prizonieri. Încercările sovietice de consolidare a puterii în Europa Răsăriteană și de dominare a regiunii erau în conformitate cu mai vechile politici țariste. După cucerirea teritoriilor Poloniei interbelice, care nu fuseseră mai înainte cucerite militar (vezi și Războiul polono-sovietic), după ocuparea Statelor baltice, (vezi Pactul Molotov-Ribbentrop), Uniunea Sovietică a refuzat să cedeze ceva din acestea în cadrul aranjamente postbelice. Mai mult, țara s-a extins în teritoriile din Prusia Răsăriteană (Oblastul Kaliningrad), în Transcarpatia și Bucovina, (incorporate în RSS Ucrainiană), în Basarabia (proclamată ca
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
anul 1100 devine dependent de ajutorul cruciaților occidentali în fața ofensivei turce. În această perioadă se dezvoltă orașele, universitățile, meșteșugurile, agricultura devine mai eficientă, se construiesc catedrale și au loc colonizări interne, dar și externe, în afara Occidentului (spre exemplu, Transilvania, spațiul baltic). Biserica nu mai deține monopolul cultural, nobilii și burghezia începând să scrie istorie în limbile medievale, și nu în latină. Cruciadele sunt semnificative, Occidentul putând întreține mari armate, la mari distanțe de el. De asemenea, în secolul XIII încep călătoriile
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
care fuseseră obligați de țar să locuiască la Sankt Petersburg au plecat. Lupii umblau prin piețele orașului pe timp de noapte, în timp ce grupurile de iobagi oprimați, aduși pentru a construi noul oraș al țarului și a fi încorporați în flota baltică, s-au revoltat frecvent. Petru I a fost urmat la tron de văduva lui, Ecaterina I, care a domnit până la moartea ei în 1727. Ea a fost succedată, la rândul ei, de Petru al II-lea, nepotul lui Petru I
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]