1,717 matches
-
în dușmănie cu francii din Neustria pemotiv că se aliase cu francii din Austrasia, a reușit să îi respingă în Refrancore, în apropiere de Asti, menținându-se astfel pe tronul longobard. După ce în 663 a reușit să anihileze încercarea împăratului bizantin Constans al II-lea de a recuceri Italia, Grimoald și-a exercitat puterile suverane cu o deplinătate fără precedent. Pe lângă fidelitatea ducatului de Benevento încredințat fiului său, Romuald I, Grimoald a obținut și pe cea a ducilor de Spoleto și
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
cu francii, pecetluită prin adoptarea simbolică a tânărului majordom Pepin cel Scurt, și cea cu avarii de la frontierele răsăritene, i-au permis să aibă mână relativ liberă în chestiunile italiene, însă după puțină vreme a intrat în conflict atât cu bizantinii, cât și cu papalitatea. O primă încercare de a profita de pe urma ofensivei arabe asupra Constantinopolului, în 717, prin atacarea posesiunilor bizantine din Italia s.a materializat prin rezultate nesemnificative; pentru a atrage papalitatea de partea sa, a trebuit să aștepte
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
însemnat și o pierdere de prestigiu pentru sine. În 773 și 774 regele francilor a invadat Italia și, dovedindu-și superioritatea față de o rezistență dură a longobarzilor, a capturat capitala acestora, Pavia. Fiul lui Desiderius, Adalgis, a găsit refugiu la bizantini, în vreme ce Desiderius și soția sa au fost deportați în Galia. Carol s-a autointitulat "Gratia Dei rex Francorum et Langobardorum" ( "Prin grația lui Dumnezeu, rege al francilor și al longobarzilor"), realizând o uniune personală a celor două regate. El a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
care erau favorizați episcopii de Napoli, însă politica diplomatică lipsită de scrupule a vecinilor săi se pare că nu i-a fost favorabilă. În orice caz, cândva în jurul anului 955, el a fost numit "patrikios" de către Marianus Argyrus, "strategos"-ul bizantin de Bari. În toamna lui 966, papa Ioan al XIII-lea a condus o puternică armată formată din latini, toscani și spoletani împotriva principelui Landulf al III-lea de Benevento și a fratelui acestuia, Pandulf Cap de Fier, însă Gisulf
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
și Caserta, în vreme ce susținătorii lui Lando dețineau Caiazzo și Calino. Lando se bucura și de sprijinul principelui Guaifer de Salerno, drept pentru care Pandenulf a căutat să și-i facă aliați pe ducele Guaifer de Benevento și pe "strategos"-ul bizantin Grigore de Bari, aflați amândoi în acel moment la Benevento. Ei au ajuns împreună la Nola, însă Pandenulf a refuzat să presteze omagiu principeliu beneventin. Drept urmare, beneventinii și grecii s-au raliat celor din Salerno în a asedia Capua. Asediul
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
nou aliat în persoana ducelui de Neapole, Athanasie. Dornic să îi mențină pe cei din Capua în stare de război, ducele napolitan a răspuns imediat apelului. Fiind între timp excomunicat din cauza relațiilor sale cu sarazinii, Athanasie a devenit supus al bizantinilor, schimbându-și tabăra și asediind Capua. Din aprilie 881, el l-a alungat pe Pandenulf și a trecut el însuși la conducerea Capuei, ca vasal al lui Guaimar I de Salerno.
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
care locul a câștigat renume: ceapa, pepenele verde și pepenele galben. Locuitorii au un club de fotbal „Ahva Arraba” (Frăția) care joacă în Liga națională, a doua ligă a fotbalului israelian. In Araba există vestigii din vremea romanilor și a bizantinilor, inclusiv coloane și morminte. În micul cartier creștin se află o biserică creștină care a fost clădită pe ruinele unei biserici din secolul al V-lea. În 1968 a fost descoperit dușumeaua acoperită de un mozaic din biserica antică, acesta
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
Fausta au primit „damnatio memoriae”, adică numele lor au fost șterse din inscripțiile și înscrisurile publice. Motivația acestor ucideri este, din punct de vedere istoric, nesigură. Istoricii latini, contemporani lui Constantin, păstrează tăcerea asupra acestor evenimente. Potrivit relatărilor istoricului păgân bizantin Zosimos, trăitor în secolul al VI-lea, reluate de Ioan Zonaras, viețuitor în secolul al XII-lea, Crispus a fost acuzat de mama sa vitregă, Fausta, că ar fi vrut să o seducă, ceea ce ar fi provocat mânia lui Constantin
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
domnind 1282-1328) a trimis o forță bizantină de aproximativ 2.000 de oameni, sub "megas hetaireiarches" George Mouzalon, să treacă peste Bosfor. Pe câmpia de la Bapheus (greacă: "Βαφεύς"; un loc neidentificat, probabil la est de Nicomedia), la 27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându-l pe Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub acoperirea forței alane. Bapheus a fost prima victorie majoră otomană, și o mare importanță pentru
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându-l pe Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub acoperirea forței alane. Bapheus a fost prima victorie majoră otomană, și o mare importanță pentru expansiunea viitoare: bizantinii au pierdut efectiv controlul în Bitinia, forturile sale izolate au căzut unul câte unul. Înfrângerea bizantină a declanșat, de asemenea, un exod masiv al populației creștine din zona în alte părți europene ale Imperiului. Împreună cu dezastrul de Magnesia, care a
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
Asediul Constantinopolului a fost primul mare asediu otoman al Constantinopolului în 1422, ca urmare a încercărilor împăratului bizantin Manuel al II-lea de a interveni în succesiunea sultanilor otomani, după moartea lui Mehmed I în 1421. Această politică a bizantinilor a fost folosit cu succes de mai multe ori în slăbirea vecinilor săi. Când Murad al II-lea
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
Asediul Constantinopolului a fost primul mare asediu otoman al Constantinopolului în 1422, ca urmare a încercărilor împăratului bizantin Manuel al II-lea de a interveni în succesiunea sultanilor otomani, după moartea lui Mehmed I în 1421. Această politică a bizantinilor a fost folosit cu succes de mai multe ori în slăbirea vecinilor săi. Când Murad al II-lea, ajuns succesor al tatălui său, a mărșăluit în teritoriul bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
al II-lea marchează renașterea puterii otomane după înfrângerea de la Ankara din 1402. Împăratul bizantin Manuel are posibilitatea de a alege între continuarea alianței cu sultanul turc sau sprijinirea rivalul său, Mustafa. Deși Murad este gata să redea Gallipoli Imperiului Bizantin, Manuel îl susține pe Mustafa Çelebi. Cei doi au hotărât să asedieze Gallipoli în 1421, unde îl înfrânge pe Murad. Cu toate acestea, s-a interzis intrarea bizantinilor în oraș. Manuel încearcă să se apropie de Murad, fără succes, în timp ce
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
sprijinirea rivalul său, Mustafa. Deși Murad este gata să redea Gallipoli Imperiului Bizantin, Manuel îl susține pe Mustafa Çelebi. Cei doi au hotărât să asedieze Gallipoli în 1421, unde îl înfrânge pe Murad. Cu toate acestea, s-a interzis intrarea bizantinilor în oraș. Manuel încearcă să se apropie de Murad, fără succes, în timp ce Mustafa Çelebi a fost în cele din urmă învins și ucis la Adrianopol. După victoria sa, Murad se pregătește pentru a răzbuna precedentele negocieri bizantine. În iunie 1422
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
de către otomani, care au capturat ultimul teritoriu al Constantinopolului din Asia. Începând cu 1299, noul stat turc otoman a început să-și însușească teritoriile Imperiului Bizantin. Pierderea orașului Niceea a fost începutul avansului otoman, care a dus la dispariția Imperiului Bizantin și a altor câteva state grecești. După asediul și capturarea Niceei din anul 1331, pierderea Nicomediei era doar o chestiune de timp. Împăratul bizantin a încercat să-l convingă pe sultanul turc Orhan Gâzi să nu ocupe Nicomedia, cu toate
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
câmpul de luptă. Încăierări ulterioare au dus pierderi în rândul armatei otomane. A fost răspândit un zvon conform căruia împăratul a fost rănit mortal și a decedat, afectând moralul trupele, transformându-se, ulteror, în panică. Turcii i-au atacat pe bizantini, care au avut pierderi grele până ce "domestikos" a aranjat o retragere pe mare a armatei la Constantinopol. O altă campanie de recucerire a Anatoliei nu a fost luată în considerare. Capitalele istorice anterioare, Nicomedia și Niceea, au ieșit de sub controlul
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
descendent din antica nobilime bulgară. Rebelii au consultat pe regele Mihail I de Zeta pentru a oferii pe unul din fii săi, ca descendent al Casa de Cometopuli, pentru a asuma tronul bulgar și pentru a termina opresiunea făcută de bizantini. În toamna anului 1072, Mihail I trimite cu plăcere pe fiul său Bodin cu 300 trupe, care ajunge la Prizren și se reunește cu George Voitec și alți magnați. La Prizren ei l-au încoronat ca "Împărat al Bulgariei" și
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
luat Ohrid și Devol, dar a suferit o înfrângere la Kastoria. Trupele recentului încoronat Petru III au luat Niš și Skopje cu ajutorul lui George Voitec, el primul care la trădat pe Petru III, și a încercat să-I trădeze pe bizantini, dar era în zadar. În altă bătălie Petru III a fost luat prizonier pentru bizantini și trimis, împreună cu George Voitec, ca prizonieri la Constantinopol. George Voitec a murit "pe drum", în timp ce Petru III a zăcut ca prizonier prima dată în
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
III au luat Niš și Skopje cu ajutorul lui George Voitec, el primul care la trădat pe Petru III, și a încercat să-I trădeze pe bizantini, dar era în zadar. În altă bătălie Petru III a fost luat prizonier pentru bizantini și trimis, împreună cu George Voitec, ca prizonieri la Constantinopol. George Voitec a murit "pe drum", în timp ce Petru III a zăcut ca prizonier prima dată în Constantinopol și spoi în Antiohía. Când Mihail I a auzit despre capturarea fiului său, a
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
prima dată în Constantinopol și spoi în Antiohía. Când Mihail I a auzit despre capturarea fiului său, a trimis generalul bizantin capturat Langobardopoulos, care s-a însurat cu una din fiicele sale, pentru al recupera. Langobardopoulos, însă, ia înfrânt pe bizantini. Prin 1078 marinarul venețian l-au recuperat pe Constantine Bodin din captivitate și l-au întors la tatăl său Mihail I de Doclea. Puțin mai târziu, în 1081, Mihail a murit, și la succedat pe tatăl său ca rege. În
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
frații săi au reprimat o revoltă a verilor lor primari, fii fratelui lui Mihail, Radoslav în "zupa" de Zeta, și Constantin Bodin a guvernat fără opoziție. În ciuda opoziției sale anterioare față de Imperiul Bizantin, Constantin Bodin la început ia ajutat pe bizantini contra atacurilor lui Robert Guiscard și normanzilor săi la Durazzo în 1081, dar apoi a stat deoparte, permițând normanzilor să ia cetatea. În această epocă, Constantino Bodin s-a căsătorit cu fiica unui nobil pro-normand din Bari. Relațiile lui Constantin
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
în Franța), alături de patri dintre frații săi, anume Asclettin, Gilbert, Rudolf și Rainulf. Ajunși în Italia, el și ceilalți membri ai grupului s-au alăturat lui Melus din Bari și principelui Guaimar al III-lea de Salerno, longobarzi răsculați împotriva bizantinilor. În 1018, Osmond și Gilbert au murit în cadrul confruntării de la Cannae, care a reprezentat o gravă înfrângere pentru normanzi în fața trupelor comandate de generalul bizantin Vasile Boioannes.
Osmond Drengot () [Corola-website/Science/328109_a_329438]
-
asasinării uneia dintre rudele sale, Rainulf, Osmond și ceilalți frați (GFilbert, Asclettin (ulterior conte de Acerenza) și Rudolf au plecat în pelerinaj la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail, la Monte Sant'Angelo sul Gargano, localizate în Catepanatul de Italia, stăpânit de bizantini. Ei au adus cu ei o trupă de 250 de războinici, formată din alți exilați, deposedați de pământuri. În 1017, ei au ajuns în Italia de sud, care se afla la acea vreme într-o stare de anarhie. Odată stabilit
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
nepoata vechiului dușman al lui Sergiu, principele Pandulf al IV-lea de Capua. El și-a teritoriul pe seama abației de Montecassino. Titlul său de conte de Aversa a fost recunoscut în 1037 de către împăratul Conrad al II-lea. După înfrângerea bizantinilor din 1038, el s-a autoproclamat ca principe, devenind astfel independent și "de facto" față de Neapole și de foștii săi aliați longobarzi. Rainulf a cucerit principatul vecinului său Pandulf, iar Conrad a aprobat uniunea dintre cele două stăpâniri, care au
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]