13,186 matches
-
și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
erai singur, anul acesta mama ți-a mai adus un frățior, anul acesta mama te iubește mai puțin ca anul trecut? Timpul, precum vântul printr-o livadă desfrunzită, timpul în sat se număra după morminte. Petru, în fiecare sâmbătă, cu bunică-sa, plivea iarba în cimitir. Sub gard erau pierduții, crucile minuscule, mormintele cât o tablă de șah; în cimitirul copiilor Dumnezeu juca cu piesele negre. Petru aprindea mucuri de lumânare printre fire de iarbă, degete de ceară arse pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru a inspirat moartea ca pe o aromă de primăvară timpurie, apoi (în virtutea amintirilor) a scuipat-o ca pe o bucată de plămân putred: Bunicul avea o vorbă: moartea nu trebuie luată în seamă. Cu moartea nu se cade să fim intimi: tu îi ceri sinceritate, ea te pârăște la oficiul de stare civilă că nu ai viză în buletin; tu îi oblojești rănile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poporul împotriva lui, așa încît nu va putea să mai spere în nici o scăpare. S-ar putea da exemple nenumărate în acest sens, dar mă voi mulțumi cu unul singur, care s-a petrecut pe vremea părinților noștri; Annibale Bentivoglio, bunicul domnului Annibale astăzi în viață și care era principe peste Bologna a fost omorît de unul din familia Canneschi, care conspirase împotriva lui, și nu a lăsat în urma lui, din același neam cu el, decît pe domnul Giovanni, pe atunci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
percepția vârstei persoanelor trecute de 60 de ani este modificată în funcție de situația care este valabilă numai 20% sau cel puțin 69% dintre cei care se nasc își sărbătoresc cei 60 de ani ai lor. La fel, numărul anilor trăiți în calitate de bunic are o incidență asupra felului în care este percepută vârsta. În sfârșit, îmbunătățirea stării de sănătate a celor de 60 de ani explică vigoarea activității lor și locul lor real în societate. Dacă, în 1785, 21% dintre francezi și 23
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
luând niște exemple, chiar și caricaturale. Dacă grupăm toate persoanele aceleiași familii, în aceeași locuință, cheltuielile pentru consum nu sunt aceleași ca atunci când acordăm arbitrar fiecărei persoane o locuință diferită. Dacă cei tineri părăsesc mai devreme domiciliul părintesc și dacă bunicii nu locuiesc sub acoperișul copiilor lor, se înmulțește numărul menajurilor, cu venituri modeste, și inegalitățile cresc în mod artificial. Dacă, în schimb, tinerii stau mai mult timp la părinți și dacă persoanele în vârstă trăiesc în căminul copiilor lor, gruparea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
vârstă progresează cu 6 puncte de procentaj cu ajutorul resurselor sociale publice, progresează cu 4 puncte de procentaj cu ajutoarele familiale. Este fundamental din două puncte de vedere. În primul rând, în perioada de instalare în viața activă, părinții și uneori bunicii contribuie într-un mod foarte semnificativ la resursele copiilor sau nepoților lor. Transferurile private primite ajută într-un mod substanțial tinerii, într-un fel este un ultim "coup de pouce" înaintea zborului către viața de adult, un ajutor esențial pentru
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
copiii celei dintâi. Un "echilibru" informal face ca serviciile să fie reciproc echitabile. Uneori, întrajutorarea filtrează cu independența economică, în special în zonele rurale unde schimburile caracterizează activitățile agricole de mai mare amploare sau în rețelele familiale de proximitate când bunicii se ocupă în mod regulat de nepoți pentru a le permite mamelor să exercite o activitate profesională. Aici părăsim zona întrajutorării pentru a intra în aria politicilor familiale, în special în privința supravegherii copiilor. Lanțurile de solidaritate și arbitrajul statului O
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
necunoscutei comportamentului populației (în sensul cel mai larg) în fața unor instrumente și dispozitive de prevenire puse din ce în ce mai mult la dispoziția sa. Evoluția demografică actuală impune și noi reflecții asupra inevitabilei transformări a legăturilor, naturale și afective, unind diferitele generații. Între bunicii din ce în ce mai numeroși, datorită longevității lor crescute, părinți, copii și nepoți, relațiile afective sunt în plină evoluție. Ele pot fi dezinteresate (altruism, solidaritate): ajutor adus seniorilor celor mai în vârstă (dependență) de copii și nepoți, ca și ajutorul oferit de mulți
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
atunci cînd tata mă Înjura cu simpatie de „cocostea“, lua la țintă simbolurile bisericii lui Jean Calvin. Locuiam În partea de jos, cea veche, șvăbească a satului, cu case mari, lipite cu fațadele de trotuar. Prietenului Tibi Fromercz părinții sau bunicii Îi vopsiseră casa În albastru. Dar nu orice fel de albastru, ci unul umbros, greoi, te strivea cînd te uitai Într-acolo. Îmi plăceau mai mult casele românilor, din partea de sus a satului, În Cerhat, toate albe, iar unele Încinse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai greu de Înțeles decît racheta lui Gagarin și n-am mai zis nimic. CÎnd l-au Întins pe Zoli pe masa din prima cameră a casei din spatele cooperativei, cartea nu era acolo. În ziua aceea Înnorată, ne duseserăm cu bunicul lui, Schimpf bácsi și cu căruța, să scoatem lut dintr-o groapă. Schimpf, tatăl mamei lui Zoli, era aproape la fel de bătrîn ca Weisz, dar mai mic și mai slab, Îmbrăcat Întotdeauna În niște haine groase, țepene, maronii. Locuia Într-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am plecat. Eram atît de amețit și de uimit, nu de alta, ci de sosirea acasă a lui Zoli accidentat Înaintea mea care alergasem cu sufletul la gură, că mama a trebuit să-mi explice de mai multe ori că bunicul lui oprise o mașină care-l adusese iute pe băiat acasă. Alergasem fără oprire cel puțin patru kilometri. CÎt timp a stat piciorul lui Zoli În ghips, am urcat și mai des În casa din dosul magazinului. Mergeam cu ma
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unde fusese transferat odată cu reforma administrației teritoriale din 1968. Era tot primar, dar la Terebești, co mu nă de care aparținea, spre bucuria bătrînilor, și așezarea lor strămoșească Pișcari, satul cu minunea. În zilele de lucru, acasă rămîneam nepoții și bunicii. Iar Într-o astfel de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Bătrîna a dat să confirme ceva despre răutatea faraonului Egiptului față de evreii lui Moise, dar tata pusese de acum capăt oricărei conversații despre partizani și șefi de Partid comunist, de la noi ori de aiurea, de pe lumea asta ori de pe cealaltă. Bunicii, Ștefan și Maria, veniți din Pișcari, cunoșteau bine clădirea Sfatului Popular din Rătești și de aceea o evocase bătrîna. Locuiseră și ei acolo preț de vreo cinci ani, după Întoarcerea mamei Floare la fiica ei, tot la Pișcari. Au rămas
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zidurile Vienei, cînd răzvrătiții devastaseră totul În cale. Oscilațiile În opțiunile politice și religioase aveau o oarecare vechime În familia Károlyi, răsplătite Însă de Habsburgi ori de cîte ori le erau favorabile. Astfel, cu un secol mai Înainte, În 1609, bunicul lui Sándor căpătase din partea Împăratului titlul de baron, fiindcă fusese singurul nemeș ungur din zonă Întors la catolicism după o aventură calvină. Urmașii lui și-au păstrat loialitatea față de Împărat și de Vatican, iar În 1703, Sándor Károlyi Încă mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În noua credință se aflau sub protecția contelui Drágfi, stăpînul ținutului, care Îmbrățișase la rîndu-i preceptele lui Calvin, aplicînd În aria lui de autoritate principiul „cuius regio, eius religio“, altfel spus „a cui e regiunea e și religiunea“. Tatăl și bunicul său fuseseră catolici, iar străbunicul ortodox, mic voievod român de Maramureș cu numele de Drag, după unele surse. După alte izvoare, boierul Dragu venise În Transilvania din Țara Românească odată cu Voicu, tatăl lui Ioan de Hunedoara. Regele Ungariei Îl Înzestrase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țină ei ca și cum ar fi știut de ce aveam eu nevoie și de ce eram În stare!... Niște țărani proști, habar n-aveau pe ce lume trăiesc, credeau că se află tot la 1900... Ba, se prostiseră rău față de ăia de atunci! Bunicule, am reluat cu un apelativ pe care nu-l foloseam de obicei și cu obrajii arzînd de indignare, ascultă, bunicule, astăzi, noi... — Bine, bine, m-a expediat bătrînul. Îi trecuse. Ba tocmai atunci se Întorcea și moșu’ Ștefan cu niște
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aveau pe ce lume trăiesc, credeau că se află tot la 1900... Ba, se prostiseră rău față de ăia de atunci! Bunicule, am reluat cu un apelativ pe care nu-l foloseam de obicei și cu obrajii arzînd de indignare, ascultă, bunicule, astăzi, noi... — Bine, bine, m-a expediat bătrînul. Îi trecuse. Ba tocmai atunci se Întorcea și moșu’ Ștefan cu niște pere din grădină, iar taclaua lor se reluă firesc cu Întrebări despre oameni cunoscuți, cu istoriile ălora, cu amintirea cîte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al stelelor” (8,3-4). El a copiat inscripția, dar s-a ferit să-i vorbească despre ea lui Noe, „pentru a nu-l mânia”. Prin această descoperire, Kaïnam a inaugurat o tradiție ezoterică paralelă celei transmise în mod deschis de bunicul său154. Philon și Flavius Josephus 3. Primul care încearcă să demitizeze radical fragmentul, dându-i un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe cineva cunoscut. Mulți copii au apărut în oraș de când n-am mai fost pe aici ! Și ce cunoscute mi se par chipurile lor probabil sunt copiii sau nepoții celor pe care-i știu din oraș. Dar unde sunt părinții, bunicii ?! Da, e adevărat, ici și colo vedeai câte un bătrân chiar în parc văzusem unul care semăna cu Einstein, plus niște ochelari cât roata carului pe nas, care-și așezase laptopul pe bancă, mormăi ceva spre mine, apoi se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toată povara zilei pe umeri el, atât de vesel, fără griji, plin de bucurie, el, care atunci când râdea, râdea și soarele cu el, cu toți clopoțeii izvoarelor în glas el, un copil, de fapt, devenise brusc adult. Își dorise ca bunicul să trăiască mult, mult iar el să aibă o droaie de frați mai mici ca să aibă cu cine se juca: "voi sunteți prea mari pentru asta", ne spunea râzând (dar noi știam la ce se gândea) și, iată, venise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mici ca să aibă cu cine se juca: "voi sunteți prea mari pentru asta", ne spunea râzând (dar noi știam la ce se gândea) și, iată, venise pe neașteptate Ziua. N-a zăbovit mult. Când a ieșit, purta la gât crucea bunicului. O cruce simplă, de lemn, înnegrită și ca vai de lume de veche ce era... Crucea era transmisă odată cu secretul, doar șnurul se schimba de fiecare dată, după voia stăpânului. Stăpânul secretului asta era acum fratele meu. Și cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lemn, înnegrită și ca vai de lume de veche ce era... Crucea era transmisă odată cu secretul, doar șnurul se schimba de fiecare dată, după voia stăpânului. Stăpânul secretului asta era acum fratele meu. Și cum mă uitam, așa, la crucea bunicului și mă rugam în gând să-l primească Domnul și să-l odihnească bine pe el, care nu cunoscuse decât truda toată viața lui, mi se păru că se stârnește vântul. Mai întâi, așa, ca o adiere ușoară și înmiresmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ne-a dat ocol și ne-a ciufulit părul, a scuturat câteva flori albe-amărui din zarzărul nostru și s-a înălțat, așa, spre cerul senin, care-și purta alene podoaba de nori albi și mici, știți voi, norii aceia cărora bunicul le spunea "îngerași" nu c-ar fi fost îngerași de-adevărat, dar cum să ni-i arate el pe îngerași când vroiam noi ?! Mi s-au umplut ochii de lacrimi din cauza luminii cerului, desigur. Și tot de asta, când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]