12,871 matches
-
și un capot din molton pentru mine. Mare a fost surpriza tuturor să descoperim și un neașteptat pachet ambalat în celofan și legat cu o fundă roz pomponată, pe care nu știam cine și pentru cine l-a strecurat sub brad. Nu mi-a trebuit mult ca să pricep că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cântă din toți mugurii și florile ei, ciripituri voiase se aud din copaci și tufișuri. Cred că anunță și ele veniri pe lume de noi vieți de puișori. Vasili m-a ridicat în brațe ca să ajung la niște muguri de brad. Nu știu de ceam simțit sângele urcând în obraji și inima bătând mai repede... Am cules un buchet de lăcrimioare pentru mama iar pentru Gery frunze fragede de leurdă care îi place mult. Pagina nu se poate citi în totalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simte în degetele atinse de acest nou venit niște ușoare înțepături ca niște descărcări electrice. Emoția Teodorei este perceptibilă atunci când Dora mai percepe: "Ești tu, spiritul Minodorei mele ?" Da, sunt eu, cea nechemată la masa dorului...". Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin toate văile, pe toate drumurile, chiar și pe șoseaua crăiască Cernăuți-Suceava. Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii în pădure și oul corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe bază de granule concentrate-vitaminizate. Și așa, dedicându-și întreaga pricepere și agerime a minții pentru bunăstarea celor ce muncesc în fabrici și pe ogoarele patriei, tovarășul a recomandat concentratele Curd 1 și Curd 2 pe bază de cetină de brad, care până mai ieri se irosea prin păduri, și găinaț, care se utiliza numai ca îngrășământ natural. Fără îndoială că aceste descoperiri epocale vor apropia cu mult victoria deplină a socialismului în satele noastre. Calde mulțumiri, tovarășe Silviu! În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
al Muncii Socialiste și Medalia de Aur Secera și Ciocanul. Sala fu cuprinsă de un vuiet de împotrivire și rumoare. Dragi tovarăși! Eu i-am informat pe tovarășii de la Direcție că tăurașii mei refuză furajele pe bază de cetină de brad. Și tovarășii mi-au spus că nu-s destul de flămânzi. Dar și după o zi întreagă de post nu s-au prea dat la mâncare. Atunci tovarășii mi-au spus să adăugăm o anumită cantitate de sare, după care tăurașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu atâta cruzime împotriva unui spațiu de poveste, atâta vreme cât mobila executată urma să amintească de florile suave de cireș prin locuințele unor oameni cu bani mulți și cu neveste tinere pentru care absolut totul este posibil. Iar ai noștri ca brazii pun totul pe seama lipsei de fonduri pentru pensii și salarii, din cauza predecesorilor, desigur! Și atunci, Mucles, măi gloată neroadă! Că... că... locurile de muncă! Spuneau. Care locuri de muncă, măi bre! Că prin satele de pe valea noastră nu mai afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux, de-l lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite, domnule, s-a-nvârtit, nu s-a întors între patru scânduri de brad putred, ca alții, asta înseamnă că a fost oarece erou, că el avea de mic, în sânge, pornirea asta către fapte mărețe, îți era drag să te uiți pe furiș la el, simțeai că dacă ar fi o medalie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
frumusețea voastră tâmpită. Și dulcele din inimă a devenit scârbă. Dar parcă iar florile dansează, bucuroase de viață, Universul e mare și, pur și simplu, frumos. Colo copacul conține o intrare. Vraja e pură, îngerii sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață, în lumini, se aud cântece și poezii. Totul respiră și este căldură, goluri nu sunt, e personal, Nimic nu deranjează, totu-i simțire și bucurie, eu sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
singurătate cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate petale roșii de trandafiri aproape boboc, mici discuri albe ce se vroia sau nori și o crenguță binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fratele său. Era același Alex. Dumnezeu știe ce face. O cabană. Totul se vedea din elicopter. Doru nu spuse nimic. Coborâră și trimise elicopterul înapoi. Aerul rece de munte se deosebea de cel din oraș doar prin limpezimea gustului de brad. Toți îi așteptau. Li se oferiră două camere, pe care Doru le rezervase. Erau frumoase și călduroase. O.K., Doru, unde-i petrecerea? Trebuie am timp să mă aranjez. Vorbi rezemată de perete, în fața camerelor lor. Dar nu știa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unele intenții ale lui Robert privind revenirea la situația lor din România pe când erau studenți și se iubeau. Cu câteva zile înainte de Crăciun, Matei a întâlnit-o pe Elena. —Bună, Lenuș! Ce faci? —Mulțumesc, bine. Am fost să cumpăr un brad, dar n-am găsit cum îmi place. Tata a zis că ne aduce, însă până se hotărăște el, nu mai am răbdare să aștept. Vreau să-l am, să-l împodobesc. Îți fac eu rost de unul. —Zău? Ce bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
răbdare să aștept. Vreau să-l am, să-l împodobesc. Îți fac eu rost de unul. —Zău? Ce bine-mi pare! — Chiar azi sper să ți-l aduc, mai spre seară. Găsesc pe cineva acasă? — Sigur. Matei i-a procurat bradul și așa cum vorbise i l-a dus Elenei. Ce frumos este! l-au admirat Silvia și Elena. — Îți mulțumim, Matei, mult, mult de tot. N-aveți pentru ce, doamnă. Am văzut-o în încurcătură pe Lenuș și am vrut s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deplină încredere în orice fel de situație. Fără aceste sentimente n-ar fi plecat spre Sinaia. După o noapte, ninsoarea încetase, cerul se limpezise, soarele se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a fost o adevărată splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o noapte, ninsoarea încetase, cerul se limpezise, soarele se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a fost o adevărată splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit de câteva ori pentru a admira natura în splendoarea ei. La una din opriri, Matei a revenit cu întrebarea. Când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vrut să-l necăjească. Cuprinși de o supremă fericire s-au privit o clipă în ochi și buzele lor s au contopit în sărutul lung al îndrăgostiților, atât de mult așteptat, în special de Matei, în timp ce peste capete lor creanga bradului sub care se aflau și-a scuturat zăpada la adierea unei boare line, binecuvântându-le iubirea. Erau plini de zăpadă pe păr, pe ochi, pe buze, dar nu le păsa de această răcoare, fiindcă ei erau îmbujorați de căldura sufletească
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Sunt atât de fericit! Cecilia, mă aștepți puțin? —Unde te duci? — Până la mașină. Matei gândindu-se că acum era momentul cel mai potrivit pentru a-i oferi inelul cumpărat, s-a întors repede, a îngenuncheat în zăpadă, în fața ei sub bradul din care din când în când, la cea mai mică adiere, cădeau panglicile de fulgi albi, a deschis cutia, a scos minunatul inel, a luat mâna iubitei și introducându-i inelul pe deget, i-a spus. Fata mea din parc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au oprit. —Sergiu, vino să-ți iei sania. Îți mulțumesc! Ai împărțit banii cu prietenul tău? — Da! Cecilia și Matei au mai urcat puțin mai sus pe o cărare înzăpezită fiind ahtiați după aerul proaspăt de munte cu miros de brad. Din vorbe, din glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pornesc spre mașină și la drum. Era senin, dar foarte frig. Au mers fără să aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca pentru sărbătoare. Brazii se înălțau maiestoși, când aglomerându-se parcă într-o întrecere de a da binețe călătorilor, când lăsând loc liber soarelui de a da vești prin razele sale de o zi senină. Asfaltul șoselei șerpuinde contrasta cu albul dâmburilor de zăpadă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și mai surprinși. —V-ați logodit în mijlocul naturii? Ce romantici! — Spune tu, Gelule, cât de mult se iubesc ei! își exprimă bucuria Leontina. În mijlocul naturii. Doamne! Doamne! Cred că a fost încântător momentul. —Vă închipuiți: albul imaculat care ne înconjura, brazii zvelți încărcați de zăpadă, cerul albastru ca ochii Ceciliei și ca piatra inelului de logodnă, liniștea deplină, toate acestea te făceau să te simți mai bun, mai iubitor, mai îndrăgostit. —Ce-a zis Cecilia? —A fost și ea surprinsă de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu m-am prins ce urmărește fata mea din parc? Ea pierde, că se chinuie cu mirosul buretelui din plastic sau al fulgilor de la fundul gâștelor din pernă (râd amândoi), pe când eu mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să lupte împotriva ei. Se scutură toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul, își ridică din pernă fața roșie și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
A ieșit puțin în oraș. M-a invitat și pe mine, dar am preferat să rămân cu fata mea din parc, pentru a nu pierde clipele acestea minunate. Pentru prânz, Cecilia a aranjat masa festivă de Crăciun, cu ramuri de brad, sfeșnice cu lumânărele după obiceiul din familia ei, așezând rând pe rând bucatele pe care le pregătise. Au mâncat cu poftă și cei doi bărbați au lăudat-o pentru arta ei culinară. — M-a ajutat și Matei, unchiule! —Frumos! — Da
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Anonim american N-am crezut destul de multă vreme în Moș Crăciun. Mă rog, pentru a fi sincer până la capăt, am crezut până în seara fatidică de 24 decembrie 1986, când, la zece ani, mi-am surprins părinții ascunzând neatent jucării sub brad și, prin aceasta, furnizându-mi dovada de netăgăduit a mitului bărbosului subversiv. Am hotărât pe loc să nu mai cred în nimic altceva decât în om: tocmai văzusem că, grație rațiunii, el poate descifra orice mister, iar, datorită voinței, lumea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de artă dramatică. Încercăm din răsputeri să nu uităm că, la origine, Crăciunul avea o semnificație religioasă, dar tentativa este zadarnică. Japonezii, cel puțin, pentru că trebuie să-i introduc și pe ei cumva în scenă, au importat doar fastul sărbătorii: bradul (din plastic, fiindcă, în arhipelag, este interzis să tai copacii), mâncarea bună și abundentă, luminițele de pe străzi și omniprezentul personaj obez, care, în sanie sau pe jos, agită demențial clopoțelul în holul marilor department stores, Mitsukoshi, Fujisaki sau Matsuzakaya. I-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]