2,062 matches
-
pentru fiecare, învingând cu energia ei caracteristică suferința care îi era mare. reorganizarea vieții După ce am mântuit sărbătorile, am început să ne gândim la datoriile ce aveam față de suferinzi și de victimele războiului. Eu, de la campania bulgară, îmi organizasem în barăcile demontabile un spital-lagăr de tuberculoși, care funcționase trei ani în curtea Profilaxiei. Acum barăcile erau aproape distruse, fiind întrebuințate de germani pentru prizonierii ruși bolnavi. Nu mai aveam mijloacele bănești să le repar. Le vândui deci Ministerului de Război ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
După ce am mântuit sărbătorile, am început să ne gândim la datoriile ce aveam față de suferinzi și de victimele războiului. Eu, de la campania bulgară, îmi organizasem în barăcile demontabile un spital-lagăr de tuberculoși, care funcționase trei ani în curtea Profilaxiei. Acum barăcile erau aproape distruse, fiind întrebuințate de germani pentru prizonierii ruși bolnavi. Nu mai aveam mijloacele bănești să le repar. Le vândui deci Ministerului de Război ca magazii și primii propunerea Primăriei să ne instalăm în Ospiciul Czerlendi, golit mai demult
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am fost practic scos din discuție. Nu am mai apucat să-l întreb pe tinerelul crescut desigur în deplin confort lângă fusta mamei, câți ani a lucrat el pe marile șantiere ale țării în regim de pionierat și trăind în barăci de lemn, câți ani a petrecut în tranșeele celui de-al doilea război mondial, câți ani a zăcut în închisorile românești și zonele de deportare, și ce pastă de dinți a folosit el în acele condiții. În perioade grele ale
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
se întreba ce serviciu oi fi având de stau numai două ore. De dimineața, de la 7 la 9 sunt plecat, două treceri pe lângă teritoriul ei, după care dispar din raza sa vizuală. Când ea toată ziua trebuie să zacă în baraca aia strâmtă. Cum poți să fii vânzător într-o baracă? Cum poți să fii persan? Poate raționamentul ăsta mă face să-i consider pe toți cei care nu scriu sau nu citesc niște cretini, niște neisprăviți. Ajuns la bloc, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
două ore. De dimineața, de la 7 la 9 sunt plecat, două treceri pe lângă teritoriul ei, după care dispar din raza sa vizuală. Când ea toată ziua trebuie să zacă în baraca aia strâmtă. Cum poți să fii vânzător într-o baracă? Cum poți să fii persan? Poate raționamentul ăsta mă face să-i consider pe toți cei care nu scriu sau nu citesc niște cretini, niște neisprăviți. Ajuns la bloc, era posibil să fie cineva în lift. Un pensionar ciufut, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vedea totul estompat, s-a uitat în stânga, în dreapta, iar ce a văzut, așa, ca prin ceață, l-a consternat, să nu-și creadă urechilor ce enormități susținea „comandantul“: cum adică localitate?, aici nu era nici o localitate, aici erau doar câteva barăci amărâte, înconjurate de sârmă ghimpată. Între timp, comandantul Gicu Petre și-a încheiat brusc discursul: -Hai, vorba lungă sărăcia omului, la treabă, la program. Au fost repartizați în barăci. Înăuntru, frig, aproape nici o diferență față de afară. Și o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adică localitate?, aici nu era nici o localitate, aici erau doar câteva barăci amărâte, înconjurate de sârmă ghimpată. Între timp, comandantul Gicu Petre și-a încheiat brusc discursul: -Hai, vorba lungă sărăcia omului, la treabă, la program. Au fost repartizați în barăci. Înăuntru, frig, aproape nici o diferență față de afară. Și o mulțime de paturi suprapuse. Fiindcă erau mai mulți decât locurile existente, unii dintre deportați au fost puși câte doi în pat. Tata a avut noroc: a nimerit în patul de sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
murit de îngheț. Iar în seara acelei zile, când s-a trezit, pentru a doua oară i-a surâs șansa. Petrea, un învățător dintr-un sat de lângă Serenite, care-l cunoștea pe tata, l-a chemat conspirativ în dosul ultimei barăci a coloniei. Acolo, învățătorul și alți câțiva apropiați de-ai săi au aprins un foc adevărat, de lemne: oamenii strânseseră bani și îl plătiseră pe paznicul care era șeful de tură, iar acesta le îngăduise să facă focul. Lemnele pârâiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Acolo și-a luat la revedere și a făcut cale întoarsă. Nu înainte ca el, zărind peste drum un loc viran unde crescuseră ghiocei, să culeagă câteva fire și să i le dăruiască. În seara aceea, în patul lui din baraca de la colonie, tata nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari, își regăsise miraculos cărticica, mersese pe străzi normale din lumea normală și o cunoscuse pe doctoriță. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai mult timp pe-aici. Vremea era și ea bună și le îngăduia să doarmă chiar sub cerul liber, unde mai pui că-și găsiseră și un adăpost pe cinste, lângă digul lacului de acumulare de la marginea orașului, într-o baracă abandonată, ce aparținuse cândva întreprinderii acum falimentate care asigura sistemul de irigații din zonă. Nu le păsa lor câtuși de puțin la ce folosise cândva baraca asta, ghereta asta, treaba e că acum era a nimănui, adicătelea puteau s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un adăpost pe cinste, lângă digul lacului de acumulare de la marginea orașului, într-o baracă abandonată, ce aparținuse cândva întreprinderii acum falimentate care asigura sistemul de irigații din zonă. Nu le păsa lor câtuși de puțin la ce folosise cândva baraca asta, ghereta asta, treaba e că acum era a nimănui, adicătelea puteau s-o ocupe ei fără nici o grijă. Nu le păsa nici la ce folosea potopul de apă din lac, la irigații, la alimentarea cu apă a orășelului, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
treacă prin tărtăcuță lu Gămălie! Apoi, toți trei s-au culcat: ajunsese umbra în locul unde se aflau ei și era tocmai potrivit să tragă un pui de somn. *** În fiecare seară, când se-adunau de pe drumuri la casa lor, ghereta, baraca aceea părăsită, cei trei inși fără rost își luaseră obiceiul să facă un fel de bilanț al zilei. Și de fiecare dată, ei încheiau cu aceeași frază de apreciere (nu conta cine o rostea, ea era mereu aceeași...): Bă, ducem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pagini. Tocmai citesc relatarea ultimului meu vis, cel cu Spaniolu, Pușcărie și Gămălie. Deodată tresar. Descopăr o diferență, în sfârșit descopăr o diferență. Una considerabilă. În cărticica pecetluită scrie că vagabonzii și-au găsit într-adevăr un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din magaziile pentru unelte. A venit și paznicul de noapte, un bărbat uriaș, gras, cîntărind 140 de kilograme, cu o figură aspră ca o stîncă, dar care s-a purtat foarte amabil cu noi, dîndu-ne voie chiar să gătim În baraca lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare În zonele unde nopțile sînt deosebit de reci. Ne-am cumpărat niște carne de vită și am pornit Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de lacuri pe lîngă care trece. Primii cîțiva kilometri i-am parcurs În ritmul liniștit al Poderosei, fără neajunsuri pe partea de mecanică, pînă cînd, la căderea nopții, am apelat la vechiul truc cu farul stricat ca să putem dormi În baraca unui muncitor de la drumuri, un șiretlic foarte util, fiindcă frigul era deosebit de aspru În noaptea aceea. Era atît de crîncen, Încît a apărut și un musafir care ne-a rugat să-i Împrumutăm niște pături, fiindcă el și soția lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
întâlnit cu episcopul greco-catolic de Cluj (Cherteș) și cu alți preoți greco-catolici ca: Pr. Pali, Pr. Dărăban, Pr. Șușman și alții care erau de mulți ani în pușcărie. Împreună cu ei am celebrat de multe ori Sf. Liturghie în colonie (în barăci cu paturi suprapuse) pe sub paturi, cu pâine albă și vin ce se păstra în sticle de vin tonic, bineînțeles că a fost scos cu seringa acest produs și înlocuit cu vin natural, ce era trimis de acasă în pachet. Acest
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cărți profane. Unii jucau șah sau table, ni se citea ziarul în fiecare zi și ne veneau ziare zilnic și puteam să ne informăm despre cele ce se întâmplă în lume. Hrana era suficientă. Ziua ne puteam plimba de la o baracă la alta. Într-o baracă încăpeau circa 200 de persoane cu paturi suprapuse (un rând de paturi suprapuse). Noaptea barăcile se închideau. Concelebrarea Sfintei Liturghii era în ritul oriental sau latin. Când celebram în ritul oriental, Pr. Ieronim Șușman era
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sau table, ni se citea ziarul în fiecare zi și ne veneau ziare zilnic și puteam să ne informăm despre cele ce se întâmplă în lume. Hrana era suficientă. Ziua ne puteam plimba de la o baracă la alta. Într-o baracă încăpeau circa 200 de persoane cu paturi suprapuse (un rând de paturi suprapuse). Noaptea barăcile se închideau. Concelebrarea Sfintei Liturghii era în ritul oriental sau latin. Când celebram în ritul oriental, Pr. Ieronim Șușman era celebrant principal. Iar când celebram
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
puteam să ne informăm despre cele ce se întâmplă în lume. Hrana era suficientă. Ziua ne puteam plimba de la o baracă la alta. Într-o baracă încăpeau circa 200 de persoane cu paturi suprapuse (un rând de paturi suprapuse). Noaptea barăcile se închideau. Concelebrarea Sfintei Liturghii era în ritul oriental sau latin. Când celebram în ritul oriental, Pr. Ieronim Șușman era celebrant principal. Iar când celebram în ritul latin, atunci celebrant principal era Pr. Iosif Celante sau Pr. Matei Ghiuzan, iar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în ritul latin, atunci celebrant principal era Pr. Iosif Celante sau Pr. Matei Ghiuzan, iar predica ce ținea ca loc de meditație o făceam cu rândul. De Crăciun am cântat colinde. Am format cor și ne-am dus pe la toate barăcile și am cântat. De Sfintele Paști, la fel am cântat „Cristos a înviat!” și alte cântece. Tot ni se spunea că ne dă drumul și a venit și această zi, când ne-au eliberat pe data de 1 iulie 1964
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
accidente de muncă, sau înecați. Printre oamenii mai de vază, l-am întâlnit pe Episcopul Cherteș și am concelebrat cu el când putea, căci de multe ori se simțea slăbit și nu putea să celebreze; de multe ori rămânea la baracă și nu era scos la muncă, sau era pus la munci mai ușoare. Cu trecerea vremii lucrurile și faptele se uită, dar ne mai întâlnim și dacă suntem împreună ne aducem bine aminte. Acestea le relatez așa mai pe scurt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
infirmieră și cerând permisiunea să însoțească transportul. (...) Doctorul Mengele, distins, politicos, a supus-o pe loc unui scurt examen. «Cum deosebiți hemoragia unei artere de cea a unei vene?» a întrebat-o el. știa asta, învățase să îngrijească bolnavii în baraca de tifici din ghetou. «De câte ori pe minut respiră omul?» a mai întrebat Mengele. Nu știa și s-a speriat. «De câte ori pe minut bate inima?» a continuat el s-o întrebe, ca un profesor înțelegător căruia nu-i face plăcere să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ce parodii ar fi scos Topîrceanu dintr-un asemenea material... A.R. Fără îndoială. Iar marea distracție mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul cu clovni care ademeneau lumea, barăci cu tot felul de curio zități - femeia cu barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
victime, neputința de a intra în legătură cu cei de-acasă, primele imagini televizate ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile de coșmar din căminele de copii abandonați și handicapați, stabilimente ce semănau cu barăcile unor lagăre de exterminare ce stârneau în Germania un val de oroare se contopeau într-un amestec de hybris și catharsis, luând proporții emoționale copleșitoare în preajma Sărbătorilor Crăciunului, când cei de-aici sunt cuprinși dintr-odată de o nețărmurită milostenie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]