2,368 matches
-
Nici unul nu scăpase de coșmaruri sau de un somn zbuciumat, dar acum stăteau În rînd doi cîte doi, Într-o latură a bisericii din Parcul Central Miraflores. Cu uniforme albe și cravate albastre; pe buzunarul de sus al hăinuțelor erau brodate, tot cu albastru, inițialele colegiului: LC.; pe mîneca dreaptă purtau o banderolă albastră, iar În mîna stingă țineau lumînarea, numai să n-o stingă vîntul, Doamne ferește. PÎnă și Arenas din clasa lor, cel mai murdar dintre frații Arenas, părea scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împlinească optzeci de ani. Se născuse În ziua de Crăciun, dată care le permisese odinioară celor cinci fete și unicului ei fiu, atunci cînd, Înapoindu-se de la liturghia de la miezul nopții, intonau În bucătărie: „s-a născut pruncul divin“, să brodeze alte cuvinte și să Încheie: „s-a născut drăguța noastră mamă!“, care drăguță mamă Îi spusese la telefon că nu voia să fie organizată nici o sărbătorire a celor optzeci de ani ai ei: „Nu-mi place să mi se reamintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oferit un mare dineu. Tocmai ți-am spus: „Să mergem mai departe!“. — CÎnd Tina, care Își schimbase rochia... Zscharnack În spatele meu Își pierde răbdarea și recită În locul meu: „Și-a făcut apariția Într-o rochie de seară din dantelă cenușie brodată cu fir de argint, o rochie care făcea din ea eroina basmului ce avea să fie Într-o bună zi viața voastră comună... Apoi?“. Patru ani de logodnă! CÎt timp ținuse călătoria lui Magellan În jurul lumii? CÎt timp durase expediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scos cutia de chibrituri pe care o luasem Înainte să plec de la librărie și am Îngenuncheat să aprind prima din lumînările lăsate de Bea. Un bulbuc de culoarea aramei se aprinse În mîinile mele, dezvăluind contururile dansante ale unor ziduri brodate cu lacrimi de umezeală, acoperișuri prăbușite și uși hodorogite. Am Înaintat pînă la următoarea lumînare și am aprins-o. Încetul cu Încetul, parcă urmînd un ritual, am străbătut traseul lumînărilor lăsate de Bea și le-am aprins una cîte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se adresă ea prințului, conducându-l. Mai simplu spus, e salonul meu cel mic, unde ne adunăm toate, ședem și fiecare își vede de treaba ei: Alexandra, uitați-o aici, fiica mea cea mai mare, cântă la pian, citește sau brodează; Adelaida pictează portrete sau peisaje (și nu poate termina nici unul), iar Aglaia stă, nu face nimic. Nici eu nu prea am spor la lucru: nu-mi iese nimic. Ei, uite că am ajuns; luați loc, prințe, aici, lângă șemineu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai fi diseară cu el în căruță pe drumul de întoarcere? Mai puțin de jumătate, probabil. Privește cu atenție printre picioarele care defilează la câțiva pași de el. Aliniați în ordine militară, gladiatorii fac turul arenei, înveșmântați în hlamide purpurii, brodate cu aur. Le admiră pentru o clipă mersul țanțoș și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții mei! șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i urmează, ducând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă impuls dorinței, o face mai acută, mai greu de stăpânit. Se joacă în treacăt cu plăcuțele prinse pe veșmânt, care poartă - brodat cu litere de aur - numele ei. Mariamne! Urcă pieziș către sâni și, dintr-odată, o simte fremătând de încordare. Înțelege că a ajuns la destinație și începe să apese. Ușurel la început, apoi cu tot mai multă putere. Îndea juns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit cu broderii felurite reprezentând animale fantastice, grifoni, cai înaripați, până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime s-a zbătut și a scăpat? se aude o voce înfundată din spate. — Nici taurul n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o privire”. Ne puse să urcăm o scară strâmtă până la un coridor Întunecos, trase o perdea și, de la o fereastră Închisă, puturăm arunca o privire În sala de dedesubt, luminată de vase cu jăratic arzând. Pereții erau tapițați cu damasc brodat cu flori de crin, iar În fund se Înălța un tron cu baldachin aurit. De o parte și de alta a tronului, modelate din carton sau material plastic și puse pe două trepieduri, un soare și o lună, cam necizelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
războiului. Intră În camera alăturată, pe care o folosea ca dormitor, și Începu să se schimbe. Camera era Întunecată. O parte din geam dispăruse, iar domnul Leonard o Înlocuise cu o bucată de linoleum. Patul era Înalt, cu o cuvertură brodată cu fir de bumbac, care se rodea Încet; era acel gen de pat care Îți răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îndesat pentru lipsa de emoție de la prima ieșire Împreună. Îl scot pe Tom la o plimbare și mă opresc În fața unuia din cele mai trendy și mai scumpe magazine de haine din Primrose Hill. În vitrină e un superb pulover brodat cu mărgele. E moale, din cașmir, mulat, de-a dreptul cel mai frumos și, probabil, cel mai costisitor lucru pe care l-am văzut vreodată. Ce naiba fac? Setată pe pilot automat, mă trezesc că intru, arăt Înspre pulover și, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răspunse nimic. Privea prin vitraliul ușii de la intrare silueta ușoară care se plimba liniștită înainte și înapoi, apoi îi dădu de înțeles primarului că dorea să o vadă pe tânără, iar ușa se deschise și Lysia Verhareine intră. Aș putea broda pe marginea acestui episod, n-ar fi prea greu, dar la ce bun? Adevărul este cu atât mai puternic cu cât îl privim în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Adălaïde Siffert îi gătea friptură de porc și fasole verde, salată și o prăjitură de mere. Meniu invariabil. O știu de la ea. Micuța cerea încă o porție de prăjitură. Și asta știu tot de la ea. După aceea, își petreceau după-amiaza brodând. Câteodată, Belle de jour mai făcea și puțină curățenie prin casă. La ora cinci, mai lua o bucățică de prăjitură, bea o ceșcuță de cafea cu lapte, o îmbrățișa pe nașa ei care îi dădea niște bani. Bătrâna o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vizavi flutură spre mine, cerându-și scuze, îi zâmbesc, e în ordine, nici eu nu mai am prea multe de oferit. În urmă cu doar câteva săptămâni de jur împrejurul său stăteau agățate florile lui în formă de stea, întreaga sa coroană brodată cu firișoare violete, parfumate, iar acum, nici urmă de podoabe, a rămas galben și umilit, expus sub razele soarelui, care mă trimit și pe mine înăuntru, și trec în vârful degetelor pe lângă ușa închisă, dincolo de ea este o tăcere stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
David Moreau mi s-a părut mult mai legat și mai credibil decât Apel nepreluat/One Missed Call. Bine, e tot un film de consum, dar rețeta e mai elaborată, pentru că „ingredientul“ principal, ochii, le oferă regizorilor multe ocazii să brodeze pe marginea substituției de personalitate. Eroina oarbă preia ochii unei necunoscute și, odată cu ei, memoria unor evenimente tragice. Mult mai mult mi-a plăcut Un roman de duzină/Roman de gare, lansat de autorul său, Claude Lelouch, în persoană. Filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochilor, spătarul se răsuci în așternutul curat ca lacrima și-l strigă încetișor pe Barzovie-Vodă, care, ca unul ce mai dormise în odăile viziriului și știa câte poți păți dormind singur, odihnea într-un pat alături îmbrăcat într-o cămeșoaie brodată cu frumoase motive populare. — Măria-Ta! — Ce-i? - sări iepurește Barzovie-Vodă, ducând instinctiv mâna sub pernă și scoțând De oratore a lui Cicero, de care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-o impresioneze, n-avea nimic... ba parcă avea ceva, n-avea o mână, și-o pierduse în luptele cu turcii, sau cu hughenoții, mereu se băteau ofițerii ăștia cu cineva și ea trebuia să stea acasă să-i aștepte, brodând... Ce viață avusese și ea! Să stai tu toată ziulica cu ghergheful și să tragi cu urechea să simți dacă nu se-apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șnur. — Vasâle! - striga Sima-Vodă. Vasâle, feciorul de casă, apăru din odaia de-alători, cu ochii umflați de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
expresia feței schimbându-i-se brusc de la mulțumire de sine la panică. Unde e? Trebuie să fie prin jur, pe undeva... M-am dus în toaletă și am recuperat geanta din spatele vasului de toaletă, un săculeț din piele de căprioară brodat cu perle. Zgomotul straniu pe care eu și Suki îl auziserăm era probabil doar agitația Belindei, care își căuta geanta. Dumnezeu știe ce făcuse ea acolo cât timp eu și Suki am vorbit; dar am exclus posibilitatea unui leșin. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vedea mai bine; un bărbat de vârstă mijlocie, cu părul grizonant pieptănat pe spate, cu o față lipsită de expresie și o gură aproape închisă când vorbea, parcă pentru a indica o capacitate fantastică de discreție. Purta o uniformă stacojie brodată cu aur, ca un lacheu ieșit din Prizonierul din Zenda. În spatele lui, un dulap de mahon ale cărui rafturi de sus erau formate din mai multe casete cu nume pe ele, conținând ceva ce păreau a fi scrisori pentru diferiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele colinei, în stânga ei, se ivesc de sub zăpadă niște ruine cu aparență de vapor în derivă. Dora își scrutează memoria. "Nu, nu am văzut niciodată peisajul ăsta... Și totuși, parcă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și pentru cine l-a strecurat sub brad. Nu mi-a trebuit mult ca să pricep că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt uniforma tinerelor care urmează școlile de ofițeri ale Armatei Roșii. Sub cele scrise erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]