1,859 matches
-
Prima oară fusesem purtat aici pe apele mișcătoare din pîntecul mamei, iar acum Între cutele puloverului lui Jerry. Asemeni lui Moise, am fost purtat de destin Într-un coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o de vitrina prăvăliei. L-am văzut pe Shine schimonosindu-se cumplit la vederea noastră dincolo de geam - fața lui lătăreață arăta ca o bufniță care se holba la noi prin fereastră. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nici să ștergem cu talpa subțiată a tenișilor căsuțele albastre, pomii galbeni și mamele verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le-auzim urlând și fugind acasă, ne strângeam în gașcă și, așezați pe niște bucăți de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm Fazanul pe filme; îmi amintesc cum a povestit Țaganu o escapadă de-a lui în curtea morii: "Am sărit gardul pe la căsuța cu cap de mort
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîlnire în Grădina Icoanei, dimineața. Aerul era rece și cerul foarte albastru printre copacii încă dezgoliți. A venit îmbrăcată într-un poncho de lână colorată, peste blugii ei care-i acopereau vârfurile pantofilor. Ne-am așezat pe o bancă de lângă bordura de piatră care desparte parcul de strada Pictor Verona. În parc nu era nimeni, doar mai departe o femeie în vârstă, cu un cățel cafeniu, cu vestuță, după ea. O țineam pe Gina după umăr, iar ea, blândă și delicată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au avut răgaz să ne examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
blogherițe frumoase - asta a fost o surpriză plăcută - și blogheri gata să-ți dea în cap dacă le contești jucăria se ridică din când în când să se fotografieze între ei. Apoi, pătrunși de importanța momentului se așază, cuminți, pe bordură și se fac că citesc. Apar și vedetele, îl observ pe domnul primar Căldărescu, au venit și Bucurenci (bătrâna l-a privit de la distanță, n-a îndrăznit mai mult, apoi, cu un zâmbet pe buze, a plecat), T.O. Bobe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
amintire din partea celor care iau călcat pragul. Distracție singulară, unică de acest tip văzută în Hong Kong, după trei vizite Strada este permanent plină de cheflii cu berile în mână, care se distrează între ei, de multe ori așezați jos, pe bordura trotuarului, într-o atmosferă generală de bună dispoziție. Majoritatea sunt englezi, dar printre ei se află și italieni, spanioli, ruși, asiatici sau africani. În secolul XX, Wan Chai-ul a fost locul de petrecere al marinarilor aflați în trecere prin Hong Kong
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
estetică, ci implică un stil de viață. Eram deci acolo, undeva, într-un orășel sărac și plin de praf, printre acei oameni filiformi și supli, fini din finețe, dar și din slăbiciunea unui regim alimentar minimal. Pe un fel de bordură, o femeie așezată pe jos, înconjurată de praful care se întindea peste tot, avea în fața ei o cutie de carton în care se găseau vreo zece cornete de semințe, cornete de ziar. Femeia avea o figură extrem de delicată, cu doi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
niște cremă pe mîini, să mănînc vreo cîteva Smarties, să-mi citesc horoscopul pe iVillage, să citesc și horoscopul lui Connor, să scriu de cîteva ori „Emma Corrigan, Director General“ pe blocnotesul meu, cu litere elegante, să adaug și o bordură cu floricele, să-i trimit un e-mail lui Connor, să aștept cîteva minute să văd dacă Îmi răspunde, să iau o gură de apă minerală, după care, Într-un final, să mă apuc să caut broșura aia pentru Artemis. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebîndu-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și simplu În gură, cînd lîngă bordură oprește silențios o mașină imensă argintie. Nu-mi vine să cred. — Te rog, spune Jack, ieșind din mașină. Lasă-mă să te conduc acasă. Nu, zic, fără să Întorc capul. — Dar nu poți rămîne aici, În ploaie. — Ba da, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la modul puțin ciudat În care stă. Aș putea să mă urc și eu cu el În mașină și să... Nu. Nu. Derulează banda Înapoi. Imaginile astea nu au existat În mintea mea. CÎnd ajungem la șosea, văd că lîngă bordură ne așteaptă două mașini argintii. Sven e postat lîngă una dintre ele, și e evident că mașina cealaltă mă așteaptă pe mine. La naiba. Mă simt de parcă aș fi devenit brusc membră a familiei regale sau așa ceva. În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mînioasă și... pur și simplu mi-a scăpat. Și a fost o mare greșeală. Dar... și tu ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lîngă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sînt așa, spun Înnebunită. Nu sînt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ușa din față a casei. Jack continuă să privească. Timmy, țanțoș, cu mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane cu pastile și o pungă transparentă, cu iarbă. Jack sprintă spre stradă. LÎngă bordură era tras un Buick sedan cu numerele de Înmatriculare mînjite cu noroi și În față, și În spate. Portierele Încuiate: ori spargi un geam, ori te-ntorci acasă cu mîna goală. Jack sparse geamul din partea șoferului. Pe scaunul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu vei simți niciodată că ai fost doar un boț de lut inert În mîinile lui. Dar Întotdeauna te va face să știi un lucru: că te cunoaște mai bine decît te cunoști tu Însuți. Nici un loc de parcare la bordură. Toate ocupate. Bud parcă la trei cvartale distanță și merse pe jos pînă la sediu. Nici urmă de Exley. Toate birourile erau ocupate de oameni care vorbeau la telefon și făceau felurite Însemnări. Un avizier uriaș, dedicat cazului Nite Owl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
recupereze timpul, ba chiar Îl redescoperea pe Julius alături, dar acum legănările agonice ale Mercedesului parcă Îi declaraseră război, nu altceva; o scuturau, intuia acceleratorul, o zdruncinau iar, accelera și chiar atunci ajungea la colț și se lovea ușor de bordură, nu e bine: putea veni altă mașină și ar fi trebuit să frîneze și abia pe urmă să accelereze din nou; aproape că se dădea bătută, dar În clipa aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce face?! Mai Întîi invoca faptul că mai avea de adus cîteva lucruri din apartamentul lui din Condores și sub pretextul ăsta pleca și se Întorcea mereu cu geamantanele. Mai curînd lăsa lucruri acolo, fiindcă la hotel nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte, nu se odihnesc nici o clipă, nu era nici o bancă și ea simțea că i se muiaseră picioarele și avea să se prăbușească dintr-o clipă Într-alta, ce-ar fi să lase pachetul pe capota unui automobil parcat lîngă bordură și să se sprijine puțin de aripă? Dar uite că venea Încă un autobuz pe linia Descalzos și ea se repezi Înainte ca să vadă dacă oprește, dar și ăsta trecu plin mai departe. Ce-ar fi să se așeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lalo Bello care se Înfundase Într-un fotoliu și, În sfîrșit, zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce pe pajiște, renunțînd la jocul ei și Înaintînd cîțiva metri pînă la marginea piscinei luminate. Acolo se opri și așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil în altă parte, la el în atelier după toate probabilitățile, și a inserat-o după aceea aici. Capul îi vâjâie. A sesizat instinctiv jocul principelui. Este dispus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această fântână au știut să nu multiplice inutil nuanțele. Predomină albastrul închis și roșul ca focul, puse în valoare de puțină pulbere de aur. Își dă seama că slujnica a luat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după cum se zice și „Cítroen” și „Renaul”): ceva simplu, patru pagini, dar pe hârtie patinată. Prima pagină reproducea ceea ce trebuia să fie coperta seriei, un fel de sigiliu În auriu (este Pentaculul lui Solomon, explica Garamond) pe fond negru, cu bordura paginii Încadrată de o friză ce evoca o Împletitură de zvastici (zvastica asiatică, preciza Garamond, aceea orientată În sensul soarelui, nu cea nazistă, care merge În sensul acelor de ceasornic). În partea de sus, În locul titlului volumelor, o inscripție: „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de bilete, dar nu spre peron, ci Înapoi, spre intrare. Se apropie de un stîlp și privi spre stradă, strîngîndu-și mai mult pardesiul În jurul ei, pentru că i se făcuse frig pierzînd vremea acolo. Peste cîteva clipe, o mașină trase la bordură; se opri la cîțiva metri, mai departe de luminile stridente ale stației. În timp ce trecea, văzu șoferul plecîndu-și capul și Încercînd s-o repereze. Părea tensionat, frumos și neajutorat; se surprinse că nutrește față de el aceleași sentimente pe care le simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întoarse spre Kay și-i Întîlni privirea o secundă - se Încruntă neînțelegînd absolut nimic... — Uite-o pe prietena mea! spuse ea și ridică mîna făcînd un semn unei alte fete de pe trotuarul opus. O luă Înainte mai repede spre marginea bordurii, privi În dreapta și În stînga, apoi traversă În fugă. Pantofii ei cu toc aveau căputa de culoare deschisă; arătau, se gîndi Kay, ca sclipirile albicioase de blană pe care le vedeai pe fundul iepurilor care țopăiau. Nu spusese „La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
depărtă. Dar ceva ciudat se Întîmplase Între ei. Într-un fel, permițîndu-i să meargă alturi de ea, reușise să aducă relația dintre ei la un nivel subtil diferit. În timp ce o luară Îndărăt spre Oxford Street, trebuiră să se oprească la bordura din fața unei vitrine; ea văzu reflexia amîndurora acolo și privirile li se Întîlniră pe sticlă. El schiță un zîmbet, văzînd ce făcea - arătau ca un cuplu - un cuplu tînăr, plăcut, ca doi tineri care se curtau. Începu să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În strada Percy, și trecuse deja de ferestrele camuflate ale cafenelelor și restaurantelor de-acolo. Traversă Tottenham Court Road și intră pe străzile mizere din Bloomsbury. Zona era liniștită și ea o luă la picior, apoi se lovi de o bordură sfărîmată și fu pe punctul de a cădea; după aceea, se forță să meargă Într-un ritm rațional, croindu-și drumul atentă, cu lanterna aprinsă. Dar inima Îi bătea cu putere, de parcă alerga. Își spunea Într-una, E o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care fuseseră puse acolo pentru a separa trotuarul de moloz, și simțeau sub tălpi pămîntul, arbuștii și piatra sfărîmată. Vorbeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]