3,270 matches
-
un singur trup și cu două capete, sau cu un singur cap și cu două trupuri, vaci cu coadă de cocoși și cu aripi de fluture, femei cu capul chilug ca burta unui pește, himere bicefale încrucișate cu libelule cu bot de șopârlă, centauri, dragoni, elefanți, manticore, sciapode întinse pe crengi de copac, grifoni din a căror coadă ieșea un arcuș gata de luptă, creaturi drăcești cu gât nesfârșit, serii de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau, uneori pe
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
aceea, cea mai deasă și cel mai greu de străbătut, era totdeauna sigur că nu va fi găsit. Când se decidea să iasă la lumină, avea mâinile și fața pline de zgârieturi subțiri, mărunte, specifice și era și murdar la bot de roșul ca de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îi priviți cum se apropie, parcă ați aștepta ceva de la ei, parcă pe ei i-ați aștepta și nu autobuzul. Fata merge mult mai Încet, se oprește din când În când și-l sărută pe puiul de iepure drept În bot. Așa se face că Înainte de a ajunge lângă voi ea se lasă ajunsă din urmă de bătrână și de băiețel. Se Întoarce brusc spre cel mic și-i arată iepurele de la distanță. Zvăpăiatul se smulge imediat din mâna bunicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
simți, plecând capul sub lovitură, dar în clipa următoare s-a repezit asupra dușmanului său, cu atâta furie, încât păgânul căzu neînsuflețit la pământ. Rinaldo văzându-l pe Isolier doborât, s-a repezit asupra calului și i-a dat în bot o lovitură atât de puternică, încât l-a umplut de sânge. Iute ca fulgerul calul se intoarse spre el și încercă să-l apuce cu dinții de braț. Cavalerul a făcut un salt îndărăt și apoi i-a dat o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei cetăți; dar viteazul cavaler exclamă: Asta n-o s-o fac atâta vreme cât pot mânui sabia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui moș Pavel și l-au îmbrățișat pe bătrân. ― Rămâi sănătos, tată - a reușit să articuleze Dumitru, simțind un nod în gât. ― Cu bine, bade Pavele - a rostit cu glas tremurat Todiriță. S-au dus la cal și, mângâindu-i botul întins către ei, l-au sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l asculți pe tata Pavel, că noi ne întoarcem degrabă... Au luat valizele de sub țolul de pe sanie și, fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dai în el, cî,... ferească Dumnezău, îți rupi picioarili! Da’ dacî ni apucî noaptea”... Din cauza locurilor troienite, calul nu mai putea alerga. Peste acestea mai veneau și rafalele de vânt, care îl făceau să se oprească și să-și întoarcă botul din calea lor... Înaintau destul de greu. Lumina începuse să scadă. În cele din urmă, moș Pavel a coborât din sanie, luându-l pe murg de căpăstru... „Să știi cî s-o făcut di chindii șî amuș sî înopteazî. Cini știi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
multă vreme. „Poate nici amu’ nu doarmi” - gândea bătrânul, în timp ce deshăma calul. L-a dus în grajd și i-a pus de mâncare dinainte. Calul, însă, n-a luat nici un fir din brațul de fân pus în iesle. A întors botul spre bătrân, nechezând a rugăminte... ― Țâ-i săti, flăcău’ tati’. Stăi oleacî, să îți aduc apî. N-a durat multă vreme și bietul cal a băut toată apa din găleată, fără să ridice botul din ea. ― Da’ însatat ai mai fost
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de fân pus în iesle. A întors botul spre bătrân, nechezând a rugăminte... ― Țâ-i săti, flăcău’ tati’. Stăi oleacî, să îți aduc apî. N-a durat multă vreme și bietul cal a băut toată apa din găleată, fără să ridice botul din ea. ― Da’ însatat ai mai fost, dragule. Îți mai aduc o găleatî cu apî și niști ovăz, cî tari ai muncit tu azi!... Răspunsul calului a fost un nechezat gungurit, care putea să însemne: „Îți mulțumesc, bătrâne, pentru grijă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sufletul la gură. Camaradul cela al meu era dintr-un sat de pe lână Iași. Și spunea el că înainte de a ajunge în satul lui, venind dinspre Iași, treci pe o uliță numită Trei Fântâni. La capătul acestui drum te întâmpină botul unui deal numit Căprița. Din acest loc și până în satul camaradului meu, drumul curge la pas alături de un firicel de apă, care clipocește adormit pe adâncitura unui pârâu, printre fire de papură și pănușiță. În dreapta drumului, dealul Căprița își întinde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar fi înțeles vorbele lotrului, calul și-a lipit botul de umărul lui. Mergeau la pas. Când au ajuns la poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi că Zaura mi-a tras clapa. Altfel nu se explică. Unde-i?” S-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
peliculă de lacrimi. *** Centrul din Los Angeles era mut, de parcă ar fi dormit puternic după o beție. Singurii cetățeni vizibili erau câțiva vagabonzi stând la coadă pentru gogoși și cafea în față la Union Rescue Mission; mașinile erau parcate aiurea - boturi în aripi bușite - în fața hotelurilor cu pături calde de pe South Main. Smocuri de confeti atârnau de ferestre și acopereau trotuarele, iar soarele care se ridica dinspre răsărit îți dădea sentimentul de căldură, abureală și mahmureală. Mal conduse mașina spre Pacific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ăsta e mai bătrân acum, nu? Poate și cu altă freză? — Astea-s făcute cu șase ani în urmă. L-ai văzut? Barmanul își scoase ochelarii din buzunar, îi puse pe ochi și ținu pozele în brațul întins. — Dă cu botul pe undeva pe-aici? Danny nu înțelese întrebarea - poate era o expresie sexuală pe care n-o deslușea. — Explică-mi ce-ai spus. — Vreau să zic suflă, jazz, cântă pe undeva pe-aici? — La trombon, la Bido Lito’s. Barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spuse: — Pot mai mult de-atât. Se duse la cușca unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară, izbindu-se de gard cu labele din față și lingând apoi sârma. Danny se lăsă pe vine și îi scărpină botul, iar printre degete îi alunecă o limbă lungă și roz. — Bravo, băiatu’, bine, băiatu! Acum era sigur că teoriile lui Layman nu erau decât niște teorii. Booth Conklin se întoarse cu o bucată de lemn în mână. — Prima lecție când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că n-ai nici un pic de simț al umorului când vine vorba de un pitbull. Pune întrebări, băiete! Am un văr care-i la asigurări, așa că am o simpatie pentru rasa asta. Violu’ se strecură pe sub gard și își frecă botul de genunchiul lui Danny. Danny făcu un pas înapoi. O revendicare într-un caz de omor. Știm că asasinul a fost un bărbat, dar legistul crede că ăla ar fi asmuțit un câine, un coiot sau un lup asupra victimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
observă reflexia farurilor puternice din spatele lui. Apăsă pe accelerație. Farurile se văzură și mai puternic, apoi dispărură. Se uită în oglindă și văzu faza mică a farurilor la o distanță de trei mașini, fără nimeni altcineva între ei. Acceleră până ce botul Chevroletului său ajunse la o aruncătură de băț de Rolls-ul lui Gordean. Privi din nou în oglinda retrovizoare: mașina din spate era exact în spatele lui. Codiță. Cineva îl urmărea pe el. Trei mașini rulau conectate. Danny înghiți în sec, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îngrozitoarea creatură în mijloc, lumină cu veioza colecția de fotografii, se dădu puțin în spate se uită și cugetă. O creatură durdulie, cu picioare scurte, ochi ca mărgelele și o blană groasă, ca să suporte frigul. O coadă de pisică, un bot scurt și ascuțit, unghii ascuțite, dinți fioroși, dezgoliți în fața aparatului de fotografiat. Un copil urât, care știe că e urât și se revanșează făcându-le rău oamenilor, căci pe ei îi învinovățește că l-au făcut să devină ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ivea, Încet, luceafărul de dimineață. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Tânărul se dusese la grajduri, legase sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nările și simțeau nu doar frigul, ci și căldura unei lupte care va veni. La rândul lor, caii Erinei simțeau neliniștea celorlalți și Își vedeau stăpâna trecând printre ei, fără somn. Erina știa să le vorbească și să le mângâie boturile umede. O cunoșteau de când era mică și alerga, Împreună cu ei, prin lunca Bârladului. Știau când e tristă și când zburdă de veselie. Dar În ultima vreme era tristă. Iar caii știau de ce. Caii erau gata să facă orice pentru ca stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină, privirea ageră și o abilitate incredibilă În folosirea arcului. Oană și Erina ajunseră la marginea taberei. Un cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu gobelinuri vechi - zadarnic sta cu pălăria pe cap, cu mânușile alături, dreaptă statuie a mustrării. Lina, buna Lina nu se ocupa deloc de ea. Avea aerul acela serios care îi curma trei dungi pe fruntea mică și îi scotea botul Ia iveală. Aerul de a fi "la treabă", cum zicea Mini. Dacă nu ar fi avut uneori aerul acela, doctorița Lina, în alte privinți, ar fi fost cu totul lipsită de orice prestigiu personal sau doftoricesc. Forma ei de pămătuf
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece, unde m-am jucat cu mieii și i-am ținut în brațe, unde soarele îmi arunca pe obraz o altfel de lumină, apa din fântână avea un gust aparte, iar fructele mi se ofereau cu zeama și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
din orbite, apoi se întunecară. Mintea care o invocase avu fulgerător senzația dezagregării. În coliziunea celor două aparate, avariată a fost capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
sămânța ce cântă mai tare, mai tare... în câmp e doar urlet, se urcă pe lună și-n miezul de noapte durerea tot crește, că haită se naște, de mușcă, nebună, lăuntrul de carne, plin proaspăt, firește. în zori, alte boturi, brumate-n mătase, învață să muște adânc, să înghită, din alte ființe, și slabe, și grase, absorb înmulțirea, cea lor hărăzită. De-s zile ori nopți, se tot duc, împreună, Pământul se-mbracă în blană de fiară Și urlet înghite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]