2,960 matches
-
Cățelul Strașnicul apărător Prin curte latră de zor, Te salută prietenește De câte ori te zărește. Îl faci foarte bucuros De-i dai să roadă un os! Peste tot te însoțește, Voinicește te păzește Iar acum tu ne vei spune, Care este al
C??elul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83634_a_84959]
-
rugă tăcut Weber pe Jess. Dar ea n-o făcu. — Deci ce mai face... Cleo? —Tată! Părea aproape amuzată. Weber binecuvântă monitoarele cu date de la celălalt capăt, care-i distrăgeau atenția. Nu ți se pare ciudat că mă întrebi de cățel înainte să întrebi de partenera mea? Păi, spuse el, ce mai face... partenera ta? O tăcere adâncă din California. Ai uitat cum o cheamă, nu-i așa? — N-am „uitat“. Pur și simplu i-am rătăcit numele pe moment. Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al nimănui... În preajma lui doar maidanezii, dacă-și mai alfă vreun loc; sărmani căței fără noroc vă arde Soarele amiezii!.. 2012 Prefață la o altă carte O, neam de vulturi! Ai ajuns acum la poarta veșniciei; frumoși sunt munții României și taina lor de nepătruns! Ca ei ridici pe-adânci istorii credința brazilor ce
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
șef preferă să nu cunoască anumite detalii. Mai curînd Wilkins și Weems, dar dacă-i așa, Sludden a fost mai deștept decît ei. în loc să împartă cinstit Unthankul Mare în numele consiliului, nenorocitul de Sludden, fostul meu bărbat, l-a pus cu cățel și purcel în brațele Cortexinului. — Sludden? — Sludden, Gow și toți ceilalți băieți veseli. Cu excepția lui Grant. Grant a obiectat. Grant poate reușește să înceapă ceva. — Nu te înțeleg, zise Lanark mîhnit. Sludden m-a trimis aici să susțin ca Unthankul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a cărei ferocitate era atenuată de vagi amintiri ale dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat pentru el, dar probabil foamea era veșnic prezentă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fie vorba de simple coincidențe, dar aproape în fiecare dimineață, când mă duceam să cumpăr pâine sau vinete, doamna aceea (se numea cam Gerda) ieșea din cameră, să mă întâmpine. În mâna dreaptă ea ținea olița, în mâna stângă un cățel de usturoi. „Vezi ce cuhată sunt ?“, spunea, de fiecare dată (ar fi vrut să spună curată, dar graseia cumplit), „Vezi ce cuhată sunt ? Spăl până și ustuhoiul, cahe n-ah thebui spălat fiindcă stă acopehit de cojițele lui, dah eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sunt ca o sohă...“. „Surori ca dumneavoastră am văzut eu multe, doamnă Gerda, era una, de exemplu, doamna Ojog, de vârsta dumneavoastră actuală pe când eu abia împlinisem patrusprezece ani, venise din America, fuma trabuc, juca poker cu mama, avea un cățel, Buster, o javră împuțită, fără păr; o dată, seara, după joc, a zis că i e urât să meargă singură pe străzi, acasă, mama a zis că nu-i nimic, te conduce Gellu, am condus-o, pe drum vorbea de una
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a cărei ferocitate era atenuată de vagi amintiri ale dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat pentru el, dar probabil foamea era veșnic prezentă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
luăm, poți merge-n pace. - Ce n-o luați Domnia - Voastră, că sunteți mai tari, mai mulți? - Ei, pe noi ne simte - ndată, să ne - apropiăm desculți, Suntem duhuri necurate și-mpăratul cela Roș Are-n vatră în cenușa. un cățel și un cucoș; (155) Năzdrăvani-s, bată-i naiba, cum ne simt îi vezi că-ndrugă, Unul bate, altul cântă... ș-o tulim urât la fugă. Să s-apropie nu poate decât omul pământean. - De-i așa, poi las-pe mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i aduce pe Fata - mpăratului Roșu, noi te-om lăsa. Da el o zis: - Da de ce n-o luați D-voastră, că sunteți mai mulți și mai tari. - Da noi suntem duhuri necurate și-mpăratul are un cocoș ș-un cățel. Noi când ne - apropiem de palatul lui, cucoșul cântă și cățelul bate și noi trebuie să fugim. Da tu-i pute mai bine, că ești om pământean. Da CĂLIN - NEBUNUL, viclean: 330 {EminescuOpVI 331} {EminescuOpVI 332} {EminescuOpVI 333} - Haideți și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el o zis: - Da de ce n-o luați D-voastră, că sunteți mai mulți și mai tari. - Da noi suntem duhuri necurate și-mpăratul are un cocoș ș-un cățel. Noi când ne - apropiem de palatul lui, cucoșul cântă și cățelul bate și noi trebuie să fugim. Da tu-i pute mai bine, că ești om pământean. Da CĂLIN - NEBUNUL, viclean: 330 {EminescuOpVI 331} {EminescuOpVI 332} {EminescuOpVI 333} - Haideți și D-voastră cu mine, că-s eu om pământean și cățelul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cățelul bate și noi trebuie să fugim. Da tu-i pute mai bine, că ești om pământean. Da CĂLIN - NEBUNUL, viclean: 330 {EminescuOpVI 331} {EminescuOpVI 332} {EminescuOpVI 333} - Haideți și D-voastră cu mine, că-s eu om pământean și cățelul n-a bate, nici cucoșul n-a cânta. Da CĂLIN - NEBUNUL se uită și vede-un voinic ca și dânsul legat cot la cot de-un copac, și când o văzut că s-o pornit CĂLIN - NEBUNUL, el s-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ș-au zis s-o ducă-ntr-o pustietate, și să-i scoată ochii amândoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ținea ș-un cățeluș. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii cățelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea și-a făcut o gropiță și bea apă și se hrănea, furnici și gândaci mânca, așa să trăiesc eu! Așa au dat D-zeu și sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-avea reprezentarea concretă a sumei. Doar o cifră cu multe zerouri, apoi, cu un efort de imaginație, mantoul de astrahan și guler de vulpi visat de pe vremea bacalaureatului, o broșă de aur în locul cățelului ieftin din duble, un apartament mobilat cumsecade, poate o mașină... Pe buzele sculptorului răsări un zâmbet urât. Avea să dea dracului "capodoperele" și posteritatea, și atelierul mizerabil. Nu, el unul se săturase până în gît! ― Basta! șopti fără să-și dea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndrăgostită, iar cea de față nu face excepție, nu poate uita punctul de pornire și cel către care se întoarce totul. Pif nu ar fi putut fi Pif fără chimia paradoxală și nebunească ce îi unește pe inamicii generici, terestrul cățel și excentricul motan pus pe rele. Pif și Hercule pun în pagină, număr după număr, coregrafia ce trimite, simultan, la epoca de aur a comediei mute, ca și la vârsta arca dică a desenului animat hollywoodian. Pentru cei ce au
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
colecție hors-série, Pif și Hercule dau piept cu această forță a răului, împiedicată, de fiecare dată, să-și ducă până la capăt planurile de dominare a lumii. În acest punct, confruntarea dintre cei doi eroi este suspendată, de vreme ce motanul nebun și cățelul ironic sunt singurele forțe ce stau în calea unui personaj ce evocă, în cheie grotescă, spectrul național-socialist. Și poate că omagiul ultim adus lui Pif și Hercule este acela de a-i privi, ca în magnifica lor aventură din țara
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se așază universul de chipuri și de sunete. Tintin ar fi de neimaginat în absența acelui cuplu pe care Hergé îl plasează în centrul universului său din chiar momentul în care Le petit vingtième inaugurează ciclul narativ : între Tintin și cățelul său Milou, relația este infinit mai complexă decât în cazul nu mai puțin ilustrului cuplu de detectivi Holmes/Doctor Watson. Căci Milou, simpaticul patruped care îl acompaniază pe reporterul fără de teamă și de prihană, nu este doar brav, inteligent și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce are mai hipnotic și atașant, Milou anticipează căldura magnetică și ambiția de explorator neînfricat a unui alt cățel, ce îl acompaniază pe Oblio în pădurea saturată de semne și de întrebări. Ca și Arrow, Milou este un animal ce veghează ca nimic din ordinea ideală a firii să nu fie tulburat, intervenind în ajutorul celui care este investit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ajutorul celui care este investit de destin cu misiunea de a restaura punctele cardinale într-o lume descentrată. Darul vorbirii, cu care Hergé îl înzestrează, este și darul monologului interior - în câteva dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui Hergé, o undă melancolică m-a purtat către robustul argonaut Patrocle, gardianul Lizucăi din peripețiile Dumbrăvii minunate. În cele din urmă, nu este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
robustul argonaut Patrocle, gardianul Lizucăi din peripețiile Dumbrăvii minunate. În cele din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin și Milou este reverența pe care Hergé o face acelor căței fără de nume care ne însoțesc în drumul către moarte, emanând haloul unic al bunătății care se devotează până la capăt. Și poate că tot din același spațiu al cinematografului, din același rezervor care îi oferă lui Hergé rețeta inepuizabilă a gagului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
timpului său. Menirea sa este aceea de întări rezistența împotriva răului ubicuu, prin simplul act al solidarității, prieteniei și încrederii în ideal. Fără a fi ostentativ creștină, etica lui Tintin este dominată de imperativul carității și al curajului. Reporterul și cățelul său sunt chemați să reamintească că lumina divină încarcă de sens universul terestru și pe toate creaturile care îl locuiesc. Această dimensiune politică și imagologică este cel mai puternic afirmată în textele publicate de Hergé până la finele celui de-Al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de explozii ce urma încercărilor mai puțin reușite de a testa o nouă substanță, în vreme ce culoarea fericirii era fumul ce îl invăluia ca o mantie, atunci când părăsea, pe jumătate amețit, laboratorul său. Pentru Milou (și, ca în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
își consuma energia reflectând, în fața unui carnet pe care nu îl părăsea niciodată - înnegrind pagină după pagină, cu sentimentul că niciodată nu este prea târziu să ajungi la capătul drumului ce duce la marile descoperiri. Cât despre Milou, energia unui cățel izolat pe un pachebot se cere cheltuită cu folos, mai cu seamă atunci când nici o pisică dușmănoasă nu îți mai trece pragul, mieunând frenetic - seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pisică dușmănoasă nu îți mai trece pragul, mieunând frenetic - seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la masa pe care o va pregăti Nestor. Din visul lui omenesc se putea trece, printr-o ușă modestă, în visul canin al lui Milou - un os uriaș își făcea apariția din pământ, iar vocea sa omenească îl îmbia pe cățel să se apropie de el. În vis fiind, Haddock și Milou erau amândoi ocrotiți ca într-un cocon de sunete și mirosuri familiare. Capitolul 4, în care se recapitulează datele unei evadări și se urmărește traseul unui submarin Ceea ce nici
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]