2,421 matches
-
rusă, dar germanii nu doreau să-și prejudicieze armistițiul și negocierile de pace cu Rusia din cauza presiunii pe care o simțeau pe frontul de vest. Atitudinea Germaniei s-a modificat radical după 10 februarie, când Leon Troțki, în ciuda slăbiciunii poziției bolșevicilor, a întrerupt negocierile, sperând că revoluțiile vor dezmembra Imperiul German și vor schimba totul. Guvernul german a hotărât imediat să dea Rusiei o lecție și, ca pretext pentru agresiune, s-a declarat deschisă la a primi „cereri de ajutor” de la
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
13 februarie, Sfatul Militar Imperial German deja hotărâse să trimită trupe în Finlanda. Germanii au atacat Rusia la 18 februarie; ofensiva a dus la o prăbușire și retragere rapidă a trupelor rusești și la semnarea primului tratat de la Brest-Litovsk de către bolșevici la 3 martie 1918. Finlanda, Țările Baltice, Polonia și Ucraina erau transferate sferei de putere germane. Investițiile economice și politice făcute de Germania în Vladimir Lenin dăduseră roade. Armata Germană nu și-a schimbat planurile militare în ce privește Finlanda după semnarea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
martie 1918. Finlanda, Țările Baltice, Polonia și Ucraina erau transferate sferei de putere germane. Investițiile economice și politice făcute de Germania în Vladimir Lenin dăduseră roade. Armata Germană nu și-a schimbat planurile militare în ce privește Finlanda după semnarea păcii cu bolșevicii deoarece Războiul Civil al finlandezilor deschisese accesul ușor cu costuri reduse în Fennoscandia, unde situația geopolitică se schimbase, soldați ai unei escadrile a Marinei Britanice invadând portul Murmansk de pe coasta nord-vestică a Rusiei, la Oceanul Arctic la 9 martie 1918. La
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pentru alegerea unui nou monarh. O consecință majoră a conflictului din 1918 a fost destrămarea mișcării muncitorești finlandeze, divizată în trei părți: social-democrații moderați și socialiștii de stânga rămași în Finlanda, și comuniștii ce acționau în Rusia Sovietică cu susținerea bolșevicilor. Partidul Social Democrat a ținut prima ședință oficială după război la 25 decembrie 1918, partidul proclamându-și angajamentul pentru mijloacele parlamentare și compunând un program politic moderat, și dezavuând bolșevismul și comunismul. Liderii Finlandei Roșii care fugiseră în Rusia, pe
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
controlul asupra Rusiei. Generalul Mannerheim a demisionat din funcție la 25 mai din cauză că nu a fost de acord cu Senatul pe tema hegemoniei germane asupra țării și din cauza planurilor sale de a ataca atât Petrogradul pentru a-i respinge pe bolșevici, cât și Karelia rusească. Germanii s-au opus acestor atacuri conform tratatelor de pace semnate de ei cu Rusia. La 9 octombrie, sub presiunea Germaniei, Senatul monarhist și parlamentul parțial au ales un principe german, pe Friedrich Karl, cumnatul împăratului
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
le va reveni lor, a dus la crearea unei simbioze între familia domnitoare și popor, fapt care se va proba în condițiile dificile ale anilor 1917-1918. „"Deși rușii ne-au dat un prost exemplu pentru că mulți dintre ei au devenit bolșevici și își părăseau posturile cu miile, soldații noștri prost hrăniți, înarmați insuficient, rareori lăudați, veșnic obosiți, au rămas credincioși regelui, de neclintit în mijlocul debandadei foștilor lor aliați. Am trăit printre ei pretutindeni, în spitale, pe front, chiar și în tranșee
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
datoria externă era imensă, francul s-a devalorizat, iar salvarea era văzută în încasarea datoriei de război din partea Germaniei. Climatul social-politic german s-a deteriorat, proliferând grupările ultranaționaliste, revizioniste și revanșarde, între care Partidul Național-Socialist, condus de Adolf Hitler. Adepții bolșevici au înființat în 1919 Partidul Comunist German. Grupurile ultranaționaliste de dreapta au încercat să înlăture regimul instaurat în 1919 prin Constituția de la Weimar, fiind plănuite două puciuri, ambele eșuând. După semnarea Tratatului de la Versailles, Germania a lansat întregul arsenal pentru
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
din sudul Rusiei, a fost mărul discordiei între albii și roșii în timpul războiului civil. Din 1928, administrația regiunii a fost mutată din vechiul centru căzăcesc Novocerkassk la Rostov-pe-Don, ceea ce a dus și la eclipsarea orașului armenesc Nahicevan-pe-Don. În timpul regimului sovietic, bolșevicii au demolat două dintre cele mai importante monumente ale orașului: Catedrala Sfântul Alexandru Nevski (1908) și Catedrala Sfântul Gheorghe din Nahicevan (1783-1807). Cea mai mare parte a orașului a fost transformată în ruine de forțele germane care au ocupat zona
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
rusă din secolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XIX-lea. În timpul războiului civil din Rusia, ei au luptat în ambele tabere, deși trebuie spus că armata cazacilor de pe Don a fost principala forță care s-a împotrivit bolșevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniștilor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiască mai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăcești au fost
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
țara muribundă” și a ordonat cazacilor și cecenilor aflați sub comanda lui să înainteze către Petrograd, (folosindu-se și de ajutorul unor specialiști și echipamente britanice). Kerenski, nefiind sigur de loialitatea față de guvern a generalilor săi, a apelat la ajutorul bolșevicilor și a formațiilor lor paramilitare, Gărzile Roșii. Populația capitalei a mobilizat unități ale milițiilor muncitorilor industriali și a voluntarilor din rândul cetățenilor de rând, care s-au organizat pentru respingerea unui asediu al soldaților conduși de Kornilov. Multe dintre aceste
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
Populația capitalei a mobilizat unități ale milițiilor muncitorilor industriali și a voluntarilor din rândul cetățenilor de rând, care s-au organizat pentru respingerea unui asediu al soldaților conduși de Kornilov. Multe dintre aceste miliții fuseseră formate cu ajutorul și sub îndrumarea bolșevicilor. Mai mulți agitatori bolșevici au fost trimiși în tabăra lui Kornilov pentru a submina disciplina lor și pentru a-i determina să fraternizeze cu apărărtorii capitalei. Încercarea lui Kornilov de cucerire a puterii a eșuat fără ca să se tragă un
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
unități ale milițiilor muncitorilor industriali și a voluntarilor din rândul cetățenilor de rând, care s-au organizat pentru respingerea unui asediu al soldaților conduși de Kornilov. Multe dintre aceste miliții fuseseră formate cu ajutorul și sub îndrumarea bolșevicilor. Mai mulți agitatori bolșevici au fost trimiși în tabăra lui Kornilov pentru a submina disciplina lor și pentru a-i determina să fraternizeze cu apărărtorii capitalei. Încercarea lui Kornilov de cucerire a puterii a eșuat fără ca să se tragă un singur foc de armă
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
provizoriu. Generalul și cu restul de aproximativ 7.000 de soldați care-i rămăseseră credincioși au fost arestați. Deși Kerenski a supraviețuit tentativei de lovitură de stat, acest eveniment a slăbit peste măsură guvernul provizoriu, întărindu-i în schimb pe bolșevici, care aveau în cele din urmă să cucerească puterea în timpul „Marii Revoluții Socialiste din Octombrie”.
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
Gărzile Roșii (în limba rusă: "Красная Гвардия") au fost unități paramilitare muncitorești formate în timpul revoluției ruse din 1917. Ele au fost principala forță de luptă a bolșevicilor. Gărzile Roșii au fost formate în martie 1917, la inițiativa sovietelor din fabrici și a celulelor de partid bolșevice. Alte formații paramilitare create în timpul Revoluției din Februarie de guvernul provizoriu, precum "miliția poporului" (народная милиция), "grupurile de autoapărare" (отряды самообороны
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
Culorile uniformei difereau de teritoriu. Purtarea uniformei era obligatorie în locul în care persoana își exercita atribuțiile publice, la Curtea Imperială sau în alte locuri publice importante. După abolirea iobăgiei, poziția economică a dvorianinilor a scăzut simțitor După Revoluția din Octombrie, bolșevicii au abolit toate rangurile nobiliare.
Regalitatea și nobilimea rusă () [Corola-website/Science/302874_a_304203]
-
Constituția, iar la 26 Decembrie a proclamat Republică Democrată Tătara Crimeea. La conducerea tinerei Republici a fost ales Numan Çelebi Cihan, unul din liderii de excepție ai Tătarilor Crimeeni. Din nefericire, însă, aceasta Republică a avut o existență extrem de scurtă. Bolșevicii, sub pretextul unei întâlniri pentru o alianță, l-au arestat pe Numan Çelebi Cihan și l-au executat. Așa au reușit să lichideze în fașa mișcarea de renaștere a statului Tătar Crimeean. De menționat că, aceasta Republică a Tătarilor Crimeeni
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
mișcările comuniste, socialiste și muncitorești de la începutul secolului al XX-lea erau dominate de un sentiment de optimism copleșitor, care s-a dovedit a fi nerealist. Revoluțiile europene au fost strivite una câte una, până când, în cele din urmă, revoluționarii bolșevici s-au trezit unicii supraviețuitori. Cum rușii se bazau pe ideea că o țară subdezvoltată, agrară, ca Rusia ar fi putut construi socialismul cu ajutorul guvernelor revoluționare victorioase în țările mai industrializate ale Europei, ei s-au trezit într-o criza
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
organizația de Comsomol din Carelia. În anii în care a atins maximul de dezvoltare, Comsomolul a avut zeci de milioane de membri, aproximativ două treimi dintre persoanele adulte din Rusia fiind la un moment dat membri ai organizației. În timpul revoluției, bolșevicii nu au arătat vreun interes pentru înființarea unei organizații pentru tineret. Totuși, în 1918, primul congres al tineretului comunist s-a ținut sub patronajul partidului bolșevic, deși scopurile și credințele celor două organizații nu coincideau în totalitate. Până la al doilea
Comsomol () [Corola-website/Science/299465_a_300794]
-
interes pentru înființarea unei organizații pentru tineret. Totuși, în 1918, primul congres al tineretului comunist s-a ținut sub patronajul partidului bolșevic, deși scopurile și credințele celor două organizații nu coincideau în totalitate. Până la al doilea congres din anul următor, bolșevicii câștigaseră practic controlul total asupra organizației, în scurtă vreme Comsomolul fiind consacrat în mod oficial ca aripa de tineret a partidului. Reformele lui Mihail Gorbaciov, (perestroica și glasnost), au admis în sfârșit că organizația Comsomol nu mai servea intereselor celor
Comsomol () [Corola-website/Science/299465_a_300794]
-
Serghei Mironovici Kirov ("Серге́й Миро́нович Ки́ров") (15 martie calendarul iulian| 27 martie calendarul gregorian. 1886 - 1 decembrie 1934) a fost un revoluționar bolșevic și un lider comunist sovietic. Numele lui real a fost Serghei Mironovici Kostrikov ("Ко́стриков"). A ales pseudonimul Kirov în timpul activității sale politice clandestine. Asasinarea lui din 1934 a marcat începutul epurărilor staliniste, care i-au eliminat pe aproape
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
lider comunist sovietic. Numele lui real a fost Serghei Mironovici Kostrikov ("Ко́стриков"). A ales pseudonimul Kirov în timpul activității sale politice clandestine. Asasinarea lui din 1934 a marcat începutul epurărilor staliniste, care i-au eliminat pe aproape toți vechii bolșevici din PCUS și din guvernul URSS. Kirov s-a născut într-o familie săracă din Urjum, Rusia. A devenit timpuriu orfan de ambii părinți. A fost crescut de o bunică, dar la 7 ani a fost trimis la orfelinat. A
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
devenit încă din tinerețe marxist, iar în 1904 a aderat la Partidul Social-Democrat din Rusia (PSDMR). Kirov a fost un participant activ la Revoluția rusă din 1905 și a fost ținut în arest timp de trei luni. S-a alăturat bolșevicilor la scurt timp după eliberarea din detenție. În 1906, a fost arestat din nou și condamnat la trei ani închisoare pentru tipărirea de texte interzise de lege. La scurt timp după eliberare, și-a reluat activitatea revoluționară ilegală. A fost
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
tipărirea de materiale considerate subversive. După ispășirea pedepsei s-a mutat în Caucaz, unde a stat până la abdicarea țarului Nicolae al II-lea. În această perioadă și-a pus numele Kirov. L-a ales ca pseudonim literar, aidoma altor lideri bolșevici contemporani. Kirov este derivat din Kir, varianta rusă a numelui Cir, al celebrului șah al Persiei antice. După victoria revoluției ruse din 1917, Kirov a luptat în războiul civil rus până în 1920. În 1921 a devenit șeful organizației de partid
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
foști aliați) Zinoviev și Kamenev. Cei doi, alături și de alți lideri ai partidului, au fost acuzați de asasinarea lui Kirov și de plănuirea unei tentative de răsturnare a lui Stalin. Acest sistem de acuzare a diferiților comuniști, în special bolșevici veterani și șefi de partid, pentru conspirație, trădare, sabotaj, a fost folosit pentru a explica orice accident industrial, nerealizări de producție, sau în general, orice eșec al regimului. Măsurile legale luate împotriva opoziției reale sau închipuite variau de la condamnarea la
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
criticat cucerirea mongolă și a prezentat Imperiul Țarist ca o închisoare a popoarelor. A fost criticat de Stalin În anii '30, direcția generală a istoriografiei sovietice s-a schimbat, punând accent pe lauda acțiunilor lui Lenin și Stalin, ale Partidului Bolșevic și ale Statului Sovietic. Determinismul economic și internaționalismul au fost abandonate, susținând conceptul de dragostea față de patria sovietică. În Italia, regimul totalitar fascist s-a instalat în 1922, temele principale fiind glorificarea fascismului, a patriei, liderului fascist, punând accent pe
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]