1,714 matches
-
pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mătușii Bertha este uluitor: ceea ce se petrecuse pînă atunci nici nu se poate compara cu veselia spasmodică ce cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se clatine pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nevestelor și copiilor voștri, dar, dacă așa vreți voi, mă duc.“ Și se spune că s-a-ntors cu spatele la ei și tocmai pleca cînd l-a Împușcat Ed Mears, s-a Întors spre Lawrence și i-a spus cu un zîmbet de bețiv: „Ce zici, Lawrence, Îl nimeresc?“ și-a tras În omul ăla care nu-i făcuse nici un rău, i-a străpuns ceafa, și-apoi s-au năpustit amîndoi asupra casierului și ajutorului lui - i-au omorît pe toți și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea. De la început m-a impresionat negativ atmosfera din apartamentul lor. O mulțime de rude afumate, accent moldovenesc cât încăpea, mortul pe masa din sufragerie, enervat de toată tevatura care se făcea în jurul lui. În fond, mereu am admirat discreția bețivului fără acces la frigider. Dacă îl lăsai în pace, nu te deranja cu nimic. Nici măcar nu te pisa cu povești din tinerețea lui de inspector de asigurări cu șofer la scară. Toată viața i se reproșase că nu acceptase niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că într-o oră plec spre ea. Am încuiat casa și poarta, am mângâiat-o pe Zuza pentru ultima oară între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era pustiu și mucegăit. Clămpăneam prin beznă, față-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tocmai și-a amintit. E vorba, de fapt, Popescu reușește să reconstituie ușor povestirea din fragmentele pe care le ascultă de fiecare dată când intră cu un braț de viță și o depozitează În colțul depărtat de vatră, despre niște bețivi dintr-un sat ceva mai depărtat decât B. și mai mare, un sat care avea și un spital și unde omul cu Salvarea se mai ducea din când În când cu bolnavi sau cu medicamente. Ăia, bețivii ăia, au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vatră, despre niște bețivi dintr-un sat ceva mai depărtat decât B. și mai mare, un sat care avea și un spital și unde omul cu Salvarea se mai ducea din când În când cu bolnavi sau cu medicamente. Ăia, bețivii ăia, au văzut Într-o zi că iese fum de la cazanul de țuică și, deși nu era o perioadă În care cazanul să fie deschis și să funcționeze, s-au dus acolo să vadă dacă nu e rost de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vadă dacă nu e rost de ceva băutura. Aspectul satiric al povestirii este ineficient, cel comic este mai puternic Întrucât cel care povestește este și el aproape beat și se străduiește să-i descrie drept foarte vicioși pe cei doi bețivi dintr-un sat fără nume. În fine, ăia, cum au ajuns la cazan au și Întrebat ce e cu țuica ăia, a cui e, cine o face și de ce nu le dă și lor să guste. Omul de acolo, proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
buncărul lui Hitler (Wolfschanze, Vizuina lupului), așa cum, peste ani, avea să povestească la un pahar de vodcă În schița Mille pardons, madame! a lui Șukșin? Hei, Vova, Încotro băiatule, tu nu vezi că șoferul ambulanței Încă doarme râzând de niște bețivi care au făcut pușcărie pentru că s-au Îmbătat cu apă distilată? Ce știi tu despre știința pe care trebuie să o Înmagazineze un mare savant pentru a demonstra cât de vitală este pentru om agresivitatea și să obțină apoi premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
zis Julius ― dar ce? În după-amiaza în care a deschis prima oară ușa bibliotecii, bătrânul i s-a părut ușor caraghios, poate din pricina uriașei pălării de pai pe care și-o înfundase pe cap, și surprinzător de spilcuit pentru un bețiv. Julius tocmai se apucase să pună în ordine cărțile despre oracole și mări, dintr-un dulap anume destinat lor, și n-avea chef de taifas. Drept care l-a întrebat, nu prea politicos, cu ce putea să-i fie util. Dorea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
De altfel, faptul că peste săptămână puțini treceau seara pe la cârciumă, lăsând această plăcere pentru duminică după-amiază, și că, la muncă, numai la coasă se bea un pahar de rachiu, mă face să cred că, exceptând două-trei cazuri, nu erau bețivi. Alcoolul reprezenta, mai degrabă, un viciu de duminică. Tot ce se lega de el, însă, certurile, încăierările mi-l făceau nesuferit. Nu-mi convenea deloc când mama mă trimitea să-l chem pe tata acasă, știind că numai cu mine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unu de ori. Curvă! de o sută trei ori. Băuse, ce-i drept, vârtos. După ce s-a dat jos din 135 la Moșilor și a luat-o așa prin mâzgă spre Obor, a poposit la birtul din piață, printre ultimii bețivi. De acolo a trecut mai departe spre Ziduri Moși unde a cinstit încă una mică și încă una la colțul cu Doamna Ghica. Și apoi încă una lângă sifonărie, în ultima cârciumă, la marginea orașului. Du-l tu acasă nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
crezi Sfântul Ioan Gură de Aur? Apollo? M-am săturat de aerele tale, de... de... prefăcătoria asta, ce ești tu, stăpânul Olimpului? Mereu te uiți de sus la toată lumea, mereu judeci, parcă tu ai fi Galaad cel fără de prihană, curvar, bețiv spurcat ce ești, citești numai porcării, Bataille și toți ăia, zici că n-ai simțul realității, dar pe-al sarmalelor îl ai, fir-ar să fie! Așa sau în aceeași ordine de idei își prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu a avut copii, singurul ei copil a fost Butnaru. Butnaru era un bărbat de talie mijlocie, cu o frunte înaltă că nu se mai termina din cauza unei chelii fără de sfârșit, care era arsă de soare. Nu fuma, nu era bețiv. Butnaru i s-a spus pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu Ilinca, o femeie frumoasă, adusă tocmai de la Suhuleț. Dar nici cu Butnaru nu îmi era rușine, era frumos, harnic, sfătos și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ca să-l trezească și apoi beau fiecare câte un pahar de vin alb la tejgheaua barului Înainte să-și Înceapă ziua. Își cunoștea vecinii din cartier, pentru că erau toți săraci. Cam două feluri de oameni se-nvârteau prin locul ăla - bețivii și sportivii. Unii Își Înecau sărăcia-n alcool, ceilalți uitau de ea prin exerciții. Erau descendenții comunarzilor și nu le era deloc greu să-și aleagă opțiunile politice. Știau cine le Împușcaseră tații, rudele, frații, prietenii, atunci când trupele din Versailles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o gură. — Nu mai ai alta? Întrebă Nick. — Mai sunt o grăma’ de sticle, da’ lu’ tata nu-i place să beau decât ce-i deja deschis. — A, sigur. Zice că dacă te-apuci să deschizi sticle, sigur ajungi un bețiv. — Asta așa e. Era impresionat. Nu se gândise la asta până acum. Crezuse mereu că dacă bei singur, ajungi cu siguranță bețiv. — Ce mai face taică-tu? Întrebă respectuos. — Bine. Mai face pe nebunu’ câteodată. — E un tip grozav, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar el s-a agățat cu o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar a leșinat. Atunci a ieșit puștiul și el trebuia să omoare cinci tauri, pentru că nu ai voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i decât un mexican sălbatic și ignorant. — Da, spuse Maera, dar cine o să se ocupe de taurii lui după ce primește o cogida? — Păi, cred că noi. — Da, noi, spuse Maera. Noi ucide taurii la sălbatic, noi ucide taurii la bețiv și taurii la dansatori de riau-riau. Da. Noi ucide. Chiar că noi. Da. Da. Da. Bătrânul meu Dacă stau acum să mă gândesc, cred că bătrânul meu era făcut să fie gras, ca tipii ăia mici și grăsani pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uită prin piață și apoi la cei doi chelneri. Înc-un coniac, spuse, arătând spre pahar. Chelnerul care se grăbea se duse până la masa lui. — Nu mai, spuse el, apelând la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un portofel de piele și plăti, lăsând bacșiș o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plecam în misiune noaptea, și mai ales iarna, ne dădea rom, ca să nu înghețăm și poate pentru a prinde și ceva curaj. Așa fără să vreau m-am învățat și eu cu romul. Nu te speria, că nu am ajuns bețiv, dar m-am deprins să beau și eu câte un pahar... Ce-i rău în asta? Nu-i rău, dar să nu fie prea mult. Bine, Marandă, da’ mâine tot te duci tu până la Prispă crâșmarul să-i ceri niște
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]