3,162 matches
-
au plecat departe, rătăcite-n valul mării. Câți pierduți în multe vise, ori în jocurile minții, spală lacrimile-nvinse, când se roagă la toți sfinții. Se pornesc, scriind sfârsitul, multe gânduri nerostite, lasă-n urmă testamentul, cu speranțe pregătite. Curge beznă sau lumină, vei pleca cu tot alaiul, dar în liniștea deplină, unde-i iadul, unde-i raiul!? Dacă crezi în jocul sorții, ai un pas spre miluință, iartă-i pe toți vinovații, care calcă pe credință... Autor, Mihail Janto Referință
JOCUL SORȚII... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372680_a_374009]
-
sens. Dacă pentru unii este spațiul fericirii supreme, pentru alții este efortul intelectual și fizic care, în final, creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului, ca beznă a neputinței, acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice. După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
semnalăm prezența iubitei angelice. Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic: ...și deasupra/ vreun gest ce șovăie.../ Precum atunci/ te-ai răsucit și cu o mână, fruntea/ dezvăluind-o de sub nor de plete// m-ai salutat spre a intra în beznă. (La bufera). Evocarea acestui trecut moment, pentru poet, secunda supremă este edenică, la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei, moment ce-l consideră poetul, edenic. Există o serie de lucruri montaliene
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > BEZNA PĂCATELOR VOASTRE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului Mă sperie freamătul vremii și felul în el de-a trăii, se zbate-n gândul durerii, constiința-n mine, de-a fi. Lăsată în
BEZNA PĂCATELOR VOASTRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373260_a_374589]
-
voastre hoții. Mă doare geamătul dreptății, îi alunecă-n umbră cărarea, se pierde datina identității și-n morminte învie disperarea. Nepăsarea de dragoste și rost, înnecată-n a voastre tăceri, nu va găsi nicăieri adăpost, va putrezii-n a voastre averi ! Bezna păcatelor voastre, mă face nevrând să mă tem, de vremuri lipsite de scrupul, în plânsetul duhului etern... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Bezna păcatelor voastre... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1687, Anul V, 14 august 2015. Drepturi
BEZNA PĂCATELOR VOASTRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373260_a_374589]
-
și rost, înnecată-n a voastre tăceri, nu va găsi nicăieri adăpost, va putrezii-n a voastre averi ! Bezna păcatelor voastre, mă face nevrând să mă tem, de vremuri lipsite de scrupul, în plânsetul duhului etern... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Bezna păcatelor voastre... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1687, Anul V, 14 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
BEZNA PĂCATELOR VOASTRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373260_a_374589]
-
Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ,,Eu mi-am dorit” și încă mai doresc Să-ți simt ,,parfumul toamnei ruginii”! Chiar dacă iernile pe mine cresc, Tu încă primăvară poți să-mi fii! S-au rătăcit în beznă visele Și au rămas doar umbre ce nu știu Că am ajuns să număr clipele Ce trec și mă veghează în pustiu! Tu mă-nsoțești în nopțile târzii Și nu mă lași pierdut într-un abis, Dar nici zălog în brațe
PARFUMUL UNEI TOAMNE TÂRZII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373297_a_374626]
-
scape de-aici! Stau, și suspin, și plâng! Ai ajuns, porumbelule, acasă? Uite, se face noaptea, și - nimic! Acum chiar că e întuneric... Dar văd prin gemulețul din turn cerul în depărtare, luminat încă, deși pe pământ e deja întuneric beznă. Iată, ce minune! Pe cer văd ceva alb, care tot crește. Nu cumva e porumbelul meu? Da! El este!! Vine cu ajutoare de salvare! Dar trebuie să stau cuminte, să nu dau în vileag acțiunea de salvare! Stau și aștept
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
conștiințe național-onomastice“, ci spre a se observă - dincolo de buruienișul multimilenar ce-a năpădit limba noastră pelasga > valaha din fosta Macedonie Antică, din fosta Dacie Antică Sud-Dunăreană, din fosta Thracie Antică (datorită Imperiilor Antice, Evmezice și Contemporane ce-au ținut în beznă Pelasgimea > Valahimea Sud-Dunăreano-Balcano-Anatoliană, interzicâbdu-i școlile în limba maternă, interzicându-i Biserică în limba maternă, interzicându-i istoria etc., până la „conștiință-națională-zero“) - faptul că dialectul macedovalah (sau macedoromân, aroman / arman, schipetar etc.) a conservat (în „ruinele lingvistice“ că de-o Sarmisegetusă de
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
găsesc al meu mister. Iar ninge iubito în stele cu vise, Mângâierii de noapte, în doruri se moare, Tu treci ca pasărea departării închise, Iubind simbioza primăveri-n hotare, Supradoză de pofte urlă-n lupii din lună, Ard lanterne în beznă prin ochii lor lacomi, Spumegând a furie în trupeasca-nserare, Cuibărind odiseea ceas de noapte cu patimi. Când ziua în albele râsuri se stinge, Mai plouă-n zăpezi, în lacrimi vărsare, Un clopot mai bate, sunând ca o iarnă, Tu
NINGE CU VISE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376193_a_377522]
-
de pace, A predat, tot înainte, Lângă cei de dinainte Să înalțe totdeauna, Și copii - lângă părinte, Și părinți, cu fiii, una - Vremea lui nu vine-trece, Doar răsare, și răsare - Tot Luceafăr, ce petrece România, ca un Soare - Și în bezna cea adâncă, Și-n orbirea cea nebună, E lumina lui de stâncă, Ce din Haos, ne aduna - Demiurg fierbinte-rece, Rațiune și simțire, N-ai cerut să ți se plece Niciun suflet, sau iubire - Și când pasărea din tine A țipat
GLOSSĂ de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379691_a_381020]
-
trăim, Ne-am perindat ca norii... Ne-ai învățat să dăinuim, Plutind precum cocorii... Pe mișcătoarele cărări, Când blând ne cheamă marea, Ne-ai arătat, privind spre zări, Să-i descifrăm chemarea... Când luna plouă cu arginți Și taine-n bezna nopții, Ne sfătuiești să stăm cuminți, Gândind la jocul sorții... Destinul crud, de ne-a-nhățat Și-am înghițit amarul, Așa precum ne-ai învățat, Am stat drepți ca stejarul... Tot alergând cu toți nebuni, Să întâlnim iubirea, Ne spui mereu că
DOR DE EMINESCU de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374637_a_375966]
-
aplec sub jugul umilinței / Eu mă închin doar Neamului străbun // Nu am visat la râuri de lumină / De raza lor se irosește-n van / M-am ridicat încrâncenat din tină / De-am fost lovit de Marele Divan // Am înfruntat și bezna, și teroarea / Speranțe am avut numai în Eu / Am refuzat uitarea și iertarea / Ordin de front proscrisului ateu // Singurătatea mi-a rămas pustie / Când uneori tăcerile vibrau / Vedeam în neguri viața cum învie / Și trâmbițele morții cum mureau // Eu urmăream
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
fost întrerupt de un grup gălăgios, care tocmai intrase în magazin, iar eu am ieșit tiptil continuându-mi drumul spre nicăieri, dezorientată în aceeași măsură, ca mai înainte. Îmi trecea prin cap să vizitez unul dintre magazinele în care domnea bezna, căci toate aveau ușile larg deschise, iar frica mea era amestecată cu un soi de curaj și curiozitate, având pornirea ciudată să aflu mai multe despre acel loc straniu. - Alungă-ți teama, aici nu ești în pericol, am auzit o
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
pierd timpul cu detalii, oricum ar fi de prisos. - De ce m-ați invitat în magazinul dumneavoastră, dacă nu doriți să vorbim? am întrebat deprimată și în egală măsură, nelămurită. - Erai timorată, am vrut să te protejez. - Credeți că aici, în beznă, sunt în siguranță? l-am întrerupt nerăbdătoare să aflu cât mai multe, căci teama îmi crescuse iarăși, auzindu-l vorbind de protecție. - Siguranța este un cuvânt plăcut pentru urechile pământenilor. În realitate ea nu există, dintre siguranță și neprevăzut aș
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
subinia și el că „în arta autentică și în cultură, în general, nu pot să încapă viciul, inesteticul, vulgarul, scandalosul. Arta are menirea de a purifica omul și de a-l apropia de Dumnezeu, nicidecum de a-l nimici în bezna animalității”. Ori fi depășiți și Lovinescu și Brătescu-Voinești? Într-un interviu pe care l-a acordat ziarului „Adevărul” în vara anului 2015, artistul nostru emerit Marin Moraru răspundea astfel la întrebarea de ce nu mai joacă în filme: „Ce să fac
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
buruieni de pe lângă casă, cu urzici proaspete și boabe de porumb. *** Un vânt puternic trece prin lanurile de porumb din fundul grădinii, iar preț de câteva minute nu mai văd nimic. Purcelușii au dispărut, părinții mei au dispărut, grădina, casa... E beznă și e răcoare. Sunt speriat și vreau să mă așez direct pe solul afânat, dar nimeresc într-o groapă... *** Babele acestea mă sperie. Încep să plâng, sforțându-mă aiurea cu gura larg deschisă, scoțând felurite zgomote. Una dintre ele m-
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
pe banca ascunsă de tufe înflorite de trandafiri, ce îi dezmierdau generoși cu parfumul lor. Grădina casei de sub munte, cunoscu fiorul pasiunii în forma lui intensă și pură, amplificată de magia nopții și a naturii. Casa cufundată în liniște și beznă, dormea cuminte, surdă la șoaptele nopții și ale dragostei. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 34) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste atribute! Dar le simt greutatea ca pe un blestem! Bucuriile mele se jelesc dincolo de cerul ascuns sub bezna durerii. Nu îmi dau seama când s-au năruit peste mine zidurile destinului! Nu am auzit vuietul prevestitor al urii care mi-a demolat creația iubirii. Am crezut în semenii mei convinsă că iubirea generează iubire, necondiționat. Când trăiești printre
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
prea mult, cușca atârnată în funii deasupra lacului se putea prăvăli în apă, iar el ar fi sfârșit înecat. Trecură așa clipe fără număr pentru împăratul păsărilor până când i se păru că aude un ciripit. Deschise ochii acum obișnuiți cu bezna și văzu strălucind lângă lac misterioasa pasăre care îi cântase cândva povestea Lăcrămioarei. - Cum ai ajuns tu aici în fundul pământului? Atunci pasărea se dădu de trei ori peste cap și se prefăcu într-o zână mică și drăgălașă. - Eu sunt
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
să ajungă prea departe, dacă a luat-o pe jos! Încotro credeți că se îndreaptă? Devenit lucid ca prin farmec, Liviu începu să-și pună rațiunea la treabă. Se trezea și devenea conștient de situație. Maria încă mai bâjbâia prin bezna confuziei, așa că o lăsă în pace. Era bucuros că se putea baza pe fiul lui, devenit adult ca prin farmec. - Pe jos nu a plecat, cu siguranță! Cu asemenea valiză, nu putea parcurge nici o sută de metri. Sigur a luat
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
Și i-am răspuns cu glasul stins, ușor.. C-aș vrea s-ajung din nou la țărm de mare... Să simt nisipul fin arzandu-mi gleznă Și să adun pe brațe, a ploii-mbratisare, Iar vântul, cu tandrețe, să risipească beznă. Aș vrea cuminte să privesc cum picura lumină Printre perdele fine, si gene-ntredeschise. Să văd pe cer o stea, dansând la braț cu luna Când noaptea-si cerne valul împodobit cu vise. Aș vrea să pot cuprinde cu sufletul
GAND de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375754_a_377083]
-
Ediția nr. 2011 din 03 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Glastra din suflet... Pasit-ai cu sfiala pe-o margine de zi Și ai bătut ușor la poarta inserării mele. Am renăscut sub stele, redevenind copii Și-am risipit în beznă însingurări rebele. Cand pe pervaz de suflet ai așezat o glastra, Aflat-am că e-un dar, cu drag venit din tine.. Cu-n gest ai luminat a inimii fereastră Perdele gri brodat-ai cu broderii senine. Cu un sărut
GLASTRA DIN SUFLET... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375756_a_377085]
-
Poeme > Dragoste > TE VOI CÂNTA Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de foc, de rătăcire, de blând zefir, pe drum fără noroc. Din bezna zilei te voi ridica, fără de frâu- în soare, zveltă, să te-nalți, mai sus decât un gând, o stea, de falsul legământ. Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de vânt, de zare, de pământ, pe țărmul unde toate
TE VOI CÂNTA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379251_a_380580]
-
să migreze valahii noștri... - cei mai mulți, din pricini de necaz și de multe și nestinse nevoi!), mai spre zilele noastre (cele de adânc păcat al uitării și zile ale marilor șovăieli și întunecări ale Duhului...zile și veac de întindere a beznelor celui rău!): ”Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnavă în care s-a rostogolit, înălțând-o la o stare a cărei bogăție, plenitudine și fericire nici nu ne-o putem închipui (...) În Iisus Hristos, viața cea nouă, eschatologică, e
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]