KorAP: Find »[drukola/base=călca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...475 >

11,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pățit ceva. Auzind-o pe bătrîna cu ochelari, se apleacă spre ea: Cine-i brută? Dumneata răspunde în șoaptă, apăsat, femeia. Dar dumneavoastră, mamele, care dați drumul fetelor în lume fără să le învățați și altele decît cum să-și calce rochiile, ce sînteți? Oricum, nu accept să se dea într-o femeie! În schimb, priviți cu indiferență cînd sînt pocniți peste cap copii de doi ani. Care din noi doi e mai monstru? Am și eu două fete căsătorite, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la minister, la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri l-a căutat la telefon (aflat de la uzina din Iași), călcînd peste ura și dragostea ce i-o purta. Sînt Maria Bujoreanu, fosta dumneavoastră profesoară... N-a mai apucat să-i spună că vrea să-l vadă, să-i ceară un sfat. Săteanu a și exclamat: Dumnezeule, unde ești? Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e în mîinile noastre, ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să-și ia fetița, pe Doina, s-o crească; era de acum în vîrstă, cincizeci de ani, voia o consolare. Cînd a auzit, Săteanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
birou. Te observ mereu cum pufnești, ce, crezi că-s tîmpit? Ce ai de spus, hai, dă-i drumul! Te-am observat și aseară, cînd ai intrat în cramă: o privire calmă, umbrită de un gînd spune-l! Doar nu calci pe urmele nevesti-mi, care mă crede, uneori, incapabil s-o înțeleg... Zi-i! Dacă nu l-ai citit pe Platon, începe Mihai cred că nu l-ai citit nici pe Aristotel, iar doamna Săteanu, chiar de l-a citit, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe rector să-l cunune, să-i fie naș, în mod tradițional, și s-au dus cu mașinile la mănăstire, cică la aer curat, dar cu lumînări simbol al luminii și părinte-stareț că așa au vrut socrii, să nu se calce în picioare tradiția. Da, încuviințează Lazăr, turnînd încet în pahare iar cînd s-a îmbătat, moș Vrabie l-a luat de piept: "Năzăul mă-ti așa înjură el, cu năzăul de prost, ai luat pe una care se pupă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum să nu-mi cinstesc originea?! Ce se alege din noi, dacă...? Și cum o fi ajuns Doamna Ana prostituată de lux? Oare nu m-a mințit ăla de dincolo de reflectorul de pe biroul lui de anchetă?, așa, să nu mai calc pe la Parcul cu Ciori... Ce Dracu'-o fi în clădirea aceea că-i mai păzită ca o unitate militară... În fond... Mi s-a acrit! Mai bine-mi iau concediu și mă duc acasă... În fiecare toamnă, ca acum, toamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune mai încet -, e Săteanu... Ce vrei, Toadere, că și zilele trecute m-am întrebat ce-i fi vrut atunci noaptea de ne-ai instruit să spunem, dacă sîntem întrebați, că tu, element de încredere, așa și pe dincolo, ai călcat strîmb, lăsînd-o pe aia gravidă, cine-o fi fost aia numai tu știi, că printre noi nu umblau fete așa frumoase cum o descriseseși tu, c-a trebuit să repet zile în șir, să nu uit: naltă, coapse lungi, ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu patul așternut jos, lîngă calorifer. Se dezbracă în grabă, își ia pijamaua, apoi, în cîteva minute, face ordine în toată camera, vrînd să înlăture amintirea zilei trecute. Controlează dacă are cămașă curată pentru deseară, dacă hainele bune îi sînt călcate, pantofii lustruiți, apoi, după ce schimbă apa florilor aduse de Cristina, înlăturînd tentația de-a-și turna un pahar cu vodcă, se bagă în pat, fericit la gîndul că Vlad a plecat înaintea cursei rapide, în care, dacă nu-i nici Aura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doctorii, vă doare undeva; invocați legea. Dacă ar fi după mine, aș interzice avortul pentru orice vîrstă. Maria, surîde Mihai, iscodind-o cu privirea ai 39 de ani, ce-ai zice să pici și tu în păcat? Mă îndoiesc. Mai calcă-mi pragul o dată și discutăm după aceea. Îți jur! Că dacă n-oi putea să însămînțez nici eu pămîntul acesta rămas de la Bujoreanu, înseamnă că sunteți blestemați de Dumnezeu să fiți sterpi, să vi se stingă neamul... Rămîneți voi, Vlădenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

estompa, se va usca sau se va resorbi. Mai simplu spus, spera că va dispărea de la sine. Că îi va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de bonomie și care avea o relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să mai citească eticheta. Primise restul și chitanța. Farmacistul, conștient de efectul preparatelor sale, prin care acționa de la distanță asupra celor care-i călcau pragul, observase aerul de confuzie întipărit pe chipul lui Bull. Și avea dreptate, pentru că Bull habar nu avea ce este diazepamul. Era convins că Margoulies îi prescrisese un antibiotic. Bull se foise o vreme pe lângă Lincoln’s Inn în căutarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă și șoseta până la genunchi pe care și-o pusese. În clipele acelea, concavitatea, organizarea internă și caracterul non-transgresiv al mașinii îi apăreau cu o claritate alarmantă. Simțise că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Ramonei, prostituata transsexuală. Povestea pe care i-o spusese nu era una obișnuită, iar Bull nu mai auzise așa ceva. — Tati era muncitor pe șantierul naval. La șantierul Swan Hunter, de pe Wearside. Și nici că-și dorea altceva decât să-i calc pe urme. Spunând acestea, Ramona se lăsase pe vine în colțul garsonierei cu aer stătut, turnând apă din cana electrică în niște cești desperecheate. Bull nu putuse să nu observe musculatura colțuroasă a gambelor și coapselor Ramonei. Trebuia să recunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să fie o domnișorică agățată în vreun bar.) Și e cam măritată. Gillis fu surprins să-și dea seama că e ușurat de mărturisire. — Păi și de ce n-ai zis nimic? Ce naiba, am fi înțeles cu toții. Of! Băieți, Johnnie a călcat un pic strâmb. De asta se fofila el în turneu. Membrii echipei Wanderers începură să chicotească. Tipi mari, siguri pe ei, îmbrăcați în pulovere. Bull era apreciat pentru constituția lui atletică. Pentru că înscrisese așa de multe puncte, chiar dacă încă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

din grotele Mogao, din Dunhuang, sunt de asemenea apreciate ca un important tezaur al artei universale. Marele Zid Chinezesc este cel mai mare și măreț obiectiv turistic al lumii. Nu e om pe pământ care să nu-și dorească să calce, într-o zi, pe pietrele care au scris istorie. Cultura, tradițiile și obiceiurile variate ale celor 56 de etnii din China sunt, de asemenea, o atracție pentru turiștii de pretutindeni. În 1992, Biroul de Stat pentru Turism din China a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Valea Jiuzhaigou se întinde pe o suprafață de 620 km2 pe care sunt răspândite nouă sate tibetane. Aproximativ 52% din suprafața acesteia este acoperită de păduri virgine, bogate în bambus, specii de flori și plante prețioase. Pentru că piciorul de om calcă rar în zonă, aici viețuiesc în pace ursul panda, maimuța cu blană aurie, cerbul cu buze albe, toate speciile fiind rare și ocrotite de lege. Valea și-a câștigat faima datorită șiragului de lacuri alpine, pădurilor pline de culoare, cascadelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Muntele Hengshan în provincia Shanxi, la 65 km nord-est de Datong. Este compusă din diferite pavilioane care "îmbracă" aspectul natural al peretului de rocă și care sunt unite între ele prin culoare, pasarele și scări. Vizitatorii trec cu multă atenție, călcând ușor pe aceste "cărări suspendate" fixate de stânci, care parcă se prăbușesc la o apăsare mai puternică. Deși scârțâie sub picioare, pavilioanele și sălile rămân neclintite. Construită în anul 491 e.n., mănăstirea a supraviețuit în parte datorită reconstrucțiilor și restaurărilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o pauză. În acel moment, i s-a părut că aude vuietul vântului și cântat de cocori. Crezând

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

ar fi fost imposibil să rămânem o Cubă a sud-estului european, o insulă de comunism după comunism ca Iugoslavia lui Miloșevici. Sunt mulți cei care au murit cu acest gând, mai amar decât moartea: comunismul nu va pieri niciodată, va călca în picioare și oasele copiilor copiilor noștri. Pentru umbrele lor neîmpăcate trebuie vărsate câteva picături din șampania deschisă la Praga. România merita să intre în NATO. După părerea mea, merita încă de acum 5 ani. În 1997, la Madrid, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
principii politice. Așa e, dar cine procedează principial în chestiunea irakiană? Pacifismul, grija pentru viețile omenești sau interesele petroliere ale Franței în Irak îl determină pe dl Chirac să cânte partitura contre guerre? Pentru promovarea democrației în dauna dictaturii, SUA calcă Europa în picioare înainte de a invada Irakul? Nu cred în maculatura dementă, apărută și în Franța, care „demonstrează” că asasinatul în masă din 11 septembrie 2001 a fost pus la cale de americanii înșiși, în combinație cu evreii. Din păcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
mahări ai PSD au moștenit de la dl Iliescu spaima de fracționism. Toți vorbesc public, cu o clipă înainte de a-și lua gâtul în culise, despre unitatea partidului și contradicțiile neantagoniste din interior, utile ca să-l țină vioi. Ioan Rus a călcat această regulă nescrisă a mârâitului în batistă, dar a călcat-o strâmb. Zice dl Rus, de la Cluj: „Nu este firesc ca noi să răspundem despre cum funcționează organizația din Bacău”. Ce vorbești, Franț? Chiar așa? Într-un partid adevărat, conducerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
fracționism. Toți vorbesc public, cu o clipă înainte de a-și lua gâtul în culise, despre unitatea partidului și contradicțiile neantagoniste din interior, utile ca să-l țină vioi. Ioan Rus a călcat această regulă nescrisă a mârâitului în batistă, dar a călcat-o strâmb. Zice dl Rus, de la Cluj: „Nu este firesc ca noi să răspundem despre cum funcționează organizația din Bacău”. Ce vorbești, Franț? Chiar așa? Într-un partid adevărat, conducerea răspunde pentru fiecare membru. Asta înseamnă de fapt partid, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
ținuse loc - aud că ar fi pe undeva prin mulțime. Intelectualii surtucari, adică treimea Pleșu-Patapievici-Dinescu, stau în ariergarda opoziției. Un fan excitat din suita lui Stolojan se înghesuie să-mi zică neapărat ceva despre idolul său politic, aproape să-l calce în picioare pe Patapievici, care ședea pașnic. Mai devreme sau mai târziu, intelectualul sfârșește strivit de politică. Lângă zidul mănăstirii se mai afla un crucioi lăcuit și înzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, având în centru - kitsch dezgustător până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
ce ne aflam dincolo de poarta mănăstirii eram un fel de dop străin pus să astupe calea de comunicare a pelerinilor adevărați cu strămoșul lor. Așa, dacă o bombă, care parcă se cerea, având în vedere cohortele de sepepiști și polițiști călcându-se degeaba pe picioare, exploda în curtea Putnei, cei de pe dealuri și din spatele grilajelor s-ar fi simțit eliberați. E o glumă crudă, dar nu cunosc alt leac pentru penibil. Nu vă privește!tc "Nu v\ prive[te!" Am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Claxonezi ca la incendiu, clipăi din faruri și bagi viteză. Gipul nu simte gropile și abia saltă trecând peste trupuri. La urma urmei, fraierii făcuți terci, altfel destinați unei morți anonime, ar trebui să se simtă onorați că au fost călcați de un cauciuc Dunlop sau Michelin aparținând mașinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lăsau striviți de carul festiv Juggernaut pentru a se reîncarna într-o castă superioară. La televizor, toată ștăbimea politico-afaceristă a zilei, de la stânga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]