4,654 matches
-
ducea des la Manila. — Dar nu pe un crucișător japonez, Jim. — Basie...! — Frank... Basie imită vocea marinarului. Într-o bună zi, o să vrei să ai Încredere În mine. Îmi Închipui că părinții lui Jim au fost ridicați ca toți ceilalți britanici și acum Jim Îi caută. Așa-i, Jim? Jim clătină afirmativ din cap și scoase ultima bomboană de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei. Desfăcu folia argintie și mușcă din sticluța de ciocolată În miniatură. Apoi, amintindu-și ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fusese Împreună cu Basie și cu Frank. Se Îngrozea cînd se gîndea la soldații În chimono atacîndu-l pe Frank cu bețele lor, dar măcar spera să-și revadă părinții În curînd. La centrul de detenție, prizonierii veneau și plecau Întruna: doi britanici muriseră cu o zi Înainte, o femeie bandajată pe care lui Jim Îi fusese interzis s-o vadă, din cap pînă-n picioare, și un bătrîn bolnav de malarie care era un inspector de poliție pensionat. Dacă ar fi putut descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În Pacific. Singura veste bună În toate astea era zborul avioanelor americane pe care Jim le văzuse deasupra Shanghai-ului dar, dintr-un motiv oarecare, Basie nu pomenea niciodată de ele. Îi plăcea să vorbească din colțul gurii, povestindu-le britanicilor mai bătrîni despre ceilalți deținuți de la Închisoarea Centrală din Shanghai, care muriseră și fuseseră predați Crucii Roșii elvețiene. Basie vindea chiar informații pe resturi de mîncare. Domnul Partridge Îi dădea cartoful lui În schimbul unor informații despre cumnatul lui din Nanking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nori, un oraș părăsit, invadat de cer. Îl nemulțumea doar faptul că tovarășii săi de detenție nu-i Împărtășeau emoția. Ședeau morocănoși pe bănci, cu ochii În podea. Una dintre misionare zăcea pe podea, Îngrijită de un alt deținut, un britanic cu părul blond-roșcat și un obraz Învinețit, care, cu o mînă Îi ținea Încheietura mîinii, iar cu cealaltă o apăsa pe diafragmă. Cei doi băieți englezi, Încă nefiind conștienți de moartea mamei lor, ședeau Între Basie și perechea de olandezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim pocni din călcîie și fluieră pentru sine, Îl priviră indiferenți. Santinelele japoneze deschiseră poarta de sîrmă ghimpată, dar deținuții britanici o Închiseră imediat și Începură să strige la sergentul japonez. CÎnd doctorul Ransome făcu un pas Înainte ca să protesteze, britanicii Îi făcură semn să plece. — Înapoi, omule... Nu vă putem primi, doctore. SÎnt copii aici. Doctorul Ransome se urcă În camion și se așeză pe podea, lîngă Jim. Efortul de a sta În picioare Îl epuizase și se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Spre cinstea lor, după părerea lui Jim, nici americanii, nici olandezii și nici belgienii din lagăr nu-și pierdeau timpul cu aduceri aminte nostalgice. Anii petrecuți În lagărul de la Lunghua nu-l făcuseră să aibă o părere prea bună despre britanici Și, totuși, tăblițele cu străzile din Londra Îl fascinau, ca parte a numelor magice pe care le descoperise În lagăr. Ce puteau Însemna oare nume ca Lord’s, Serpentine sau Trocadero? Erau atît de puține cărți și reviste, Încît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
altfel, nici domnul Maxted. Dar, după cum observase Jim, cei care erau gata să-i ajute pe tovarășii lor deținuți o făceau, iar asta nu-i determina pe cei prea leneși să lucreze și să nu se mai plîngă tot timpul. Britanicii erau deosebit de pricepuți să se plîngă, lucru pe care americanii sau olandezii nu-l făceau niciodată. Curînd, se gîndi Jim cu un fel de bucurie răutăcioasă, vor fi prea bolnavi chiar și pentru a se plînge. Se uită la pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că ieșise din lagăr. Acum că războiul era pe sfîrșite, paznicii japonezi erau convinși că prizonierii englezi și americani Încercau mereu să fugă, cu toate că, de fapt, asta era ultima idee ce le-ar fi trecut prin minte. În 1943, cîțiva britanici fugiseră, sperînd să găsească adăpost la prietenii lor neutri din Shanghai, dar fuseseră curînd descoperiți de armata de informatori. Mai multe grupuri de americani porniseră, În vara lui 1944, spre Chungking, capitala Chinei Naționaliste, aflată la peste o mie trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau chinuiți de malarie, dar nu făceau mare caz de faptul că erau bolnavi. Una peste alta, Jim simțea că americanii erau cea mai bună companie, nu erau atît de ciudați și de provocatori ca japonezii, dar cu mult superiori britanicilor Încruntați și complicați. De ce oare Basie era furios pe el? Jim străbătu coridorul Îngust dintre cearșafurile suspendate. Putea auzi o englezoaică din Baraca 5 plîngîndu-se de soțul ei, și două fete belgiene, care trăiau Împreună cu tatăl lor văduv În Blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de haloul format În urma exploziei avionului Mustang. Trupul arzînd al pilotului american Înviorase pămîntul mort. Cel mai bine ar fi dacă ar muri cu toții; viețile lor s-ar sfîrși, lucru ce devenise inevitabil de cînd Idzumo scufundase vasul Petrel și britanicii se predaseră la Singapore fără luptă. Nu cumva erau deja morți? Jim se lăsă pe spate și Încercă să numere razele de lumină. Fiecare chinez cunoștea acest adevăr simplu Încă de la naștere. Odată ce prozonierii britanici vor accepta acest adevăr, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de scurgere. Ultima dată, Jim Îl văzuse zăcînd În fața casei paznicilor, după Încercarea nereușită de a merge pe jos la Shanghai. Acum se sprijinea de porți, zgîriindu-și o bubă infectată de pe buză și urmărind activitatea de pe terenul de adunare. Doi britanici tîrau o parașută și un container prin ușa casei paznicilor. Un al treilea bărbat stătea pe acoperiș, uitîndu-se spre cîmp cu un binoclu japonez. — Domnule Tulloch... Jim trase de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezi și Îi omorau pe terenul acoperit cu gunoaie din sudul și vestul aeroportului. Priveliștea acestor aviatori japonezi morți, plutind cu fața-n jos În canal printre rezervoarele de Mustang aruncate, Îl tulbură pe Jim la fel de mult ca și trupurile britanicilor din spitalul lagărului. De atunci Încolo, hotărî să rămînă În siguranța lagărului. Noaptea dormea În patul doamnei Vincent și ziua și-o petrecea Încercînd alimentele conservate americane și ciocolata și sortîndu-și colecția de reviste. PÎnă acum, adunase o bibliotecă substanțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de tenis și o cutie de mingi. În cea de a treia dimineață, cînd Price și oamenii lui stăteau cu binoclul pe acoperișul casei paznicilor, așteptînd nerăbdători avioanele americane cu ajutoare, un camion Opel vechi, sosi la porțile lagărului. Doi britanici cu piepturile goale, cîndva prizonieri la Lunghua, stăteau În cabina șoferului În timp ce soțiile chineze și copiii lor călătoreau În spate cu bunurile lor. Jim Îi văzuse ultima dată pe bărbați, maiștri la docurile liniei Moller, pe stadionul de la Nantao, ridicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-i facă servicii. Războiul Îi schimbase pe chinezi - sătenii, culi rătăcitori și soldați pierduți ai regimului marionetă, se uitau la europeni Într-un fel pe care Jim nu-l văzuse niciodată Înainte de război, de parcă nici n-ar exista, deși britanicii i-au ajutat pe americani să-i Înfrîngă pe japonezi. Camioanele se opriră la o Încrucișare. Căpitanul Soong sări din Opel și veni spre Buick. Fără să se gîndească, Basie Îl ținu pe Jim de braț. Basie fusese gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hm, asta nu mi s-a mai Întamplat până acum, continuă Butoiaș pe un ton care nu era neapărat Îngrijorat, ci mai degrabă curios, fapt care o calmă pe Ruby. Totuși, doctorii nu intră niciodată În panică. Cel puțin cei britanici n-o fac niciodată. Americanii sunt mereu ceva de genul: OK, trebuie să te pregătim de operație sau o să mori“. Britanicii adoptă o atitudine mult mai zeloasă, fiind ferm convinși că bravada aduce mai multă speranță și mai Îndulcește lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai degrabă curios, fapt care o calmă pe Ruby. Totuși, doctorii nu intră niciodată În panică. Cel puțin cei britanici n-o fac niciodată. Americanii sunt mereu ceva de genul: OK, trebuie să te pregătim de operație sau o să mori“. Britanicii adoptă o atitudine mult mai zeloasă, fiind ferm convinși că bravada aduce mai multă speranță și mai Îndulcește lovitura. Prin urmare, te privesc de deasupra pince-nezului și Îți servesc câte-o farfurie de ițe Încurcate și aluzii pentru a semnala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
conservă, pe pâine albă, cu unt și cu Marmite. —Aoleu, râse el, asta-i din cale-afară de gras. Spaghetele din conservă, mai treacă-meargă, dar chestia asta cu Marmite pur și simplu n-o pricep. E dezgustătoare. Ce-oți avea voi, britanicii, cu mezelurile astea râncede? Ruby Îi explică răbdătoare că Marmite e de fapt făcută din drojdie, și că el o confundă cu Bovrilul. Și oricum, asta o spune cineva În a cărui țară s-a inventat salata meridională de pere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Poate aranjăm ceva pentru pentru sâmbătă seara. La revedere. Bineînțeles că nu suntem un popor, se Încăpățână Fima, surd și Înflăcărat de siguranța dreptății sale. Suntem un trib primitiv. Gunoi, asta suntem. Dar nemții ăștia, ba chiar și francezii și britanicii, n-au nici un drept să ne facă nouă morală. Față de ei suntem niște sfinți. Ca să nu mai vorbim de toți ceilalți. Ai văzut ziarul de azi-dimineață? Ce-a bălmăjit ieri Șamir la Netanya? Și ce i-au făcut arabului ăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pătură. Chipul nebărbierit Îi este supt și picioarele Îi sunt reci la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile și Îi acoperă picioarele, dacă mai apucă să prindă Anul Nou. În anul acesta, Crăciunul este o sărbătoare tristă pentru cei mai mulți britanici. Este al doilea de când a Început războiul și apropierea sa redeșteaptă ironic amintirea unei formule pline de Încredere care a circulat prin august 1914. — „Până de Crăciun o să se termine totul“ - vă aduceți aminte? le Întreabă Burgess pe Minnie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a-și exprima dezamăgirea față de actul Întâi și temerile legate de ceea ce i-ar putea urma. Era nemulțumit de o piesă care punea un accent atât de mare pe problemele morale și credințele religioase ale romano-catolicilor, cu care obișnuiții britanici ai teatrului vor rezona cu greu, și se temea, din puținele indicii pe care i le dăduse Henry, că se Îndrepta către un final Încă și mai puțin optimist decât prima versiune a Americanului. Henry Îi răspunse imediat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau interesați de o parte din ceea ce mai rămăsese din mărfurile mele de schimb: gingașele buncăre ale Liniei Siegfried. Iar după aceea, când, cu hârtia ștampilată, dezinfectat și cu ultima mea rație zilnică, am fost eliberat în zona ocupată de britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aventură. Dar, ca bătut în cuie, stăruie anotimpul: tot începutul verii lui ‘46. Sunt pe drum fără întrerupere, ba în Weserbergland, ba în Hessa, în regiunea de frontieră a zonei aflate sub ocupație americană, în sfârșit, din nou legal la britanici, în Göttingen, după câteva zile în care am înfulecat din nou pe săturate în apropiere de Nörten-Hardenberg, la un alt camarad care era fiu de țărani și avea un ușor defect de vorbire. Dar fără alte căpițe de fân. Nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că acesta fusese conform unui precedentului istoric, „o parte integrantă a Irakului“; și cum Kuweitul apelase la Națiunile Unite pentru sprijin militar, care fusese promis atât de președintele american Bush, cât și de premierul britanic Thatcher. Am aflat de ostatecii britanici și americani sau „oaspeții“ care erau ținuți în hoteluri din Irak și Kuweit. Am văzut de mai multe ori reluări ale scenei în care Saddam Hussein i-a adus pe acești ostateci în fața camerelor televiziunii și l-a îmbrățișat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
comparație poate fi luată în considerație. BEAMISH: În sfârșit, domnule Winshaw, considerați că este o ironie a sorții faptul că această lovitură militară - atât de ostilă, potențial, intereselor noastre naționale - a fost dată de o armată instruită și înzestrată de britanici? În mod tradițional, guvernele britanic și irakian au avut relații strânse de cooperare în zonă. Credeți că legăturile militare cu Irakul vor aparține acum trecutului? WINSHAW: Păi, eu sper că nu. Am considerat întotdeauna că cravata militară irakiană este deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Într‑un alt moment sau cu altcineva aș fi observat zâmbetul lui cald, sau felul cavaleresc În care se ridicase imediat ce mă apropiasem și Îmi cedase scaunul, dar singurul lucru la care m‑am putut gândi a fost accentul lui britanic. Nu conta că era vorba de un masiv bărbat de culoare, care nu semăna nici pe departe cu Miranda la Înfățișare sau la orice altceva. Simplul fapt că Îi auzisem accentul și că Îmi rostise numele exact ca ea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]