68,811 matches
-
omoară o sută de urși, desenează zimbri și pui de bizoni. Nu ajunge! Și mai trec o mie de ani și încă o mie până ce o descoperă pe ea stând pe talpa lumii, împletind ciorapi din ceața amurgului. Părul îi cade pe umeri, degetele sunt amorțite de apropierea fulgerului. O să plouă. Se va adăposti sub streașina unui cireș de pe care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu flori: Grădina va avea, în sfârșit, părul plin de
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa uitărilor cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu mai știe vedenia timpului ce-a
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli din care
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ale istoriei religiilor (asta căutase și găsise Anton Dumitriu). Eu înclin către prima variantă de vreme ce recenzenții vremii văzuseră în acest studiu, cât și în Alchimia asiatică (1935) doar o virtuozitate sau simplă erudiție. La mijloc era, firește, o greșeală: privirea căzuse pe bogatul parter de note și se ignora arhitectonica - deloc barocă - pe care tânărul Eliade o ridicase și la care va șlefui apoi până la sfârșitul vieții. Importantă era metoda sa, noutatea și eficacitatea cu care era aplicată, cât și urmările
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
prin scrisori, n-am mai stat de vorbă că lumea de prin 1974, adică de pe cînd, la DXXX, întinși în șezlonguri, în spatele casei unde locuiam, sub niște peri, tăceam cîte trei ceasuri împreună! Cuvintele picurau rar, la intervale mari, uneori cădea cîte-o pară în iarbă, o mîncăm dacă putea fi culeasa fără să ne ridicăm din șezlonguri, daca nu, așteptăm altă mai apropiată, măi mălăiața, ghidați de adevărul „pară mălăiața în gură lui nătăfleața”! Mugur scria un Roman și-mi promisese
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
făcea liniște își panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncenă privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgo e, văd bine, o
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
despre Rimbaud și Baudelaire și este autorul și regizorul scenariului filmului muzical Tararira?! * , în care D’Artagnan și Athos și Porthos și Aramis să-și fluture o dată spadele cu dezinvoltură. Cuvinte dulci și fanfarone, șoptite, pe după evantaiele-n palpit, conteselor căzute-n mici leșinuri de uimire, cu picioarele cărnoase vibrînd ca niște limbi uriașe de clopot în catedralele dezmățate ale rochiilor lor laice. Dueluri pe viață și pe moarte fin crestată-n dreptul inimii, pentru a șterge rușinea unui pîrț scăpat
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
de specialitate în materie de lingvistică și mi-a cerut să-l vizitez din nou peste 2 săptămîni. Eu îmi închipui că probabil academicianul a fost criticat în organizația de bază fiindcă nu a promovat noi cadre și acum a căzut pe mine păcatul de a sluji ca instrument de reabilitare. În orice caz, aventura mă amuză și parcă văd că odată și odată voi scrie o nuvelă humoristică, intitulată Cum am devenit lingvist... 14 dec. 1951. Acad. Rosetti mi-a
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
ți-ai fi aruncat în spate pieptenul/ tău albastru din plastic fermecat/ și ca și cum n-ar fi fost de ajuns după un colț/ mai că a dat peste mine/ o mașină de pompieri groaznic de roșie/ iar apoi era să cad/ într-o gaură de canal chestii/ pe care le-am luat/ ca fiind rujul tău de buze/ și oglinda ta cea mică/ și rotundă din poșetă” etc. Alte exemple de erotism simpatic și comun: „Într-una din zilele astea o să
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
răspunsul! Care e răspunsul? Ce vor femeile?“ “Vino mai aproape, să-ți șoptesc la ureche că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ți-aș face, fără tine nu pot să exist. M-ai auzit?” „Da, șopti Andrew, ca hipnotizat. „Foarte bine, foarte bine, se bucură ea, ca un copil. Atunci, ne-am înțeles...” Mai trecură câteva clipe. Mere roșii, ionatane, începură să cadă imponderabil de ne-unde, așezându-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu-l lung
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
al delicateții. Cred că fac parte din categoria acelora care, ca și "sărmanul Makar Alexeevici Devușkin, v-ar scrie scrisori chiar dacă ar locui în același bloc, la ap. 33, să zicem! Da, Dinescu este cam ca Nadia cea care a căzut de la paralele și s-a bușit dizgrațios la "sărituri, ca apoi să ieie aur la sol și bîrnă! Tăria de-a fi campion! Oricum și oricînd! Să ating, în sfîrșit, un punct negru. Am numerotat și voi numerota scrisorile, pentru că
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
orașul lui Alexandru Macedon ( cineva spunea că sarcofagul cu trupul tînărului cuceritor păstrat în miere, ar fi ajuns cîndva în Alexandria, dar nimeni nu știe unde este) și ne-am plimbat pe străzi, fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
probabil uriaș: vom fi arătând amândoi că un guliver cu liliputanul sau. nu mă scăpa nici o clipă din ochi. nimeni nu-mi da atâta atenție că el, a făcut o pasiune obsesiva pentru mine. el adună cu grijă cuvintele mele căzute în iarbă sau prin cameră, ca pe niște firimituri le adun, parcă ar vrea să reconstituie marea pâine, marea pâine a istoriei mele. asculta aceeași muzică, respira același aer. când dorm, somnul meu îl odihnește, când mănânc, merindea mea îl
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
de pietre false pe gâtul lui. Îl păstra deasupra bufetului în care scosese la vedere vesela, paharele și tacâmurile familiei. În golul bustului ascunsese câteva duzini de bonuri de tezaur emise de guvernul țarului Nicolae II găsite într-o cutie căzută sau ascunsă după șifonier și, din când în când, se visa iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca altădată, în brațele mele. Pe atunci, viața mă trăia și eu mă lăsam trăit fără să crâcnesc. Nu vedeam nimic scandalos
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de exerciții de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de coșmar (“Vine o vreme / când împrejurul casei tale / crește apa - și melcii / ți se târăsc pe trup /.../ Brațul a uitat că e braț / și se crede picior /.../ Numai inima lovește în continuare
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
dragon mănâncă rândunica din zbor / nu cunosc altă lecție de morală /.../ se arde mereu câte un bec / și mă gîndesc la filamentul plăpând / care tremură ca un pui / cu gâtul tăiat”. “Spații ochiuri de năvod”, “capcana acestor caleidoscopuri”, “o bilă căzută în labirint”, curgerea printre degete a pietrelor, “viața rostogolindu-se ca o rodie în rigolă”, “pietre pe tabla încinsă / vezuvii visând în corset / caprele zilei / (care) intrau în refugiul meu / spărgeau vasele comunicante”, “afară mâinile voastre / impulsionează mingi de biliard
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
povestea uitucă/ a lînii de aur cu vinul - cu zeul/ dintr-un ochi/ întru altu’ bolboroseli splendori ale cărnii-n/ cuvintele unor mereu prea tinere limbi. prin care trece neauzit/ vestitorul inimă-albastră pe inima goală în inima flăcării - flacără mistuitoare/ căzută în sine... "focule, vino cu mine!"/ cu vinul - cu zeul dintr-o limbă în alta cu vinul, cu zeul/ dintr-o limbă/ în alta călcînd cu singurătatea/ pe dragoste pururea grec - și în uitare/ pururea tînăr cu vinul - cu zeul
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
prezenți sunt Proust și Joyce în acest început de mileniu," cu alte cuvinte, să arate cât de postmoderni sunt cei doi scriitori. Prin urmare, Căutarea lui Proust și Finnegan’s Wake a lui Joyce sunt recitite în cheie textualistă, accentul căzând, în ambele cazuri, pe elementele de autoreflexivitate, ironie și pastișă sau, în Priveghi, pe „fragmentarea și distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la cea a
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
analitic, ea este departe de caracteristica aceea a literaturii ruse care a introdus și la noi misticismul bolnăvicios. Episoadele se succed logic, personajele, reale sau doar cu o aparență de realitate, se înscriu într-o ordine rațională și nimic nu cade în zona aceea obscură din care se nasc și în care se întorc nenumărate maladii sufletești. Negreșit, nu cu aceste cîteva trăsături, de altminteri esențiale, se poate defini în amănuntele ei ceea ce a fost și este școala nouă. Dar triumful
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
Cer de martie Deși ești foarte sus, copacii te ating cu vârfurile fus. Antigravitație Arunc lucrurile în sus fără să mai fac gestul supus al prinderii lor în mâna preschimbată în nadă. Cu siguranță nici unul nu va îndrăzni să mai cadă. Intensitate O coțofană în plină civilizație claxonată în zbor! S-ar fi lovit de parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]