1,956 matches
-
simțeau prospețimea brizei, iar vuietul valurilor creștea pe măsură ce urcau panta. Nici măcar când alunecau nu țineau seamă de ascuțișul pietrelor de sub tălpi. — Acolo, Adam, a zis Johan când au ajuns În vârful movilei. Acolo e! Adam s-a așezat pe un bolovan plat aflat alături. Abia mai respira după atâta urcuș și i-a trebuit ceva timp să i se obișnuiască privirea cu ce avea În față, o nesfârșită Întindere de Întuneric presărată ici-colo de stropi de lumină pe crestele valurilor. Nici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Împreună o vreme și să se Întoarcă Împreună la orfelinat și dimineața să plece spre noua lor casă. N-avea de ce să-i fie frică. Când a ajuns unde stătuseră, Johan nu mai era. A cercetat cu privirea șirul de bolovani, Însă nu se vedea nici o mișcare. S-a uitat spre mare. Cam pe la jumătatea plajei, Johan mergea cu pași măsurați către apa neagră, spre locul unde nisipul Își pierdea tonalitatea mai deschisă și devenea Întunecat și ud În urma refluxului. Stâncile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmare la Karl May; imediat l-a adus, cu tunete și fulgere, pe Moise jos de pe munte, a-nceput să fredoneze brusc un motiv din Wagner, apoi ne-a adus aminte de originea orală a literaturii; șoptind, a înlăturat câțiva bolovani rău așezați din calea mersului pe două picioare și, în final - după ce a schițat scheletul unui alt basm; să fi fost Hänsel și Gretel? -, a ridicat iadeșul, acel așa-numit os al minciunilor, de pe care rosese toată carnea, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
citit pe atunci pe Camus, dar duelurile verbale dintre el și Sartre erau pe buzele tuturor, chiar dacă mai mult folcloric decât pe baza solidă a citatelor. Era vorba despre absurdul în sine și despre mitul lui Sisif, fericitul rostogolitor de bolovani. Probabil că cel care m-a infectat a fost Katz, ajungând fără eforturi de la Kleist la Camus, de la Kierkegaard la Heidegger și de la amândoi la Sartre. Katz iubea disperarea. În disputa care s-a întins peste ani și peste frontiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
peste frontiere dintre zeii de atunci ai terapiei existențialiste m-am implicat și eu, la început ezitant, mai apoi vehement, de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de zei, pentru care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de zei, pentru care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată. La Paris am început, chiar dacă numai în treacăt și parcă pe sub mână, să încerc să iau decizii politice, așadar, în cursul dezbaterilor de bistrou, cu și fără Katz, să adopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pus capul pe pernă și-a imaginat, pas cu pas, cărarea ce duce în vîrful dealului și, de acolo, la cetate. Ajuns la gardul cu care, din porunca domnului Nicanor, erau împrejmuite toate ruinele, pentru a nu se prăvăli cumva bolovani peste oi sau vaci, s-a oprit. S-a oprit ca să judece și să vadă ce e de făcut, nu de altceva. Și, uite-așa, cu multă răbdare și pricepere, Virgil a pregătit în noaptea aceea întregul plan de descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
respire măcar. O ciudă cumplită puse stăpînire pe el... Cum, adică, să ia și vaca?.:. Să rîdă toți de el?... Și apoi, pînă acolo, sus, aveau de mers aproape un ceas... Iar sus... ce va paște vaca printre ruine și bolovani? Uf, vaca asta! răbufni el distrus. Și totuși... ideea lui Virgil era foarte bună. Era singura care-l putea scoate din necaz. Iar ceilalți vor înțelege și vor accepta această rezolvare. Nea, slăbătură! Ieși pe poartă puțin mai luminos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care vru să-i iasă în cale, iedul sări peste niște bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să-l ferească de colții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii. Le-ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii. Le-ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar zău că judeci ca un triton!... Ce, adică tu nu pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți spun cuvînt cu cuvînt ca la copiii de țîță? Virgil pufni fără să mai răspundă nimic și aruncă un bolovan mare în apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun și-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pînă la urechi. Virgil se făcu că nu-l ia în seamă și continuă să se uite în altă parte. Salut, Virgulă ! strigă Vlad de cum se apropie. Și n-o mai fă pe mofluzul cu mine, că-ți dau cu bolovanul ăla în cap! Iote. la el, dom'le ! Și-a găsit motohoiul cu cine s-o facă pe supăratul!... Tu nu-nțelegi, bă eșapament, că te-ai supărat degeaba? Degeaba? întrebă Virgil continuînd să pară cît mai furios. Tu vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i o vizuină de monștri. -Ei, și tu! o combătu Vlad făcînd-o pe neînfricatul. Cum să fie o vizuină de monștri? S-ar putea ca intrarea să fi fost mult mai mare altădată, dar cu vremea s-a acoperit de bolovani și pămînt... Nu vedeți? Dacă ar fi date deoparte lespezile astea, intrarea ar părea mult mai mare. Dar așa... Are dreptate Vlad, intră în vorbă Virgil, dîndu-și seama că, dacă n-o potolește de la început pe Ilinca, e-n stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
subsemnatul nu cum te uiți și te porți cu o "rămășiță", cum îmi mai zici din cînd în cînd, ci cum trebuie să te porți cu un om deștept... și serios!... Altfel... Tu, deștept? zvîrli Matei vorbele ca pe niște bolovani. Gîscă îndopată cu western-uri și romane de aventuri proaste!... Nu te gîndești la situația în care m-ai pus pe mine în fața satului?... Și pe cumnatul tău, care-i om de vază în această comună... și pe domnul Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad spuse cu destulă răutate că păsările cele mari și negre care fuseseră văzute zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără să reușească să miște lespedea nici măcar un centimetru. Ce naiba are? se enervă Vlad. Nu vedeți că muncim degeaba? Asta-i de cînd lumea aici și nu cred s-o fi dat cineva vreodată deoparte. Hai s-o lovim cu bolovani grei, poate se sparge, propuse Virgil sătul de muncă. Ba n-are sens s-o spargem, se opuse nea Petrică. Cine știe ce rost o fi avînd? Mai bine s-o lăsăm așa cum este și să-i spunem domnului Răgălie să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
foloasele? Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene. Stați așa! zise la un moment dat actorul uitîndu-se spre un bolovan colțuros, așezat pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva palme deasupra capetelor lor. Stați să dau deoparte matahala aia de sus, să nu care cumva să ne cadă în cap. Și, după ce se feriră cu toții din preajma sa, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva palme deasupra capetelor lor. Stați să dau deoparte matahala aia de sus, să nu care cumva să ne cadă în cap. Și, după ce se feriră cu toții din preajma sa, nea Petrică împinse bolovanul într-o parte, dar nu reuși să-l dea jos. Atunci însă se produse un fapt care-i uimi pe toți. Lespedea dreptunghiulară se desprinse singură din blocul de piatră, de parcă ar fi fost împinsă de-o forță a umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mare pârcălabului de la Cetatea Neamțului, s-a prezentat în fața Măriei Sale regele de Polonia, duce de Lituania și suveran de Letonia. Măria Ta! Noi cetatea nu ți-o dăm! Bogății și grâne nu avem într-însa. Dar pușci, sacalușuri, obuzuri, plumbi, bolovani și catran avem câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de odoare creștinești!.. Mai bine le-ai înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lor se afla un oaspete neobișnuit. Bulibașa îi săgetă cu ochii pe împricinați și, drept urmare, aceștia fură repede îndepărtați din tabără. Nunta curse exuberant, cu o veselie înspumată, ca un râu de munte ce-și lasă apele să alunece peste bolovanii asemănători unor spinări de bivoli și peste stâncile ivite în cale. Fiecare moment era marcat de bucuria de neprețuit pe care o aduce oamenilor constituirea unei noi familii. Bulibașa bău cu măsură, rămânând treaz până în zori, când îi propuse avocatului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rămâne în așteptare. Într-un soi de anticipare a ceva ce trebuie să vină, dar cine știe dacă o să vină și în mod sigur că vreodată va veni. Sau cam așa ceva. Trec câteva minute și fiecare dintre ele cară un bolovan din Everest. E liniște. Doar vocile unor vecini se mai aud, slab, prin pereți. Apoi nebuna țâșnește din nou și fundul ei se arcuiește, în căutarea unui falus imaginar. Hai nele ei fâșâie cu prea mulți decibeli, în timp ce un picior
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
naște și funcționează și poate exista doar prin repetiția obsesivă a acelorași vorbe goale de orice conținut. Se joacă puțin cu refrenul de-abia învățat. Mintea lui repetă fraza scurtă, o recompune de fiecare dată. Silabele se rostogolesc ca niște bolovani care cad în ralanti. Dar bolovanii ăștia sunt mai ușori decât aerul. Ei cad plutind și nu distrug nimic în calea lor. Cad într-o prăpastie fără fund. Bolovani ușori ca fulgii dintr-o pernă. Pernă de pus capul jos
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
doar prin repetiția obsesivă a acelorași vorbe goale de orice conținut. Se joacă puțin cu refrenul de-abia învățat. Mintea lui repetă fraza scurtă, o recompune de fiecare dată. Silabele se rostogolesc ca niște bolovani care cad în ralanti. Dar bolovanii ăștia sunt mai ușori decât aerul. Ei cad plutind și nu distrug nimic în calea lor. Cad într-o prăpastie fără fund. Bolovani ușori ca fulgii dintr-o pernă. Pernă de pus capul jos. Pernă pentru dormit cu capul pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]