88,847 matches
-
fapt atunci a decis : "Trebuie să mă operez neîntârziat ! Nu pot accepta ideea că aș putea să ajung o biată legumă ca el." * * * Din nou pași pe coridor, uși deschise și închise cu un clic-clac sec, prea puțin grijuliu față de bolnavii care zac în paturi. O rumoare se propagă parcă de la ușă la ușă, de la pat la pat : "Vine vizita ! Vine profesorul !" Dora răsfoiește hârtiile din dosarul medical care îi va fi probabil cerut. Nu lipsește nimic : cartea de asigurare "Vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în paturile albe cu miros de spital. Din fericire, există calmantele care ușurează durerile și instalează liniștea totală sau aproape... Dora a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acelui domn Ovidiu Frunză, care scrisese scrisoarea pe care o ține în mână Dora cea de acum, trecută prin încercările celor cinzeci de ani care o despart de copilul de atunci. Tatăl se întorsese acasă după vreo săptămână, ca și bolnav. Bolnav de o tristețe care nu l-a părăsit până când s-a stins, sunt mai mult de zece ani de atunci. Noaptea care urmează este o noapte albă atât pentru Dora cât și pentru Victor. Gândurile care nu îi lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
domn Ovidiu Frunză, care scrisese scrisoarea pe care o ține în mână Dora cea de acum, trecută prin încercările celor cinzeci de ani care o despart de copilul de atunci. Tatăl se întorsese acasă după vreo săptămână, ca și bolnav. Bolnav de o tristețe care nu l-a părăsit până când s-a stins, sunt mai mult de zece ani de atunci. Noaptea care urmează este o noapte albă atât pentru Dora cât și pentru Victor. Gândurile care nu îi lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cu toate astea ecoul "miraculoaselor" vindecări făcute de "Vracika"cum începuseră localnicii să mă numească s-a răspândit cu o viteză uimitoare dacă ne gândim la mijloacele de comunicație ce existau pe atunci. În scurt timp m-am trezit cu bolnavi aduși cu sania din sate de care nici măcar nu auzisem, sau eram chemată în plină noapte la căpătâiul vreunui suferind. Nu putem să îi alin decât cu vorbe bune și cu infuzie de urzică și sunătoare, din care stocul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi ce-i de poveste în toată întâmplarea asta a noastră, Z? Faptul că uneori îmi este dor de tine. Numai de tine, înțelegi? Numai de tine; nu îmi este dor de noi amândoi... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
luat toată răspunderea supra ei, pentru că Elena era mai mică și neputând-se baza atât de mult pe ajutorul ce l-ar fi putut da, tatăl, fiind bărbat și ca mai toți bărbații nu prea priceput în avea grija unui bolnav. Silvia nu a fost de acord cu întreruperea facultății. Fata mea, nu e bine să renunți la studii pentru mine. Nu renunț, mamă, doar le amân. —Ei! Știi cum este când nu faci lucrul la timpul potrivit, ori nu-l
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
văzului. În timpul vieții, își dăduse acordul ca după moarte corpul să-i fie folosit în asemenea scop. Atunci a povestit celor prezenți, care rămăseseră înmărmuriți, toată experiența prin care trecuse. Cecilia mai auzise și alte cazuri asemănătoare, ca de exemplu, bolnavi care după efectuarea unor operații intrau în moarte clinică. Când își reveneau, povesteau cum a decurs operația, ce vorbea medicul, ce spuneau asistentele, dacă erau siguri de reușita operației, cum le-au rezolvat. Cu toate acestea în minte, se gândea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
eu aș vrea ca dumneavoastră s-o vedeți. Cu toate că era un pachet de nervi, își impune să se stăpânească, o consultă pe femeie spunându-i ce are de făcut, grăbindu-se să plece ca să nu mai fie întâmpinat de alți bolnavi. Se urcă la volan și îngândurat fiind, era gata, gata să lovească un bătrân care traversa strada neregulamentar. Scrâșnește din dinți ca să nu-l înjure în timp ce frânează brusc, dar răbdarea ajungându-i la limită îl întreabă: Ce faci taică? Ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
observă că nu este în toate apele. —Ai avut mult de lucru azi, doctore?îl întreabă Virgil Zamfirescu, tatăl lui. — Am avut o operație dificilă. —Săracii oameni, e rău când ajung la cuțit, îi compătimește nevastă-sa Ștefania. De unde era bolnavul? —Din satul Măgura. —A mers bine operația? — Da, însă a durat cam mult. Păi atunci de ce ești îngândurat sau altceva te frământă? îl întrebă frate-său Tiberiu. —Probleme și iar probleme. Când rămân numai ei doi, Tiberiu nu se lasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îl iubea foarte mult pe Matei în ciuda tăcerii ce se lăsase între ei. Deși nu comunicau, sentimentele erau aceleași. Nu puteau fi șterse de depărtarea dintre ei. De când plecase Cecilia, pentru Matei urmase o perioadă foarte, foarte aglomerată: mai mulți bolnavi care aveau nevoie de intervenția lui chirurgicală, mai multe gărzi, mai multe responsabilități din partea conducerii spitalului. Venea acasă rupt de oboseală. Mânca și se odihnea puțin ca la orele 18,oo să fie iarăși la spital pentru vizita de seară
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
m-am bucurat tare mult, dar m-am simțit nu știu cum să-ți spun, ca o handicapată. —Sst! i-a pus degetul pe gură, apoi a alintat-o și a sărutat-o. Cum poți să spui așa ceva, dragă Natalițo. Dacă toți bolnavii ar gândi ca tine, ce-ar fi? — Ei pot să meargă, eu nu. — Vei trece peste asta și va fi ca la început. Poate nici tu nu mă mai iubești ca înainte. —Prostuțo, cum poți crede așa ceva? o sărută din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fi, o încuraja. A ajuns la spital și s-a internat. Până s-a aranjat în rezerva în care era o femeie, au apucat-o durerile. Matei a fost mereu în prejma ei. Se mai ducea în cabinetul său, pe la bolnavi, dar revenea s-o vadă. Când durerile s-au întețit, a fost dusă în sala de nașteri fiind asistată de doctorița ei, o femeie în vârstă, foarte pricepută și tare cumsecade , în care Cecilia avea mare încredere și Matei de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile, în care cineva îi spusese că acolo își petrec bolnavii timpul lor liber, numai atunci când starea sănătății mintale le permitea s-o facă. Privind de jur împrejurul încăperii, tânărul păli. La o privire de ansamblu, acesta putu vedea cum, pe pereții împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
omul dintotdeauna a găsit tot ceea ce se poate găsi posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența proprie, tăvălind-o numai în praf și în mizerii. Ah, mă întreb: asemenea bolnavilor care se tămăduiesc, orbilor care își recapătă vederea, surzilor care încep să audă, ologilor care reușesc să meargă, oare când și cei fără minte vor începe să cugete? Măcar un dram de ar privi lucrurile mai în adâncime și numaidecât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seamă. Le-am mai mărturisit și altora despre boala mea, cu nădejdea că o să mă creadă; bineînțeles, însă, lucrurile nu s-au petrecut deloc diferit (de altfel, trebuia să mă aștept). Absolut toți, fără nicio excepție, mă cred doar un bolnav închipuit, un prefăcut și jumătate. Alaltăieri, cineva mi-a spus, privitor la lucrul acesta, că nici măcar nu-mi dau seama bine de sensul cuvintelor pe care le întrebuințez, că sunt un foarte bun actor și că am prea multă imaginație
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nesănătoase fericirii 157 personală cu nemernicii aceia de reprezentanți ai ei, adică medicii - niște ticăloși ordinari! Ticăloșilor!) Așa că, în foarte scurtă vreme, am renunțat de tot la idee. Deocamdată, nu-mi mai rămâne altceva de făcut, decât să rămân un bolnav închipuit, și gata! Dar am s-o scot eu la capăt odată și odată, sper... Țin minte că au fost vremuri în trecutul meu, în care nu știam decât să mă văicăresc până și la apariția celei mai neînsemnate dureri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care i-a provocat cumplitul sfârșit, ea se transformă într-o fantomă, ivindu-se, desfigurată, în fața soțului ei, pentru a-l blestema". Acesta este, pe scurt, și subiectul filmului Ju-on (titlul semnificând blestemul personificat de o fantomă încărcată de invidie): bolnav de gelozie, un bărbat își ucide cu brutalitate soția și copilul, iar aceștia, plini de ură, caută să se razbune pe oamenii care le calcă pragul casei. Dacă, în Night of the Living Dead, Romero insista și pe efectele de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
multe ori că făcea tatăl lui și a intrat în casă. Când a deschis ochii, mama l-a văzut, l-a privit și a înțeles că ceva nu este în ordine cu băiatul ei. Îngrijorată ca nu cumva să fie bolnav, l-a întrebat: -Ce s-a întâmplat cu tine mamă? Ce ai? Te ai îmbolnăvit și tu, nu era de ajuns că bolesc eu? Norocel n-a răspuns, și-a văzut mai departe de treabă, a ticsit soba cu lemne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a clădit frumos lângă vatră pentru a fi la îndemână. Văzând că băiatul nu răspunde la întrebarea ei, mama a repetat: -Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare, încât nu mai poți vorbi? -Nu, mamă, nu sunt bolnav, nu vreau să te mai necăjesc cu problemele mele, că destule ai pe cap și pe deasupra ești bolnavă. -Nu contează, băiete, cu toate problemele mele, trebuie să știu ce se întâmplă cu tine. -Sunt tare necăjit, mamă! -Poți să-mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a găsit locul. UNUL FACE ȘI ALTUL TRAGE La margine de pădure, cum mergi înspre Baranca, era cândva acolo o căsuță, în care trăia un băiat pe numele de Costinel. Când el s-a născut mama i-a murit. Fiind bolnav de icter negru, mai târziu i-a murit și tatăl, așa Costinel a rămas singur. În lustra lui sărăcie creștea în acea gospodărie un porc pe nume Mozorel. După ce a murit tatăl, Costinel nu-și punea multe întrebări, dar acele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-ar fi comportat așa, deci ceea ce spuneau, unul și altul despre el, nu era adevărat. Comportamentul lui m-a urmărit mulți ani după aceea și mai târziu am putut face o comparație între el și un om cu adevărat bolnav. De asemenea am aflat că specialiștii susțin ideea pe baza unor cercetări, că persoanele dereglate psihic, au probleme de la naștere și că boala evoluează în timp datorită unui anumit factor favorizant. Dacă acest factor determinant nu ar apărea, persoana nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
favorizant. Dacă acest factor determinant nu ar apărea, persoana nu s-ar îmbolnăvi. În cazul acelui om, factorul favorizant sau mai bine zis determinant era, desigur, singurătatea și, dacă el era bolnav așa cum presupuneau anumiți consăteni, însemna că nu era bolnav grav, sau de loc. Adevărat este că în situația lui putea lesne să se îmbolnăvească psihic oricând de atâta singurătate. În această direcție, specialiștii dețin dovezi clare precum că un om bolnav psihic, uneori judecă normal, este dotat cu o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
noi derivăm ca și creștini, se confruntase cu un establishment religios-politic contemporan lui, tocmai din cauza mesajului și a comportamentului său. Foarte radicală era critica sa față de religiozitatea tradițională și de modul guvernării din partea clasei conducătoare. Foarte suspecte, vindecările carismatice ale bolnavilor. Foarte liberală, abordarea sa în raport cu legea religioasă, cu Sabatul sau prescripțiile referitoare la puritatea alimentației. Foarte scandaloasă solidaritatea lui cu cei neglijați, bolnavi; cu săracii, săracii cu duhul, "săracii diavoli"; cu cei de la marginea societății, cu femeile și copiii. Foarte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]