26,421 matches
-
cu iarbă înaltă și flori sălbatice. Am alergat o vreme spre creasta dealului, și neam oprit când am văzut că dinozaurul nu ne mai urmărea și nu mai plana deasupra noastră cu ghiarele de oțel. Soarele devenise intens acum și căldura se întindea peste câmpul colorat cu verde, galben și presărat cu flori de diverse feluri. Ne-am oprit pe un dâmb și ne-am așezat să bem apă. Ia vezi, mai ai solzul la tine? l-am întrebat pe Hamsterul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ei... Acum trebuie s-o găsim, pentru că a ajuns undeva, și o să aflăm unde... Am hotărât să mergem mai departe, în sus pe deal. Am urcat până în vârf. De-acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă un
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în sus pe deal. Am urcat până în vârf. De-acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă un cal care păștea liniștit la marginea drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie și o fântână
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ca pe un obraz obosit. ți-ar plăcea să-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână te iau ca să-mi birui nerăbdarea sau frica, nu mai știu bine, căldura-ntre noi e o dungă subțire ce tremură clorotică-n vânt, se-ndoaie, se clatină dar nu se rupe, e singura care ne mai conține, ne abate din drumul cel scurt pe care, neabătut, ne aținem. în trunchiul cel verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rupe, e singura care ne mai conține, ne abate din drumul cel scurt pe care, neabătut, ne aținem. în trunchiul cel verde al luminii sorbiți, coborâm sau urcăm, nu mai știu bine, ne ducem, venim, în frig ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mărunte sclipiri înfipte dureros undeva sub osul stern, în mijlocul florii soarelui înflorită în plex. era atât de fragilă, trecătoare ca o apă, că, o vreme, m-am îndoit că ar și exista, întoarsă cum tot timpul era după simpla ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de cânepă topită. doar fibra cântecului se zbate în mine, domoală, înțeleaptă, ca o broască țestoasă. viitorul culcuș cățeaua bătrână cu mari pete de dalmațian mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în îndărătnicia de-a relua și greșeala întocmai, ascunzându-mi mereu înțelesul, îndepărtându-l ca pe un pericol de moarte pe care doar eu, în nimicnicia-mi naivă, nu-l descifrez. înțelepciunea pietrei piatra aceasta mă privește în ochi cu căldură. încrezătoare, îmi pipăie obrazul cu mâini de nevăzătoare. sub atingerea ei mă transform în surata ei neștiutoare. dintr-o lume de piatră amândouă venim, asvârlite la întâmplare, la fel ne smulgem informului, neînțelesului, neștiutului, ne încredințăm plânsului, când această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
câte o jucărie, dulciuri sau imagini din istoria Nașterii. Tot în prima zi a Adventului, în unele sate din Banat, se rupe o crenguță dintr-un pom fructifer - cireș, vișin, prun - și se pune într-un vas cu apă, la căldură. Creanga, care va înflori până la Crăciun, e Ținută în casă până la Bobotează, când e sfințită de preot, apoi e prinsă de un perete din grajd, pentru a proteja animalele din gospodărie. Crăciunul pe rit vechi la sârbi Deosebit de frumoase sunt
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
gregorian, pe 6 ianuarie. Una dintre tradiții este aprinderea Badnjakului - un trunchi de stejar tânăr - în cuptorul casei sau, mai nou, în curtea bisericii. Acest lemn tânăr îl simbolizează pe Mântuitor și intrarea lui în lume, iar arderea Badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. Se spune că numărul mare al scânteilor provocate de arderea lemnului semnifică și bogăția din casa respectivă, pentru anul care vine. Un alt obicei al sârbilor de Crăciun este ca gospodinele să aducă în casă paie, care
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
a teoreticienilor oficiali, propagandiști care au justificat o istorie modernă schizoidă. Atâta doar că, în sensul binelui public, „progresul“ nu trece dincolo de cosmetica subconștientului. * Nu cred că inteligența umană va putea împiedica vreodată meteorologia debilă a planetei să intre în „călduri“ și să-și savureze astfel „erotismul“ inconștient. Ba chiar sunt convins că va urma o stare de coit universal. * Ce va mai rămâne din noi după ce vom fi compromis iremediabil literatura, filozofia, muzica și artele? Comentariul belicos, delirul ritualic, isteria
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aleasă și completă este mai prețioasă decât orice avuție sau demnitate socială înaltă. Școala Școala vieții nu are vacanțe și durează toată viața. Exemple Exemplele rele sunt ca bolile contagioase. Exemplele bune sunt din păcate mai puțin molipsitoare. Educație Cu căldura inimii și cu exemplele bune se modelează și se înfrumusețează personalitatea copilului. Greșeli Urmările unor greșeli săvârșite în educația timpurie a copilului se perpetuează toată viața. Greșeli Dragostea fără măsură, toleranța excesivă, scutirea de orice îndatoriri, satisfacerea tuturor capriciilor, oferirea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de mică, periclitează câștigarea bătăliei. Victime Persoanele cele mai expuse contractării unor vicii sunt copiii, adolescenții și tinerii datorită lipsei de experiență, subdezvoltării voinței, curiozității și incapacității de a aprecia pericolele la care se expun. Suflet Sufletele reci numai cu căldură sufletească pot fi încălzite. Îndatorire Iubește-ți și respectă-ți părinții, copile, pentru că ei te-au adus pe lume, te-au hrănit, iubit și încălzit la sânul lor, te-au îngrijit și crescut cu devotament, și ți-au călăuzit primii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
își desfășoară lucrările după legi riguroase și imuabile, indiferent dacă acestea sunt cunoscute, respectate sau ignorate de om. Putere Stă în puterea și înțelepciunea omului de a-și face din Natură un prieten sau un dușman. Șanse De lumina și căldura soarelui pot beneficia toți pământenii. De binefacerile învățăturii de carte și ale educației se bucură numai cei cu șanse. Necaz Dacă ai un necaz nu-l face public. Numai bucuriile împărtășește-le și altora. Izvor Izvorul înțelepciunii în învățătură și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
caracterului. Aptitudine Aptitudinea de a relaționa ușor și onest cu semenii este o calitate prețioasă a personalității. Proiect Când îți proiectezi traseul vieții, gândește-te și la ceea ce ai dori să rămână în urma ta. Politețea Politețea însoțită de bunăvoință și căldură sufletească apropie persoanele. Politețea rece și falsă le îndepărtează. Cuvinte Poți să fii umilit prin cuvinte și expresii politicoase, la fel ca și prin vorbe dure și jignitoare. Curiozitatea Curiozitatea, ca sursă de informații pentru bârfe, nu are limite de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
impecabilă moralitate. Dat al sorții Părinții, frații, destinul și durata vieții nu sunt la alegerea individului. Noaptea Noaptea este nesfârșită și chinuitoare pentru cei ce și-au pierdut somnul. Iarna Iarna este așteptată și-i frumoasă pentru cei ce au căldură-n casă și ce pune pe masă. Sfârșit Sfârșitul nu trebuie așteptat sau chemat, el vine inevitabil. Crezare Cine limbă lungă are Multă crezare nu are. Cod Codul mimico-gestual devine un prețios auxiliar al comunicării verbale dacă este cunoscut și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de regizori români, la eseurile variate care au o cât de mică legătură cu spațiul românesc, dă la iveală o preocupare vie și intensă pentru cultura, limba și istoria României. Petre Rado vorbește despre România și despre români cu multă căldură, păstrân--du-și în același timp intactă obiectivitatea. Criticile aduse unui sistem înapoiat care refuză să se reformeze sunt numeroase. Petre Rado se comportă ca un părinte care își dojenește copilul tocmai pentru că îi dorește binele. Patriotismul său exclude ochii închiși în fața
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
Ion Simuț Nicăieri în proza noastră contemporană nu e mai multă căldură toridă în subiectul epic și în scriitură ca în romanele lui Paul Georgescu și nicăieri această condiție atmosferică nu contează mai mult. Iau ca exemplu romanul Vara baroc (1980). Cum începe narațiunea? Profesorul și ziaristul Gabriel Dimancea, așezat în "culcușul
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
deși n-aș crede), dar e clar că ne aflăm la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan, în plină vară. Cel puțin ultima situare (dacă nu toate trei) e în afara oricărei discuții. Prozatorul acumulează o mulțime de elemente privitoare la căldura neobișnuită a momentului: "Dincolo de fereastră aerul fierbea de căldură. Muște inspectând cearșaful dubios" (p. 11). Era dimineață devreme, când domnul Maltezi îl vizitează pe Gabriel Dimancea: "Prin fereastra lată lumina năvălea exuberant. Undire de lumină veselă. În explozia verii totul
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
aflăm la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan, în plină vară. Cel puțin ultima situare (dacă nu toate trei) e în afara oricărei discuții. Prozatorul acumulează o mulțime de elemente privitoare la căldura neobișnuită a momentului: "Dincolo de fereastră aerul fierbea de căldură. Muște inspectând cearșaful dubios" (p. 11). Era dimineață devreme, când domnul Maltezi îl vizitează pe Gabriel Dimancea: "Prin fereastra lată lumina năvălea exuberant. Undire de lumină veselă. În explozia verii totul părea clar, ușor și plăcut. Nici dracul, în persoană
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
zăpușeală, se alintă tânărul zmucindu-și bluza de pijama, sunt tot o apă. Și gioars'asta-i leoarcă. Și frige pielea pe mine de parc'aș avea febră, nu altceva" (p. 8-9). Musafirul își transmite și el cum poate toate senzațiile căldurii sufocante, cu un potop de sinonime și relatări agricole cu verbe specifice pentru efectele caniculei: "E prăpădenie, domnu' Dimancea, pe crăpătul acesta e vipie, zăpușeală și zăduf, ce mai, caniculă! De-o lună n'a mai picat o strachină de
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
să invoc această substituție sau acest comparatism agricol pentru a semnala un adevăr elementar: proza lui Paul Georgescu vine din Caragiale, nu atât prin comicul social și prin comicul caracterelor, cât prin comedia "timpului băltit" și comedia specifică a limbajului. "Căldura mare" nu e, nici la scriitorul nostru clasic, nici la prozatorul nostru postmodern, o condiție meteorologică oarecare. Vipia, zăpușeala, zăduful, crăpătul, crăpelnița, topenia, fierbințeala (șirul sinonimic poate continua cu: dogoarea, torpoarea, arșița, canicula - Paul Georgescu exploatează toate variantele, ca nimeni
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
reface și va reveni la putere. În octombrie 1926, Partidul Național Român al lui Iuliu Maniu fuzionează cu Partidul }ărănesc al lui Ion Mihalache. Acestea sunt reperele politice ale perioadei, foarte estompate în roman. Printr-o convergență a mijloacelor artistice, căldura își răsfrânge dogoarea și asupra cuvântului, care devine moale, printr-un reflex al temei la nivelul expresiei. Limbajul (frământat) capătă moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]