1,895 matches
-
sala imensă, plină de candelabre aprinse. Se răspândiră pe nenumăratele scaune tapițate cu piele de marochin și pe sofalele îmbrăcate în mătase de culoarea castanelor, ademenind, pe grupuri, lângă ei, câte o măsuță lăcuită, cu tacâmuri pentru servire din bucatele bufetului suedez. Amfitrionul, animat de un chef nebun și de o simpatie de nedescris la adresa lui Vladimir, necunoscutul din nordul Moldovei, prietenul lui cel mai drag, un tip de milioane, un om de aur, se dezlănțui în voie. Sorbindu-l din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru viața lor. Nu uita, au vibrat la toate evenimentele anticomuniste. Mergeau pe stradă, chiar și când se-ntorceau de la bufetul partidului, unde baba-și făcea aprovizionarea și stătea la o bârfă cu prima, da’ asta n-o spui, mergeau pe stradă uitându-se mereu dacă nu-s urmăriți... Și, mai ales, nu uita să subliniezi, au știut că zilele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el. Nu fur nimic. — Dar nu-ți cer să furi, replică ea. Ce fel de hoț intră într-o casă și lasă ceva acolo. Asta nu se cheamă furt! Îi explică că vrea să pună un pachet undeva, într-un bufet, ascuns într-un loc unde nu poate fi găsit. — Vreau să pun ceva la păstrare, continuă ea. Acel lucru va fi în siguranță acolo. El îi căută nod în papură, opunându-se din răsputeri acestei idei, dar ea aduse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iubea muzica. Lângă un pian Bechstein negru și lucios erau câteva cutii de instrumente și câteva stative pentru partituri. În apropiere de fereastra care dădea spre o grădină mare se afla o harpă, iar în majoritatea fotografiilor de familie de pe bufet o tânără fată cânta la vioară. Până și pictura în ulei aflată deasupra șemineului înfățișa ceva muzical - un recital de pian, am bănuit eu. Mă uitam la el și încercam să ghicesc melodia, când Herr Hirsch reveni cu soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
semna un tratat. Mai mult, atât Chamberlain, cât și Daladier, sunt ei înșiși, probabil, pregătiți să semneze un tratat. — Hitler n-o să renunțe la Sudeți, Bernie. Iar britanicii nu-și vor încălca propriul tratat cu cehii. M-am dus la bufetul cu băuturi și am turnat două pahare: — Dacă britanicii și francezii intenționează să-și respecte tratatul, atunci n-o să mai fie nimic de negociat, i-am zis lui Nebe, dându-i un pahar. Dacă vrei părerea mea, îi fac doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
noapte de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
senzația unei reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la câte o lumânare de seu, vorbind tot mai monosilabic, pe subiecte care căpătau formele de relief ale contextului: dacă ne duce și la sfeclă, dacă ajung la timp camioanele cu prânzul pe tarla, dacă mai aduc vreodată votcă la bufet, dacă există viață înainte de moarte. Acum, la fel ca în Twin Peaks, it happene again. Pe scurt, în fiecare toamnă, pe când profesorii ăștia drăguți din laboratorul oxonian de creiere (că doar între ei mă aflu acuma) își puneau tichiuța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
măciucă. Prin ’80 ne-au luat la o reciclare la „Ștefan Gheorghiu”. Nouă ne-a convenit din câteva motive bine așezate în acel sistem de referință: clădirea era modernă, biblioteca plină cu traduceri foarte up-datate din epistemologie și filosofie socială, bufetul avea mâncare bună și ieftină, înăuntru era cald, pe noi ne recicla mai ales Maximilian, care era pe atunci singurul nostru specialist reputat în genetică, la cursurile de spălat creierii citeam pe sub bancă Cel mai iubit dintre pământeni, cartea recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gândit și lucruri care îi frământă pe ei, că e și bunul lor. Am avut atunci imaginea filosofiei ca pe cea a unei cratițe. Ea este ceva de care avem nevoie, chiar dacă după ce gătim o punem în cui sau în bufet. Avem nevoie oricât am fi de domni sau de țărani, chiar dacă nu vedem decât farfuria cu mâncare. Dar ca să înfigem lingura în ceva, condiția de posibilitate este ca acel ceva să fi fost pregătit într-o cratiță. Gospodinele delicate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amână de nu mai știu când... Unii evadează în alcool, alții în spații formale-abstracte. Eu am evadat în amândouă. După orele de curs mă duceam cu propriul meu profesor de logică, altfel un creier eminent, la prima crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine o să înveți logica, dar n-o să înveți cum să trăiești. O să te ratezi și tu ca și mine, învățând pe chelneri logica. Băă, chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zahăr ars și alune, gem de mere, plăcinte cu mere, mere uscate, ceai de mere. O poezie cu mirosuri foarte plăcute și puteai gusta din fiecare. Dar în plus aveau și pere. Următorul loc de popas a fost un American Bufet, pe margine de motorway. Teribil de kitsch, un eșantion din electoratul lui Bush și Schwarzenegger, dar în care Adi ar fi fost încântat aproape ca la un China Bufet, fără Dragoș. Una peste alta, atunci când nu ai subtilități de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveau și pere. Următorul loc de popas a fost un American Bufet, pe margine de motorway. Teribil de kitsch, un eșantion din electoratul lui Bush și Schwarzenegger, dar în care Adi ar fi fost încântat aproape ca la un China Bufet, fără Dragoș. Una peste alta, atunci când nu ai subtilități de limbă și auzi doar zumzetul mulțimii, nu știi cine sunt mușteriii și constați, cum constați mereu aici, că toți sunt curăței. În fine, am ajuns la casa din Monroe County
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice. A, suntem mari fani ai medicamentelor, spune, fixându-mă cu o intensitate ciudată. Ne plac la nebunie. Eddie! Îmi întinde trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim. O să-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
castronel din care iau niște unt și-l trântesc pe pâine. În clipa în care încep să-l întind pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și scot toate tăvile și formele de copt. Aleg o tavă și presar mazărea în ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul la maxim. După care trântesc mielul într-un vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scot eu cumva la capăt. O să reușesc eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să amestec. Arată ca o apă maronie dezgustătoare. Încep să caut disperată prin bufet după ceva să arunc în ea. Făină. Mălai. Ceva de genul ăsta. Chestia asta e la fix. Apuc un borcănel și torn cu nădejde din praful alb, după care îmi șterg sudoarea de pe frunte. OK. Și acum ? Deodată, îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă de cratiță și o mută de pe foc. Ce naiba ai pus în ea ? — Nimic ! zic. Doar ingredientele obișnuite... Nathaniel a remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
niște coțofene care se ciondănesc pe peluză. Mă simt de parcă aș fi unica persoană trează din lume. Cu grijă să nu fac nici cel mai mic zgomot, scot vasele din mașina de spălat și le pun la locul lor în bufet. Așez scaunele sub masă. Fac o ceașcă de cafea. După care mă uit în jur la blatul de granit strălucitor. Împărăția mea. Dar nu o simt ca pe împărăția mea. O simt ca pe bucătăria altcuiva, care mă bagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doresc foarte, foarte mult să fac asta. O privesc cât pot de sincer în ochi, încercând să-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de asta. — Bine, spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la masă înconjurat de trei bărbați, toți cu hârtii în față. — Cafeaua dumneavoastră, șoptesc pe un ton plin de respect. — Îți mulțumesc, Samantha. Lui Eddie îi strălucesc obrajii de încântare. Ești te rog amabilă să ne servești ? Las tava pe bufet și pun câte o ceașcă în fața fiecăruia. În timp ce fac asta, nu mă pot abține să nu mă uit la hârtii - și-mi dau seama imediat că e vorba despre contracte. — Ăă... cu lapte sau fără ? spun bărbatului aflat cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ziarul și îmi arată un articolaș cu titlul MAREA SPERANȚĂ DE LA CARTER SPINK ALEGE CORVEZILE CASNICE DUPĂ MUȘAMALIZAREA UNUI SCANDAL. — Zice că ești o „Iuda pentru femeile de carieră de pretutindeni”. În spatele meu, Melissa a trântit cu zgomot tava pe bufet și a luat în mână ziarul Herald. — Ia uite, tipa asta Mindy Malone e superofticată pe tine. — Ofticată ? o îngân uimită. De ce-ar fi cineva ofticat pe mine ? — Dar în Daily Mail ești o salvatoare a valorilor tradiționale. Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea. E viața ta, Samantha. Cariera ta. Cred că nu-ți dai seama... — Ba tu nu-ți dai seama ! Nici unul dintre voi nu înțelege nimic ! Mă uit enervată la Guy, apoi dau focul mic de tot și mă rezem de bufet. Mamă, am descoperit un nou mod de a trăi aici. Ziua muncesc și când termin... gata. Sunt liberă. Nu mai e nevoie să-mi iau de lucru acasă. Nu mai e nevoie să-mi țin BlackBerry-ul aproape 24 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune chiar că l‑a văzut și că arată foarte bine și mă întreabă noi când ne luăm? Nici nu mai știu câtor persoane le‑am spus că acum un minut era aici. Am luat două farfurii cu mâncare de la bufet - una pentru mine și una pentru Luke (una am răsturnat‑o într‑un ghivechi cu flori). Mai mult, am împrumutat sacoul unui bărbat și l‑am pus pe scaunul de lângă mine, drept haina lui Luke. Partea bună e că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o claie de păr oxigenat mă bate pe umăr. Hei, ce faci aici? A, bună, zic, ridicându‑mă. Caut niște gin. Cineva a vrut gin tonic. — N‑avem timp pentru asta! urlă. Și‑așa avem criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]