3,030 matches
-
împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel." 10. "Mamă-ta, ca și tine, era ca o vie sădită lîngă ape. Era roditoare și încărcată de mlădițe, din pricina belșugului apelor. 11. Ramurile ei erau așa de tari că se puteau face toiege de cîrmuitori din ele, prin înălțimea ei întrecea ramurile stufoase, și atrăgea privirile cu înălțimea ei, și prin mulțimea mlădițelor ei. 12. Dar a fost smulsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
războinicii tăi, și oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei își atîrnau pavezele pe toate zidurile tale, și-ți desăvîrșeau astfel frumusețea. 12. Cei din Tars făceau negoț cu tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belșug. Veneau la tîrgul tău cu argint, cu fier, cu cositor și cu plumb. 13. Iavanul, Tubalul și Meșecul făceau negoț cu tine; dădeau robi și unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale. 14. Cei din casa Togarmei aduceau la tîrgul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cu tine, îți dădeau grîu de Minit, turte, miere, untdelemn și leac alinător, în schimbul mărfurilor tale. 18. Damascul făcea negoț cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe care le aveai din belșug, îți dădea vin din Helbon și lînă albă. 19. Vedanul și Iavanul, de la Uzal veneau la tîrgul tău; fier lucrat, casie și trestie mirositoare, erau schimbate cu tine. 20. Dedanul făcea negoț cu tine cu învelitori de pus pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
32. În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci, și vor zice: "Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?" 33. Cînd ieșeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belșugul avuțiilor și mărfurilor tale, îmbogățeai pe împărații pămîntului. 34. Acum însă, ești sfărîmat de mări, negoțul tău a pierit în adîncimea apelor, și toată mulțimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine! 35. Toți locuitorii ostroavelor stau înmărmuriți din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
înaintea stîncii. Și Moise le-a zis: "Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stînca aceasta?" 11. Apoi Moise a ridicat mîna, și a lovit stînca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug, așa încît a băut și adunarea, și au băut și vitele. 12. Atunci Domnul a zis lui Moise: Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
de emoție, așa cum îi trădează roșul din obraji. Pe deasupra spicelor de grâu se văd alaiuri de albinuțe și musculițe aflate în forfotă necurmată - semn că lucrul nu-i nici pe departe la apus. Dincolo de lanurile mândre de grâu “pârguit” din belșug, privirea mi-e asaltată de noi forme de viață ce mă câștigă prin simplitatea și, în același timp, bogăția lor: pâlcuri de iarbă din care se ivesc cu inocență necuvântătoarele! Această zi m-a ajutat să-mi dau seama cât
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol împodobit cu surguciul din diamante și panaș de pene fine, cum numai femeile de neam domnesc aveau dreptul să poarte. E îmbrăcată cu o haină croită din belșug, garnisită cu guler lat, de blană, larg deschisă, lăsând să se vadă rochia cu decolteul și poalele marcate de volane dantelate, cu mâneci lungi, încheiate și ele cu manșete din dantele. Principesa poartă în jurul gâtului trei șiruri de mărgăritare și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cum i s-o fi spus celui care se ocupa de grăsuni primea zilnic suplimentul de grăunțe sau ce mai trebuia pentru animale. Dar și pentru porci “pescuitul” era principala sursă de hrană. Și cum oare să uiți anii de belșug ai Câșliței, singurul loc de pe pământ unde sărbătoarea toamnei scotea din adâncul sufletelor cele mai frumoase obiceiuri prin ancestralitatea lor? Doar aici am văzut , ca o lege nescrisă obligatorie dar și respectată, renunțarea aproape totală la folosirea veselei, a paharelor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
unde te servești singur. Chelnerii stau în spatele mesei și veghează să nu lipsească nimic. Te uiți și alegi ce-ți place. Friptură, pește, cârnați, tot felul de salate, de sosuri, prăjituri, fructe, sucuri. Inclusiv cafea și ceai. Mâncare e din belșug. Prăjiturile, mai ales, sunt periculos de îmbietoare. Când ți-ai încărcat tava, te duci și te așezi la una din măsuțe, în fotoliu, sau ieși pe punte unde sunt, risipite, mese albe. Am văzut că există și piscină pe punte
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încredințați că această imagine era bine primită de divinitate și îi ajuta în bătăliile feroce pe care le purtau. în fond, ei nu se temeau de nimic. Propagau în fața tuturor idealul de a-l sluji pe Dumnezeu, înfruptându-se din belșug din bunurile pământești. Cei ce nu se supuneau, oamenii cavernelor îndeosebi, aveau de suportat consecințele, care nu erau dintre cele mai blânde. Schingiuirile erau la modă. Iar uciderea nu ridica nici un fel de problemă. Năpăstuiții nu aveau de ales, decât
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
care prizonierul stă in picioare, dar nu poate să se miște. Poarta solidă care-l zăvorăște în scoica lui de ciment se oprește la înălțimea bărbiei. Nu i se vede decât fața, pe care fiecare paznic care trece scuipă din belșug. Prizonierul, cu trupul pe de-a-ntregul încătușat, nu poate să se șteargă, deși îi este îngăduit, e drept, să închidă ochii. Și asta, dragul meu, au inventat-o oamenii. Pentru ca să dea la iveală această capodoperă n-au avut nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
igienă ale lui Lică. Mai știa că la Bursă e mare înghesuială și zgomot și citise în jurnale despre sinucideri. El nu putea suferi scandalul și nici aglomerația în loc închis. îi trebuia aer și libertate, aer de oraș, dar din belșug. Dar azi îi venise gust să stea de vorbă cu agentul curtier. - Pe seară mă găsești în orice caz la "Cafe de la Paix" pentru afaceri, spusese tipul. Trubadurul avea o poftă mare să înzecească leafa Siei, pe care o purta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada, iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura ei pompoasă, vopsită proaspăt, cu ipsosurile intacte, la colț de două strade, cu porțile de fier poleite din belșug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa iadului aștepta, liniștită, în margine de trotuar, un fulger ce nu-i cădea asupra. - Oameni cu stare! Oameni de treabă! spunea cucoana Vera pentru a se consola că Sia și Lică nu-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
răsfățat, obișnuit să primească toate darurile pe care le cerea părinților și rudelor, află de la bunica lui o lecție strașnică, și anume aceea că trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru toate darurile naturii pe care le-a primit din belșug: legume, fructe, pomi, flori, apă, soare, pământ și tot ce ne înconjoară. De ziua lui, băiatul îi face un neasemuit dar mamei sale: o inimioară sculptată în lemn de cireș pe care îi scrie un mesaj de dragoste și mulțumire
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații ei, cu belșug pe masă și voie bună, ca la o zi de sărbătoare... După ora 18 ne despărțim cu greu de gazde, pornim direct pe drumul spre gara Ghidigeni, apoi pe șoseaua asfaltată spre Bârlad, făcând un popas de aproape o oră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de viață transpar într-o retorică spirituală ca o rugă făcătoare de minuni fără sfârșit. Cu respectul indubitabil dobândit prin lectura celor două componente valorice din viața „Călătorului...” și cu modesta mea modalitate de apreciere, îmi permit să vă doresc belșug de sănătate deplină și încă multe, multe speranțe încununate de trainice succese pentru al treilea volum și următoarele... într-o valorică ascensiune în timpul ce „va să vină”. Cu deosebită stimă, prof. Ana Dumitrescu P.S. V-am cunoscut aievea prin intermediul celor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și prieteni de familie. În acest grup exuberant îmi place să ascult mărturiile unei adolescențe și tinereți ce nu va mai veni, dar care va fi cu siguranță evocată pe măsura trecerii timpului. Am sporovăit până după miezul nopții cu belșug pe masă și cu vii și luminoase bucurii în suflete. După un timp, rămânem cei ai casei - inclusiv Liliana și fiul său Luca - într-o excelentă stare psihică. Așa s-a încheiat și această zi de după lansare. Dacă anul trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de viață transpar într-o retorică spirituală, ca o rugă făcătoare de minuni fără sfârșit. Cu respectul indubitabil dobândit prin lectura celor două componente valorice din viața „Călătorului...” și cu modesta mea modalitate de apreciere, îmi permit să vă doresc belșug de sănătate deplină și încă multe, multe speranțe încununate de trainice succese pentru al treilea volum și următoarele... într-o valorică ascensiune în timpul ce va să vină. Cu deosebită stimă”. Scrisoarea, terminată cu P.S.: „V-am cunoscut aievea prin intermediul celor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Priponești”, vrând să știe dacă voi participa sau nu. N-am promis nimic sigur, ci totul va depinde de starea vremii și mai ales de starea sănătății mele la acea dată. La diverse emisiuni TV observ că se aruncă din belșug cu noroi din toate părțile, că se bruschează oponenții. Un politician exasperat că nu poate convinge pe nimeni de „adevărul lui”, se adresează direct unei doamne cu apelativul de obraznică. Ce urât spectacol în văzul unei țări și nici gând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de viață transpar într-o retorică spirituală, ca o rugă făcătoare de minuni fără sfârșit. Cu respectul indubitabil dobândit prin lectura celor două componente valorice din viața „Călătorului...” și cu modesta mea modalitate de apreciere, îmi permit să vă doresc belșug de sănătate deplină și încă multe, multe speranțe încununate de trainice succese pentru al treilea volum și următoarele... într-o valorică ascensiune în timpul ce va să vină. Cu deosebită stimă”. Scrisoarea, terminată cu P.S.: „V-am cunoscut aievea prin intermediul celor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
evenimentul fatal n-a avut loc sau dacă s-a produs, atunci timpul ne dă speranța mersului înainte, revin cu această scrisoare... Cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou 2010 vă urez cele cuvenite unor oameni cu poziția dvs. cu belșug în anul ce vine și cu liniște, pentru ca toate să fie bune și la locul lor în țara asta a noastră, chinuită mult în ultimii 20 de ani! Sper să aveți o lectură plăcută. N-ar fi rău să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la duș. Din nou - la masă. Apoi - afară,în balconul încărcat de verdeață și de răcoare, pe dinafară, și de profundă fierbințeală,în interiorul sufletelor, trupurilor și inimilor domniilor lor. Profesorul o invită, jos,în curte, pe una din băncile aflate, din belșug, pe marginile aleilor betonate. Se așezară. Elîi ceru, dacă poate, să-l asculte. Ea zise că poate. I se destăinui. Nu glumesc. Nimic, din ce o să spun, nu va purta nici umbră de glumă. Da? Da. Ascult. Și el începu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
calul de bătaie al tuturor relelor și nu numai. Se râde și de proști, și de agramați, și de jnapani, care-i umple insectarul cu personaje tipice și atipice zilelor noastre. Nimic nu-i scapă și realitatea îi subvenționează un belșug de subiecte, subvenții nerambursabile, nu de la UE, acelea ajung în alte mâini - ci curat naționale și curat murdare. I.M. duce o luptă aprigă, neostoită, pornită dintr-o necesitate sufletească de a nu rămâne indiferent la dramaticele timpuri prin care trece
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
cumsecade, mi-a făcut rost de o pereche. Nu erau noi și nu era nici sezonul potrivit pentru ei, dar n-am rezistat tentației de a-i îmbrăca, plecând în prima mea vacanță. Iarna debutase mai devreme. Căzuse zăpadă din belșug. Și, cum se apropia Crăciunul, era aglomerație mare pe trenuri. Încât n-am găsit loc în compartiment. Am tremurat pe coridor, foarte mândru de pantalonii mei scurți, cu picioarele roșii ca focul din cauza frigului. Când am coborât la Voila, unde
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cineva prin Mine, va fi mîntuit; va intra și va ieși, și va găsi pășune. 10. Hoțul nu vine decît să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. 11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. 12. Dar cel plătit, care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]