2,794 matches
-
cumpărături. Cu un oftat a Înhățat un pumn plin de sâmburi de rodie ca să Îi presare În bolurile Încă neornate de pe margine. A Împrăștiat semințele În mod egal, de parcă ar fi lăsat În urmă o dâră de semne care să călăuzească spre casă un copil oropsit din poveste. I-a trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
astea, fie și anodine, angajează o parte din inima ta. Iar inima asta se cuvine s-o dăruiești tinerei fete care crește undeva pe neștiute, viitoarea ta soție Întru eternitate. Flirtînd, slăbești venerația, forța și inteligența care vor trebui să călăuzească dragostea ta conjugală, diminuezi dragostea. Nu accepta nici cel mai mic ciob În vasul desăvîrșit care este viitoarea ta iubire“. Aveam o tendință supărătoare să confund cărțile tatei cu Noul Testament, În orice caz cu epistolele Sfîntului Pavel... Am revăzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gâtului, o mângâia, îi alunga durerea cu dorința lui pătimașă. Îi simțea deja erecția, însă el se abținu, amânând momentul, iar mâna îi alunecă în jos, gândindu-se la plăcerea ei. În schimb, ea îl cuprinse în brațe și-l călăuzi până când pătrunse înăuntrul ei, umplând-o, cufundându-se în ea, până când uitară de orice altceva în afara clipei pe care o trăiau. Apoi se desprinseră unul de celălalt, fără a-și putea lua însă privirile unul de la celălalt. — Francesca Tyler, - Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și te-ai ales cu un soț. Poate că Mama Natură chiar știe ce face. Fran se abținu să remarce că, dacă Natura știa ce face, atunci avea un plan destul de straniu, dar meditația Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
republică liberă a evului nostru proletar, poate atunci futurismul, ca manifestare a lui energetică, și-ar fi găsit frecvența într-o realizare”. În amintirile sale, Sașa Pană își explică astfel gestul de atunci: „Practicînd o atitudine consecventă principiilor ce ne călăuzeau - nu numai în scris, ci și în viață -, am refuzat să participăm la diferitele recepții prilejuite de vizita în țară a fascistului F.T. Marinetti, academicianul lui Mussolini. Nici în particular nu l-am vizitat. Nici Roll, nici eu, nici Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și lumină se încărcau peste măsură bugetele orașelor fără să se răspundă suficient nevoilor. Așa că ne orientăm azi iarăși către blocurile de locuințe fără să dorim cazărmile hidoase de eri (...) În Moderne Zweckbau a scris Behne că arhitectura cehă e călăuzită de tendința utilitaristă. Putem spune că nu lipsește chiar o activitate experimentală pentru a găsi principial cea mai potrivită soluție. Numesc acum numai colonia de locuințe experimentale din Brno (?), care a fost clădită anul acesta cu prilejul expoziției jubiliare de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un pin înghețat, doborât de vânt. Strigam după ajutor și deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se orienteze după strigătul meu. Și pe măsură ce strigam, veneau tot mai aproape, călăuziți de mine. Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea, să vină lupii? ― E, mai ales, trist. ― Aveam o singură soluție ca să mă apăr. Să-mi înfig unghiile în carne și să tac. ― Asta îmi aduce aminte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care au existat înainte de unirea într-o unică natură; când Dumnezeu va binevoi, și fără ca eu să vreau, se va ivi chipul Mântuitorului. M-am uitat din nou la picturile acelea de pe zid și i-am urat: - Dumnezeu să-ți călăuzească mâna! Am ieșit în pripă și l-am întrebat pe Rotari: - L-ai mai văzut vreodată pe bătrânul acela? Mi-a răspuns că bărbatul venise pe domeniu cu o săptămână înainte de sosirea mea. S-a așezat sub stejar și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a părut că, în ciuda camuflajului, silueta îmi era familiară. M-am ridicat de la locul meu cu scuza de a arunca oasele în foc și am încercat să-l văd mai bine. El a dat să se retragă și mai mult. Călăuzit de instinct, m-am apropiat de el ca să-i văd fața. Dintr-o săritură a fost în picioare și a șters-o, îmbrâncindu-mă. Deși îi văzusem chipul doar o clipă, mi-a fost de-ajuns: era donatistul care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu mușchiul. Ne-a pus să ne dăm jos încălțările și să ne spălăm pe picioare, după care să ne dăm cu aluatul acela pe care îl făcuse. L-am ascultat, și am simțit o oarecare alinare. Bovo ne-a călăuzit cu metoda lui obișnuită, înaintând și oprindu-se ca să asculte. Și tot așa, până ni s-a făcut foame. Deși ne puseserăm pălăria și mantaua dublă, ploaia începuse să ne pătrundă prin haine. Drumul devenea tot mai anevoios. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era cu mine, mi-a spus că Heraclion voia să mă vadă în cancelarie. Era în veșmintele sale pentru audiențe și, Dumnezeu să mă ierte, părea un zeu pogorât pe pământ. - Asta e pentru tine, Stiliano, și norocul să te călăuzească. Mi-a întins un pergament de care atârna o bilă de plumb cu pecetea sa. Am citit-o rapid și am aflat că eram din acel moment demnitar de Sfânta Sofia, sub ocrotirea sa și a patriarhului de Bizanț. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oribile înfățișări, în spatele căreia se ascundea ceva înălțător. Credeam că voia să mă îndoctrineze, târându-mă pe nesimțite sub cupola bisericii romano-catolice. Nici vorbă de așa ceva! Mi-a arătat pur și simplu niște căi care ar fi trebuit să mă călăuzească spre țintă; nu spre una precisă sau prestabilită, ci spre o țintă numai a mea. Prima dată m-a întrebat la care crez, în sensul de confesiune, mă raportam. I-am recitat crezul arian. Credeam că mă va acuza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ți spargi armura la care te-a obligat cinstea inimii tale și să-mi fii amant. Eram înfricoșat și îmi simțeam ochii în flăcări. A continuat: - Nu amantul care uneori ai dorit să-mi fii. Îți cer doar să mă călăuzești în taină la patul nupțial. Doar asta îți cer, până acolo și nimic altceva, căci patul nupțial la care ai să mă duci este patul morții. Printr-un gest imperativ al mâinii a întrerupt orice protest din partea mea: - Stiliano, nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zorilor și al apusurilor, am venit să-ți spun că aripile tale te vor conduce prin peșteră la pulberea de stele cu care poți ajunge la mine sus, să vezi solul banal al pământului acoperit cu haine îmbietoare. Luminată și călăuzită de speranța din aripile mele întâlneam încetul cu încetul o licărire albă, ciudată. Moartea albă păzea cu sfințenie pulberea de stele. Cine ești, cum ai scăpat de moarte și ce vrei? Am scăpat datorită aripilor mele și aș vrea niște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și Tabea stăteam cu genunchii lipiți una de alta și ascultam povestea stră-străbunicului nostru. Avraam părăsise orașul vechi Ur unde se venera luna în numele Nannei și al lui Ningal și venise în Haran unde auzise vocea lui El care-l călăuzise înspre Canaan. În sud, Avraam făcuse fapte uimitoare - ucisese o mie de oameni dintr-o singură lovitură pentru că El-Avraam pusese în el puterea a zece mii. Iacob vorbea despre frumusețea Sarei, nevasta lui Avraam, care o venera pe Innana, fiica Nannei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
comandantă, din superstiție, înainte de concursuri, mă uit întotdeauna la fotografia comandantului suprem al forțelor armate, pentru că e un model pentru mine, și atunci comandanta detașamentului de pionieri a dat din cap și a spus că tocmai astfel de gânduri patriotice călăuzesc patria pe calea păcii, apoi a notat ceva într-un caiet, și mi-a urat succes, și atunci m-am dus la locul meu și m-am culcat pe pătură. Unul din organizatori a împărțit repede muniția, la început cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
imaginea Annabellei: fără să fi cunoscut el Însuși iubirea, Djerzinski putuse, prin Annabelle, să-și facă o imagine despre ea; Își dăduse seama că iubirea, Într-un anume fel, prin modalități Încă necunoscute, poate să existe. Această idee l-a călăuzit, foarte probabil, În cursul ultimelor sale luni de construcție teoretică, despre care avem atât de puține detalii. După mărturia puținelor persoane care l-au Întâlnit pe Djerzinski În Irlanda În timpul ultimelor sale săptămâni de viață, o Împăcare părea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eu nu eram mai breaz. Atunci... Cred că... N-am mai zis nimic și ne luarăm rămas bun. Prea puțini dintre cei ce mă urmaseră rămaseră cu mine - restul o porniră mai departe cu Barra, fiecare În căutarea tărâmurilor lor, călăuziți de poveștile mele și ale tuturor celor ce mai plecaseră În călătoria asta, pusă la cale de Tatăl cu atâta amar de vreme În urmă. - Măi Barra, măi! l-am mai strigat o dată. Ține minte de la mine că, odată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
foarte preocupat de aceste categorii. El Însuși Își detesta familia și se descotorosise de ea. Le declara studenților că veniseră la universitate ca să Învețe ceva și pentru asta trebuiau să se debaraseze de opiniile părinților lor. El avea să‑i călăuzească spre o viață mai Înaltă, plină de varietate și diversitate, guvernată de raționalism - orice, dar nu genul sec. Dacă aveau noroc, dacă erau inteligenți și animați de voință, Ravelstein avea să le ofere cel mai mare dar pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
durerea, dar mă gândeam la acest lucru ca la o parte din fundalul lui psihofizic. Dezordonat În deprinderi și În orare, foarte rar se bucura de o noapte Întreagă de somn. Pregătirea cursurilor Îl ținea adeseori treaz. Pentru a‑și călăuzi studenții din Oklahoma, Texas, Oregon pe calea dialogurilor lui Platon era nevoie de o excepțională iscusință, ca și de cunoștințe istorice. Abe nu se scula târziu. Dar Nikki, partenerul lui de viață, se uita toată noaptea la filme chinezește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spate. Oamenii lui, echipa lui, discipolii lui, clonele care se Îmbrăcau aidoma lui, fumau aceleași țigări Marlboro și care descopereau În aceste divertismente o trăsătură comună Între cluburile de fani din copilăria lor și Țara Făgăduinței Intelectului către care Îi călăuzea Ravelstein, acest Moise și Socrate al lor. Michael Jordan devenise acum În America o figură de cult - puștii adunau cotoarele de măr pe care le arunca el și le păstrau ca pe niște moaște. O cruciadă a copiilor ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-l faci pe un yubani să iasă noaptea. Dar în ziua aceea, soarele era în înaltul cerului, Intié erau stăpânii lumii, iar Kano, cel cu picioarele diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri de chonta și frunze de bananier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri în adâncul selvei. De la răsăritul celei de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capabile să reflecte o armonie și o organicitate în gândire, simțire sau acțiune. Desigur, o valoare ideală nu poate fi realizată concret, prin mijloacele imperfecte de care dispune omul, dar existența ei ca un punct cardinal al năzuințelor noastre ar călăuzi speranțele, voința, certitudinile și incertitudinile vieții. O asemenea stea polară a oricărei activități nu există în Occident”. Dumitriu identifică unele cauze ale acestei crize: justificarea acțiunilor prin motive și valori particulare și nu prin principii; hipertrofierea activității prin preocuparea demonica
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Dumnezeu face cunoscută legea iubirii. Așadar, categoriei biblice de inimă îi este asociată cea de conștiință, de matrice greco-elenistică, înțeleasă ca instanță sau tribunal interior, unde se desfășoară dezbaterea prin „raționamente” - logismói - de acuză sau de apărare reciprocă. Conștiința care călăuzește viața neamurilor este reflexul acelei legi pe care Dumnezeu a dat-o lui Israel. Conținutul normativ al legii mozaice asupra planului operativ găsește o confirmare - synmartyreìn - în conștiința etică a popoarelor. Paul își încheie reflecția asupra statutului neamurilor așezându-l
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]